Principiu (filozofie)

Un principiu este o sursă, o bază, un adevăr primar de idei sau alte lucruri. Vorbim astfel despre conștiință sau suflet ca principiu al vieții . Potrivit pentru Pseudo-lui Platon Definiții , principiul este „  prima cauza a ceea ce este“ , în timp ce pentru Teofrast este o „axiomă de raționament probabil“ .

Istoria conceptului

Cei presocratici filosofi au stabilit ei înșiși sarcina de a cunoaște principiul toate, arkhe , primul principiu. Prin aceasta se înțelegea studiul a ceea ce a stat la baza existenței setului de realități observabile empiric. Potrivit pitagoreici - in special Philolaos V - lea  lea  î.Hr.. AD - principiile principale sunt Limit și Unlimited .

Cel mai înalt principiu, în conformitate cu Platon , este Unul , identic cu bun și la Dumnezeu. Binele este sursa întregii existențe și a tuturor cunoașterii, el însuși este superior esenței. Lumina este cea care luminează Ideile și permite sufletului să le contemple. Principiul, dincolo de orice ipoteză, stabilește toată știința în certitudine. Frumusețea ei este mai presus de orice expresie. Numai din Metafizica lui Aristotel , termenul de principiu intră în terminologia filosofică. Principiile sunt cauzele fundamentale. Potrivit lui Aristotel, „filosofia este știința principiilor” , a cărei cunoaștere formează înțelepciunea. Pentru Teofrast, principiul este atât asocierea, cât și, ca să spunem așa, uniunea intimă dintre ele a elementelor inteligibile și fizice.

Articole similare

Referințe

  1. Eugène Thionville, Despre teoria locurilor comune în Topicele lui Aristotel ,1855, „  Alexandru de Afrodise  ”, p.  91.
  2. Platon , Republica [ detaliul edițiilor ] [ citește online ] , 509b, 526e, 597b.
  3. Republica , 509b.
  4. Republica , 508d-e, 509a.
  5. Republica , 511b, 533c.
  6. Republica , 509a.
  7. Teofrast, Metafizică , Cartea I, 9-10.