Lama (val)
O lamă este o undă care se extinde stratul până la suprafața oceanului sau o zonă de coastă .
Originea termenului și descrierea
Termenul provine din latina lamina , care înseamnă lamelă . Acesta este secolul al XII- lea, cuvântul a apărut în limba maritimă. Termenul a rămas însă destul de literar până în secolul XVIII E , navigatorii folosind în mod tradițional cuvântul vag , de origine nordică. Astăzi, este mai degrabă invers: marinarii folosesc în general cuvântul lamă , lăsând utilizarea cuvântului vagă tuturor celor care rămân la mal.
O lamă este alcătuită dintr-un gol și o creastă , care se sparge pe ceva, se sparg în mare, spumând . Pentru a desemna dimensiunea unui lama, putem spune ei gol la interior ( de la vârf în jos) sau de înălțime , care se ridică la același lucru.
În limbaj maritim
Marinarii folosesc termenul cu multe variante:
- Umflarea solului : nu are nimic de-a face cu fundul mării, dar indică un val mare pe care nu l-am văzut venind.
- Lama plictisitoare : termen similar cu cel precedent, când marea se umflă brusc.
- Lama curentă : umflarea apei dintr-un curent dintr-un bazin.
- Lama de arc : perne de apă de coca bărcii aflate în curs.
- Lama barei : val de rupere pe o bară sau umflături cauzate de curent.
- Întâlnește o lamă : neutralizează efectul acesteia cu o manevră a barei .
- Susțineți lama : luați-o de greață .
- Forțarea lamei : luptă prea sincer împotriva ei.
- Pentru a îmbarca o lamă : val mare care se sparge pe puntea unei nave. Dacă un bărbat este acolo, riscă să fie luat de lamă.
Jean Merrien a identificat câteva zeci de formulări, dintre care cele mai multe sunt cunoscute doar de marinarii profesioniști (comerciali sau de război).
Galerie de imagini
- Un val care se sparge pe coasta Californiei.
- O lamă care se rupe și se prăbușește peste un debarcader.
- Lame care se sparg și se spumează pe un far în timpul unui vânt.
- Lame pe stâlpii de beton ai unei platforme petroliere.
- O navă militară care transportă o lamă pe puntea inferioară.
- Lama de prova a unei nave mici.
- Lame spumante peste recife în timpul unei furtuni.
- Lame care se sparg pe digurile unui sat de pe litoral.
Note și referințe
- Merrien 1958 , p. 517-518.
Vezi și tu
Bibliografie
- Jean-Louis Guery , Maree, vânturi și curenți: în 150 de fotografii și ilustrații , Paris, Voiles et voiliers (Paris), col. " A intelege ",2010, 81 p. ( ISBN 978-2-916083-43-8 )
- Michel Vergé-Franceschi ( dir. ), Dicționar de istorie maritimă , Paris, ediții Robert Laffont , col. „Cărți”,2002, 1508 p. ( ISBN 2-221-08751-8 și 2-221-09744-0 )
-
Jean Merrien , Dicționarul mării: limba marinarilor, practica navigației , R. Laffont ,1958, XIV-647 p.
Reeditat în 2001, apoi în 2014 sub titlul Dicționarul mării: know-how, tradiții, vocabulare-tehnici, Omnibus , XXIV-861 p., ( ISBN 978-2-258-11327-5 )