Reacția circulară este un concept de James Baldwin , care constă în stabilirea relației dintre acțiune și efect. Înainte de apariția sistemelor și a principiilor de feedback , acest concept își propune să coreleze noțiunile de psihologie cu un mecanism de adaptare biologică. Este vorba despre o psihologie genetică a inteligenței.
Această teorie este preluată și dezvoltată de Jean Piaget în legătură cu psihologia dezvoltării . O primă reacție circulară apare între vârsta de 1 și 4 luni și jumătate. Corespunde apoi dobândirii primelor obiceiuri.
Apoi, între 4 și 9 luni, copilul începe să dobândească coordonarea dintre viziune și prinderea unui obiect, apoi după un an până la un an și jumătate, reacția circulară devine din ce în ce mai complexă. CR le poate explica mamelor faptul că copilul lor se angajează în prăbușirea biberoanelor în serie ...
Există trei tipuri de reacție circulară (toate se află în așa-numita etapă „senzorimotoră”, între 0 și 2 ani și, prin urmare, se referă doar la copii): reacția circulară primară, reacția circulară secundară și reacția circulară. .
1 / Reacția circulară primară (1-4 luni):
Este pentru bebeluș să exploreze un rezultat interesant găsit anterior întâmplător pe corpul său, prin repetarea aceleiași acțiuni de mai multe ori. De exemplu, bebelușul „întâmplător” își va pune degetul mare la gură și va găsi rezultatul interesant. Prin urmare, va repeta acțiunea de mai multe ori pentru a reproduce senzația plăcută pe care i-o dă această acțiune. Trebuie subliniat faptul că reacțiile circulare primare se referă doar la senzațiile corpului .
2 / Reacția circulară secundară (4-8 luni):
De data aceasta, bebelușul explorează un rezultat interesant, găsit și întâmplător, pe obiecte . De exemplu, bebelușul care ține o lingură în mână îl va bate, pentru prima dată, pe masă „fără să o facă intenționat” (nu trebuie să uităm că la această vârstă, bebelușul are un control slab al mișcărilor sale) , și găsiți rezultatul interesant (sunetul, mișcarea, senzația pe care o produce). Prin urmare, va începe din nou de mai multe ori la rând să lovească lingura de masă. Potrivit lui Piaget, această fază constituie prima cucerire a obiectului de către bebeluș, deoarece îi permite să exploreze caracteristicile sale și să le integreze (rigiditate, textură, flexibilitate etc.). De asemenea, în această fază, bebelușul își construiește primele scheme de acțiune în lumea exterioară (schema de prindere, de exemplu) și își consolidează schemele anterioare (care provin mai ales din scheme reflexe înnăscute, cum ar fi reflexul de supt prin exemplu), aplicându-le pe obiecte pe care le manipulează.
Între 9 și 12 luni, observăm începutul intenționalității în acțiunile bebelușului. La această vârstă devine capabil să coordoneze schemele secundare pentru a obține „rezultatul interesant”. Piaget face un experiment pe acest subiect cu fiul său: îi arată o foaie de hârtie și o așează pe acoperișul leagănului său, astfel încât să o poată vedea. Bebelușul, interesat, se uită fix la cearșaf, dar nu reușește să o apuce. Deci, se agită, ceea ce ajunge să cadă frunza. Copilul se oprește din mișcare imediat ce frunza cade și o apucă extinzându-și brațul. Vedem aici că bebelușul a folosit împreună două scheme achiziționate anterior pentru a-și atinge scopul. Rezultatul a fost atins premeditat și nu întâmplător. Potrivit lui Piaget, această capacitate de a coordona tiparele între ele după bunul plac este caracteristică inteligenței umane.
3 / Reacția circulară terțiară (12-18 luni):
Bebelușul, în timpul repetării acțiunilor sale (tastarea, suptul, lipirea obrazului, tremurarea ...) nu mai este mulțumit să le reproducă identic. El va introduce variații și va experimenta cu adevărat diferitele proprietăți ale unui obiect. El va compara, de exemplu, cum sună lingura de lemn în comparație cu lingura de oțel, atingându-le pe amândouă pe masă una după alta, cu intensitate diferită, mai mult sau mai puțin rapid. În această etapă, copilul nu mai este mulțumit să coordoneze tiparele deja cunoscute între ei. El dobândește altele noi prin această activitate de experimentare. Rezultatul a fost întotdeauna descoperit întâmplător prima dată, motiv pentru care vorbim încă de o reacție circulară. Trebuie remarcat faptul că în această etapă, bebelușul nu mai încearcă să găsească un rezultat interesant găsit întâmplător, ci să refuze același rezultat prin toate mijloacele posibile. Aproape te poți gândi că își spune „și dacă aș face asta, cum arată?” "