Eileen Chang

Eileen Chang în Hong Kong în 1954 Date esentiale

Numele nașterii	Zhang Ying
Naștere	30 septembrie 1920 Shanghai, China
Moarte	8 septembrie 1995(în vârstă de 74 de ani) Los Angeles, Statele Unite
Activitatea primară	scriitor

Autor

Limbajul de scriere	Chineză, engleză

Eileen Chang sau Zhang Ailing (în chineză :張愛玲 / 张爱玲 ; pinyin : Zhāng Àilíng ; Wade : Chang Ai-ling ), este o femeie de litere chineză - americană , romancieră , scenaristă , traducătoare , eseistă , născută pe30 septembrie 1920la Shanghai și a murit pe8 septembrie 1995în Los Angeles . De renume considerabil în lumea vorbitoare de chineză, lucrarea sa în limba chineză a făcut obiectul a numeroase adaptări (filme, piese de teatru, serii etc.) și a dat naștere la o serie de dezbateri și lucrări de cercetare, relansate în mod regulat de postum ediții. Bilingvă, inițiată încă de la o vârstă fragedă în capodoperele literaturii chineze clasice, Eileen Chang a studiat în școlile engleze și americane și și-a urmat cariera atât în engleză, cât și în chineză. S-a bucurat de o recunoaștere considerabilă și imediată de la publicarea primelor sale lucrări la Shanghai în 1943 , datorită stilului său incomparabil, hrănit atât de știință cât și de cultura populară, și de personalitatea ei strălucitoare și unică. A plecat în exil la începutul anilor 1950 , în Hong Kong și apoi în Statele Unite . Lucrarea sa în limba engleză, deși destul de dezvoltată, nu a avut aceeași recepție ca în limba chineză.

Biografie

Copilărie și tinerețe

Eileen Chang s-a născut la Shanghai într-o familie de notabili din Hebei , în nordul Chinei. Numită la naștere 張煐 ( pinyin : Zhāng Yīng ; Wade : Chang Ying ), s-a înscris la școală sub prenumele Eileen (din care Ailing este traducerea chineză). În afară de două lucrări scrise sub nume de stilou, ea va păstra acest nume de Eileen Chang / 張愛玲. Bunicul său patern este Zhang Peilun și străbunicul său (tatăl vitreg al celui precedent), Li Hongzhang. Tatăl său, fiul unei familii morfinomane, bine educat, și mama sa, o femeie care își revendică libertatea și face multe călătorii în Europa, nu se înțeleg și ajung să divorțeze. Eileen locuiește frecvent cu mătușa ei, sora tatălui ei, care continuă să aibă grijă de fiul cel mic, Zhang Zijing (張子靜). După o copilărie în acest mediu privilegiat, dar ruptă de conflictele dintre părinți, Eileen Chang a fost acceptată în 1939 pentru examenul de admitere la Universitatea din Londra . Dar războiul compromite acest proiect și pleacă să-și continue studiile în Hong Kong , întrerupt rapid de războiul din Pacific . Nu avea optsprezece ani când și-a scris deja primele texte, în engleză și chineză, deja observate.

Celebritate: „Repede, fă-ți un nume cât mai curând posibil! "

La întoarcerea sa, în 1942 , la Shanghai ocupată de japonezi, a început o carieră literară fulgerătoare: romane și nuvele, articole, eseuri și comentarii la lucrări picturale, cinematografice sau literare, pe care uneori le-a ilustrat cu desenele ei, au apărut unui ritm accelerat. Ea este publicată în revistele (în chineză și engleză) încă prezente la Shanghai, deoarece este tolerată de regimul pro-japonez. După unirea ei, în 1945 , cu Hu Lancheng (胡蘭成), un om de litere implicat în colaborarea cu japonezii - și soțul unei infidelități notorii, Eileen Chang a cunoscut o perioadă întunecată. Textele ei sunt mai puțin publicate, nu mai scrie cu aceeași ușurință. În timp ce războiul tocmai s-a încheiat cu o victorie pentru China, Eileen este criticată ca fiind soția unui trădător, implicată în cercurile colaboratoriste. Cu toate acestea, după ce s-a îndepărtat de aceste acuzații și s-a despărțit de Hu Lancheng în 1947 , a recâștigat un nou impuls, a publicat din nou romane și a participat ca scenarist la scrierea mai multor filme.

Exil

După venirea la putere a Partidului Comunist în 1949 , după o perioadă de ezitare, ea a reușit să plece la Hong Kong în 1952 pentru a-și relua studiile întrerupte de război. A rămas acolo trei ani, trăind din traducerea operelor literare comandate de Serviciul de Informații al Statelor Unite și a început să scrie romane care descriu reforma agrară în China într-o lumină foarte întunecată. Prin urmare, regimul comunist îl va interzice și va înceta să fie publicat și citit în China continentală timp de trei decenii. Totuși, lucrarea sa continuă să fie urmărită cu pasiune în Taiwan și Hong Kong. S-a exilat definitiv în Statele Unite în 1955 și a fost întâmpinată în curând în McDowell Colony (în) , o fundație care ajută artiștii. În anul următor, s-a căsătorit cu Ferdinand Reyher, scriitor și scenarist, un fost tovarăș de călătorie al lui Bertolt Brecht , în vârstă de 65 de ani, pe care l-a cunoscut în fundație. Ea efectuează diverse lucrări de cercetare și scriere, în special pentru studiouri de film din Hong Kong. A obținut naționalitatea americană în 1960 . După moartea lui Ferdinand Reyher în 1967 , a fost invitată ca cercetător principal la Centrul de Studii Chineze de la Universitatea din Berkeley , unde a continuat diverse lucrări (în special o carte despre ón Hóng lóu mèng). Dar, de asemenea, și mai presus de toate, încearcă să-și facă cunoscute propriile opere, pe care le scrie, revizuiește și traduce neobosit, din engleză în chineză sau invers, fără a reuși vreodată să pătrundă.

Ultimii ani

În ultima perioadă a vieții sale, ea se retrage treptat în singurătate. A murit de stop cardiac pe8 septembrie 1995, singură în apartamentul ei din Los Angeles, unde s-a mutat în 1972 . După moartea executanților săi Stephen Soong (宋淇) și a soției sale Mae Fong Soong (宋鄺文美), care au fost prieteni foarte credincioși de la a doua sa ședere în Hong Kong, este fiul lor Roland Soong (宋以朗) cine a moștenit această sarcină și căruia i se datorează decizia de a edita mai multe texte pe care Eileen Chang nu le-a reușit sau a vrut să le facă publice în timpul vieții sale.

Lucrări de artă

Opera lui Eileen Chang poate face obiectul unei periodizări foarte distincte, dar distribuțiile sunt uneori dificile din cauza textelor revizuite de autor pe perioade foarte lungi și publicate (sau republicate) târziu.

din 1940 până în 1947, lucrări timpurii, scrise în Hong Kong apoi Shanghai (numai perioada abundentă 43-45 include zece texte fictive, variind de la nuvele lungi la romane și două duzini de eseuri sau articole, care vor fi adunate într-o colecție (流言 / Rumeurs ou Écrits au fil de l'eau ) Câteva dintre aceste texte, în special printre nuvele, dar și eseuri, au fost traduse în franceză.
din anii 1950: romane scrise în engleză, traduse în chineză de autor, The Rice-Sprout Song (《秧歌》) și Naked Earth (《赤地之恋》), publicate în 1954 și 1955 , care ar putea fi calificate drept anti- comuniști. Analiza socială în care se angajează acolo face totuși mai mult decât simple opere de propagandă. De asemenea, a interpretat numeroase traduceri de poezie și romane de limbă engleză.
ediții postume: de la moartea lui Eileen Chang au apărut, la inițiativa lui Roland Soong, mai multe texte, inclusiv trei romane autobiografice în engleză și chineză.

Eileen Chang este autoarea noului pofta, precauție, care provine din filmul omonim de Ang Lee .

Lucrări traduse în franceză

The Rice Song who raises ( The Rice Sprout Song ), tradus din engleză de Emy Molinié, Paris, Ediții Calmann-Levy, 1958 (Formular BNF n o FRBNF31927575 ) .
„Waiting” [等], tradus din chineză de Emmanuelle Péchenart, în Shanghai 1920-1940, douăsprezece povestiri , (texte de Mao Dun , Yu Dafu , Hu Yepin , Lu Xun , Pakin, Ding Ling , Shi Tuo și Zhang Ailing, tradus Chineză de Emmanuelle Péchenart, Victoire Surio și Anne Wu), Bleu de Chine, 1995.
La Cangue d'or [金鎖記], tradus din chineză și prezentat de Emmanuelle Péchenart, desene de Françoise Ged, Paris, Éditions Bleu de Chine, 1999, 104 p. (lucrarea include traducerea prefaței la colecția de nuvele 傳奇Chuan qi ) ( ISBN 2-910884-24-4 ) .
Trandafir roșu și trandafir alb [紅玫瑰與白玫瑰], traducere din chineză și postfață de Emmanuelle Péchenart, desene de Françoise Ged, Paris, Éditions Bleu de Chine, 2001, 89 p. ( ISBN 2-910884-37-6 )
O dragoste devastatoare [傾子之戀], traducere din chineză și postfață de Emmanuelle Péchenart, La Tour d'Aigues, Éditions de l'Aube, 2007, 175 p. ( ISBN 978-2-7526-0404-0 )
Pofta, Atenție. Dragoste, poftă, trădare , [封鎖, 心經, 琉璃瓦, 色、戒], 4 nuvele traduse din chineză și prezentate de Emmanuelle Péchenart, Paris, Ediții 10-18, 2009, 175 p. ( ISBN 978-2-264-04849-3 )
„Asonanțe” [雙聲], tradus din chineză de Emmanuelle Péchenart, în Urbain, trop urbaine - Shanghai Nø City Guide , recenzie digitală, http://www.urbain-trop-urbain.fr/shanghai-no-city-guide /
Iubirea într-un oraș căzut (versiunea revizuită a O iubire devastatoare ), urmată de Ah Hsiao este tristă toamna [桂花蒸 - 阿小悲秋], tradusă din chineză de Emmanuelle Péchenart, Paris, Éditions Zulma, 2014, 158 p. ( ISBN 978-2-84304-692-6 )
Două arzătoare de parfum [沉香屑，第一、二爐香], tradus din chineză de Emmanuelle Péchenart, Paris, Éditions Zulma, 2015, 224 p. ( ISBN 978-2-84304-701-5 )
„Cu designul unui tort. Zhang Ailing Proses ”, extrase din articole [談吃與畫餅充飢, 童言无忌] traduse din chineză și prezentate de He Wen, în Impresii din Orientul Îndepărtat , numărul 5, 2015, https: //journals.openedition .org / ideo / 433
Murmure [私語], ese autobiografic tradus din chineză de Tanying Chou și Emmanuelle Péchenart, recenzie Jentayu nr. 9, 2019.

Referințe

Cf 余斌，张爱玲传，广西师范大学出版社 (Yu Bin, Biography of Eileen Chang, Guangxi Shifan daxue ed.) ， Guilin, 2001 ， p.39. (NB: cărțile publicate în China sunt menționate aici cu caractere simplificate, spre deosebire de cele publicate în Taiwan).
Cf 張愛玲，《私語》 în 流言，張愛玲全集， 3 ，皇冠出版社，台北 (Eileen Chang, „Siyu”, în Liuyan, lucrări complete ale lui Eileen Chang, editura Crown, Taipei) ， 1991 ， p.159 ( „Murmure”, în traducere franceză).
Cf 伊北，蚤满的花炮 - 張愛玲后半生，广西师范大学 Y (Yi Bei, O rochie ceremonială mâncată de molii - Eileen Chang în anii ei de exil, ed. Guangxi Shifan daxue), Guilin, 2014
"出名要趁早" chūmíng yào chén zăo , cf. Prefață pentru colecție 傳奇.
Cf Le Chant du riz qui leve , în traducere franceză.
Yinde Zhang, Istoria literaturii chineze , „Literatura celor cinci continente”, Elipsele, 2004.

Bibliografie

張愛玲全集，皇冠出版社，台北 (Opere complete ale lui Eileen Chang, editura Crown), Taipei, 1991.

Renditions , A Chinese-English Translation Magazine (Universitatea Chineză din Hong Kong), Nr 45 - Număr special: Eileen Chang, primăvara anului 1996, 152p.

Teze

Péchenart Emmanuelle, Discursul narativ în Jinsuo Ji (Cangua de Aur) de Zhang Ailing (Eileen Chang): procedurile autorului, alegerile traducătorului , teza de doctorat în Științe ale Limbajului, sub supravegherea Viviane Alleton, susținută în 2002 (EHESS) http: / /theses.fr/2002EHES0060
CHOU Tanying, Jinsuo ji (La Cangue d'or) și metamorfozele sale: rescriere, auto-traducere / scriere bilingvă și adaptare a lui Eileen Chang (1920-1995), teză de doctorat în literatură și civilizație, îndrumată de Isabelle Rabut, susținută în 2014 (INALCO) https://www.theses.fr/2014INAL0015

Articole

ZHANG Yinde, „Eileen Chang sau romanul obișnuitului”, în Lumea romantică chineză în secolul al XX-lea - modernitate și identitate , editor Honoré Campion, 2003, pp.339-357.
Péchenart Emmanuelle, „Eileen Chang, traducătoare a propriilor opere”, în Isabelle Rabut (ed.), Les Belles infidèles dans l'Empire du milieu - probleme și practici ale traducerii în lumea modernă chineză , Paris, You Feng, 2010 ( republicată în 2018), pp. 203-224.
Péchenart Emmanuelle, „Eileen Chang - Shanghai hotărât”, în Nicolas Idier (dir.), Shanghai: histoire, plimbări, antologie și dicționar , Éditions Robert Laffont, col. „Cărți”, 2010, p. 566-582.
CHOU Tan-Ying, „Reflections on the stylistic dissimilarity of the Eileen Chang’s twin romanes: The Rouge of the North and Yuannü”, în Éric Dayre și Marie Panter (sub direcția), Traduction et Event , Paris, Hermann, 2017, p .407-417.
CHOU Tan-Ying, „Reflections on The Golden Cangue, self-translation by Eileen Chang”, în Christian Lagarde și Helena Tanqueiro (sub direcția), Auto-traducere la frontierele limbii și culturii , Limoges, Lambert-Lucas, 2013, p.101-108.