La Créole este o operetă în trei acte compusă în 1875 de Jacques Offenbach pe un libret de Millaud , cu completări de Meilhac . A fost compus în același an ca La Boulangère a des écus și Le Voyage dans la lune .
Premiera La Créole are loc la Théâtre des Bouffes-Parisiens , Salle Choiseul, din Paris. Costumele sunt proiectate de Alfred Grévin . Deși a fost interpretată de mai bine de șaizeci de spectacole, opereta este primită cu răceală de public, din cauza subțirii subiectului său și nu mai este interpretată la Paris.
Opereta a fost prezentată în germană la Viena la Theater an der Wien și la Berlin în 1876 (sub titlul Die Creolin ), apoi în poloneză în același an la Lemberg (Lwow), apoi la Londra și Bruxelles în 1877, apoi în spaniolă în Mexico City în 1885. De această dată adaptată sub titlul Commodore cu Violet Cameron , opereta a fost interpretată la Londra și New York în 1886.
O nouă versiune destul de îndepărtată a originalului La Créole a fost produsă la Théâtre Marigny cu Joséphine Baker în rolul principal, din17 decembrie 1934, cu un libret modernizat de Albert Willemetz și Georges Delance și schimbări în muzică (introducerea ariilor de Reynaldo Hahn și alte operete de Offenbach).
La Créole a fost produs de la 13 până la18 ianuarie 2009la Atelier lyrique de Tourcoing , sub îndrumarea lui Jean-Claude Malgoire șinoiembrie 2013 la Ianuarie 2014la Espace Pierre Cardin din Paris de către asociația Tréteaux lyriques sub conducerea lui Laurent Goossaert.
Deși nu există nicio înregistrare completă a acestei operete, fragmente pot fi ascultate în antologiile Offenbach din meniu și Entre nous . Versiunea revizuită a lui Willemetz și Delance (complotul este stabilit acum în 1843 în Jamaica , odată cu introducerea de noi personaje) a fost înregistrată de orchestra ORTF în 1961, dirijată de Marcel Cariven, cu Aimé Doniat, Claudine Collart și Lina Dachary.
Rol | Voce | Distribuția primului, 3 noiembrie 1875, (Dirijor: Jacques Offenbach ) |
---|---|---|
Dora, fiica guvernatorului Guadeloupei | mezzosoprano | Anna judic |
René de Feuilles-Mortes | soprana | Anna van ghell |
Antoinette | soprana | Luce Couturier |
Cameramanii | soprana | Soll și Morena |
Comandantul lui Feuilles-Mortes | bariton | Daubray |
Domnul de Frontignac | tenor | Henri Vanderjeught (Cooper) |
Saint-Chamas, ofițer de marină | bariton | Lucien Fugere |
Notarii | bariton | Homerville și Pescheux |
Marinari, femei, cameraman |
La Rochelle în 1685 .
Chiar înainte de a face o nouă trecere a oceanului, comandantul Adhémar de Feuilles-Mortes intenționează să aranjeze căsătoria secției sale Antoinette cu nepotul său René. Din păcate, Antoinette nu este îndrăgostită de René; preferă prietenul lui René, tânărul avocat Frontignac. René, care este mușchetar , ar dori să vadă o tânără fată creolă de care s-a îndrăgostit în timpul unui sejur în Guadelupa . Dar comandantul insistă. Cu toate acestea, amiralul îi poruncește comandantului să meargă pe mare și nava părăsește repede; nu se va întoarce mult la La Rochelle .
Șase luni mai târziu, căpitanul lui Feuilles-Mortes se întoarce din Guadelupa cu un nou protejat la bord, Dora - fiica guvernatorului - despre care nu știe că și-a dat foc nepotului. Așadar, pentru a nu dezvălui adevărul, Antoinette și René se prefac că sunt căsătoriți, în timp ce Frontignac aduce curte frumoasei creole. René o convinge pe Dora de dragostea lui și ea o jură pe a ei. Comandantul încearcă să unească Frontignac cu Dora, dar ea refuză. La auzul a trei tunuri, nava a trebuit să meargă pe mare. Căpitanul i-a îmbarcat pe toți tinerii și notarii la bord, apoi nava a plecat.
La bordul bărcii, căpitanul a primit o scrisoare de la Duguay-Trouin, care va fi deschisă doar pe mare la un moment dat. Când comandantul adoarme la sunetul unei cântece de leagăn , tinerii reușesc să pună mâna pe scrisoare și jură să o înapoieze numai dacă acceptă căsătoria lui René și Dora. Contractul este semnat și situația se încheie cu satisfacția tuturor.