| Sezonul migrației nordice | |
| Autor | Tayeb Salih |
|---|---|
| Țară | Sudan |
| Drăguț | Roman |
| Versiunea originala | |
| Limba | arab |
| Titlu | Mawsim al-hijra ilâ al-shamâl |
| Editor | Dār al-ʿAwdaẗ |
| Locul publicării | Beirut |
| Data de lansare | 1966 |
| versiunea franceza | |
| Traducător | Abdelwahab Meddeb și Fady Noun |
| Editor | Sindbad |
| Data de lansare | 1983 |
Sezonul migrației către nord (în arabă موسم الهجرة إلى الشمال / Mawsim al-hijra ilâ ash-shamâl ) este un roman arab alscriitorului sudanez Tayeb Salih publicat inițial în 1966 . Un clasic arab contemporan și cea mai cunoscută lucrare a autorului său, a fost cândva interzisă în Sudan din cauza descrierilor sale sexuale. Academia Arabă din Damasc a desemnat 2001 „ cel mai important roman arab al XX - lea secol“ .
Naratorul, al cărui nume nu îl cunoaștem, revine în satul natal, în Sudan, după șapte ani de studii în Europa. Cu toate acestea, unul dintre săteni îi este necunoscut: Moustafa Saïd, care a venit din Khartoum , a reușit totuși să câștige stima și prietenia tuturor. Suspectiv, naratorul descoperă în timpul unei nopți de beție că Moustafa Saïd vorbește engleza. Îl conduce pe acesta din urmă să-i spună povestea vieții.
Băiat înzestrat, Moustafa Saïd a fost unul dintre primii care a plecat în exil pentru a studia în străinătate, unde a dobândit o mare reputație de economist umanist, în descendența lui Keynes . Dar trecutul său complex, străbătut de lacrima dintre tradiție și modernitate, include și aventuri populate de minciuni, cu femei tinere pe care le-a condamnat una după alta la sinucidere. Singura excepție este Jean Morris care i-a rezistat, i-a obținut căsătoria și i-a impus dominația, înainte să-l asasineze. Moustafa Saïd fug de această poveste în acest sat liniștit.
Ceva mai târziu, a murit în inundație, prin înec, a cărui natură accidentală sau suicidă rămâne incertă. Naratorul se trezește apoi cucerit de trecutul lui Moustafa Saïd, obligat de rolul pe care acesta din urmă i-a încredințat-o (îngrijindu-se de soția și copiii săi), și mai ales de inteligența și răul care emană de la decedat. Mai întâi pe tonul anchetei, apoi împins la limitele nebuniei, retrăind scenele tragice din viața lui Moustafa Saïd, naratorul decide în cele din urmă, chiar dacă viața lui este în joc, să facă o alegere, prima alegere reală a existența lui: a trăi.