Kana

Acest articol poate conține lucrări nepublicate sau declarații neverificate (septembrie 2014).

Puteți ajuta adăugând referințe sau eliminând conținut nepublicat. Consultați pagina de discuții pentru mai multe detalii.

Kana (仮名, Kana , Cuvântul Kana devine adesea sufixul -gana într - un cuvânt compus ) sunt caractere de scris japoneze care nota fiecare dintre mai multe (unitate de ritm diferit de silabă ). Prin urmare, acestea nu seamănă cu literele alfabetului latin care teoretic denotă foneme . Kanji sunt folosite împreună cu kanji ( caractere de origine chineză ). Acestea fac posibilă notarea fonetică a limbii, care nu este utilizată cu kanji - cu excepția cazului ateji .

Istorie

Kanas-urile au fost standardizate în 1900 pentru a le uni și a evita astfel dispersia legată de utilizările regionale. O reformă a fost efectuată după înfrângerea Japoniei la sfârșitul celui de-al doilea război mondial în 1946 pentru a îmbunătăți înțelegerea lecturii.

Descriere

Există două tipuri principale de kana în japoneza modernă:

• hiragana , pentru scrierea morfeme gramaticale și pentru scriere (sau transcriere ) a unor cuvinte japoneze;
• Katakana pentru transcrierea cuvintelor străine și un număr mare de loanwords nu din China.

Kanas-urile pot fi folosite pentru a ajuta la citirea kanji-urilor: sunt numite apoi furigana .

Kanas, deși vizual diferiți de kanjis (a se vedea articolul despre extensia geografică și lingvistică a sinogramelor pentru un exemplu pictural ), provin într-adevăr, la fel ca bopomofo , din simplificările desenului câtorva sinograme numite man'yōgana (simplificări care nu au nimic de-a face cu cel al așa-numitelor caractere „simplificate” , fie că sunt chineze sau japoneze).

Au păstrat o caracteristică importantă a acestei origini: sunt, de asemenea, desenate într-un pătrat virtual de format invariant (a se vedea Compoziția unei sinograme pentru mai multe detalii).

Bord

Fiecare cutie conține în stânga hiragana (scriere silabică cursivă) și în dreapta katakana (scriere silabică „pătrată”, în principal pentru împrumuturi, transcripții străine și toponime), și deasupra romanizării rōmaji conform metodei Hepburn . Pentru a cunoaște pronunția, traversați coloana vocală cu linia consoană: de exemplu, ka este scris [か] în hiragana.

Vocalele de extensie		<-at>			‹-I›									‹-U›			‹-E›			‹-O›
		〈ぁ〉	〈ァ〉		〈ぃ〉	〈ィ〉								〈ぅ〉	〈ゥ〉		〈ぇ〉	〈ェ〉		〈ぉ〉	〈ォ〉
Vocale inițiale		la			eu									u / ‹w-›			e			o
		あ	ア		い	イ								う	ウ		え	エ		お	オ
silabe consonantice		ka			ki		kya		kyu		kyo			ku			ke			ko
		か	カ		き	キ	き ゃ	キ ャ	き ゅ	キ ュ	き ょ	キ ョ		く	ク		け	ケ		こ	コ
		ga			gi		gya		gyu		gyo			gu			vârstă			merge
		が	ガ		ぎ	ギ	ぎ ゃ	ギ ャ	ぎ ゅ	ギ ュ	ぎ ょ	ギ ョ		ぐ	グ		げ	ゲ		ご	ゴ
		a ei			shi		sha		shu		sho			stii			se			asa de
		さ	サ		し	シ	し ゃ	シ ャ	し ゅ	シ ュ	し ょ	シ ョ		す	ス		せ	セ		そ	ソ
		za			ji		ja		ju		jo			zu			ze			zo
		ざ	ザ		じ	ジ	じ ゃ	ジ ャ	じ ゅ	ジ ュ	じ ょ	ジ ョ		ず	ズ		ぜ	ゼ		ぞ	ゾ
		ta			chi		cha		shhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh!		cho			tsu			tu			la
		た	タ		ち	チ	ち ゃ	チ ャ	ち ゅ	チ ュ	ち ょ	チ ョ		つ	ツ		て	テ		と	ト
		da			ji		‹Ja›		‹Ju›		‹So›			zu			de			do
		だ	ダ		ぢ	ヂ	〈ぢ ゃ〉	〈ヂ ャ〉	〈ぢ ゅ〉	〈ヂ ュ〉	〈ぢ ょ〉	〈ヂ ョ〉		づ	ヅ		で	デ		ど	ド
		n / A			sau		nu are		nyu		nyo			gol			născut			Nu
		な	ナ		に	ニ	に ゃ	ニ ャ	に ゅ	ニ ュ	に ょ	ニ ョ		ぬ	ヌ		ね	ネ		の	ノ
		ha / a-			Salut		hya		hyu		hyo			fu			el / e-			ho / o-
		は	ハ		ひ	ヒ	ひ ゃ	ヒ ャ	ひ ゅ	ヒ ュ	ひ ょ	ヒ ョ		ふ	フ		へ	ヘ		ほ	ホ
		ba			bi		bya		byu		byo			a băut			fi			bo
		ば	バ		び	ビ	び ゃ	ビ ャ	び ゅ	ビ ュ	び ょ	ビ ョ		ぶ	ブ		べ	ベ		ぼ	ボ
		pa			pi		pya		pyu		pyo			ar putea			pe			po
		ぱ	パ		ぴ	ピ	ぴ ゃ	ピ ャ	ぴ ゅ	ピ ュ	ぴ ょ	ピ ョ		ぷ	プ		ぺ	ペ		ぽ	ポ
		Ale mele			mijloc		mya		myu		mio			mu / ‹-n›			pe mine			mo
		ま	マ		み	ミ	み ゃ	ミ ャ	み ゅ	ミ ュ	み ょ	ミ ョ		む	ム		め	メ		も	モ
		»» »			*		- da		-aa		-yo			"" "			*			"" "
							ゃ	ャ	ゅ	ュ	ょ	ョ
							da		yu		eu
							や	ヤ	ゆ	ユ	よ	ヨ
		ra			a râs		rya		ryu		ryo			ru			re			ro
		ら	ラ		り	リ	り ゃ	リ ャ	り ゅ	リ ュ	り ょ	リ ョ		る	ル		れ	レ		ろ	ロ
		wa			(wi)									*			(noi)			wo / o-
		わ	ワ		(ゐ)	(ヰ)											(ゑ)	(ヱ)		を	ヲ
														-nu
														ん	ン

Note

• Unele combinații rare sau vechi (în afara celei mai frecvente scripturi de bază) sunt marcate între „chevrons” (și pe un fundal albastru pentru kanas corespunzătoare) în tabelul de mai sus.
• Silabara include, de asemenea, anumite moduri în două variante: normală sau mică (variantele normale sunt întotdeauna la începutul unei silabe sau constituie întreaga silabă; minusculele sunt de aceeași formă, doar reduse în înălțime și servesc pentru a prelungi o altă silabă de atac pentru a forma un altul mai complex).
• Kanas între paranteze pentru wi și suntem greu folosiți astăzi (aceste combinații sunt prezentate în tabelul de mai sus pe un fundal roșu).
• Unele consoane pot fi modificate cu un semn diacritic suplimentar (comun hiraganelor și katakanelor ) de exprimare [゛] ( dakuten ) sau defrișare [゜] ( handakuten ), plasat în colțul din dreapta sus, pentru a forma consoane suplimentare; aceste combinații sunt prezentate în tabelul de mai sus (pe un fundal verde).
  • Silabele cu o consoană „umedă” se obțin cu o kana din cel de-al doilea grup de coloane (kana în -i , posibil modificată de un diacritic) urmată de o kana de linie în y- (în mod normal în forma sa minusculă).
  • Silabele cu vocale lungi sunt prelungite prin adăugarea după kana silabei de atac (cu vocala scurtă) kana vocalei u (în mod normal în versiunea sa cu litere mici), cu excepția kanei vocalei inițiale o care este uneori redublată (deoarece alungirea sa modernă în ō traduce de fapt un vechi ‹owo› ).
  • Consoanele gemene sunt indicate prin precedarea lor cu minuscule kana pentru tsu , care poate apărea numai în fața unei consoane fără voce; este reprezentată în rōmaji prin dublarea consoanei care o urmează.
  • Celelalte diftonguri sunt reprezentate prin completarea atacului kana, fie cu vocale katakana suplimentare (în varianta lor cu litere mici), fie cu silabe y (acestea din urmă sunt și cu litere mici, așa cum se arată în tabelul de mai sus în coloanele -ya , -yu , -yo ) sau en sau w- .

Hiragana k s t nu h m y r w la あ か さ た な は ま や ら わ eu い き し ち に ひ み り (ゐ) tu う く す つ ぬ ふ む ゆ る ん e え け せ て ね へ め れ (ゑ) o お こ そ と の ほ も よ ろ を
Katakana k s t nu h m y r w la ア カ サ タ ナ ハ マ ヤ ラ ワ eu イ キ シ チ ニ ヒ ミ リ (ヰ) tu ウ ク ス ツ ヌ フ ム ユ ル ン e エ ケ セ テ ネ ヘ メ レ (ヱ) o オ コ ソ ト ノ ホ モ ヨ ロ ヲ

• (*) Japoneza nu are o kana pentru a reprezenta sunetele:
  • yi (înlocuit cu kanas pentru vocalele i și -i , al doilea în litere mici, în împrumuturi în afara japonezei),
  • ye (înlocuit cu kanas pentru vocalele i și -e , al doilea în litere mici, în împrumuturi în afara japonezei) și
  • wu (înlocuit cu kanas pentru vocalele u și -u , al doilea în litere mici, în împrumuturi în afara japonezei).
• Alte vocale sau consoane non-japoneze sunt exprimate în mod normal (cel mai adesea) printr-una din literele din silabarul katakana.
• Cu toate acestea, silabarul Katakana conține și:
  • silaba suplimentară [ヴ] ( vu ) nereprezentată în hiragana, care este scrisă ca vocală u cu diacriticul de exprimare [゛] ( dakuten ),
  • iar modurile minuscule [ヵ] ( -ka ) și [ヶ] ( -ke ) au intenționat, de asemenea, să formeze silabe complexe după o altă kana normală în -a (dar a cărei a nu este pronunțată în mod normal).
• Kana -n este o silabă mu veche și este utilizată doar la sfârșitul unui cuvânt; devine o simplă mai mult (și nu o silabă completă), prelungește silaba de bază (care poate fi ea însăși compusă din mai multe moduri, inclusiv inițialul mai mult în silaba normală).
• Silabele ha , he și wo sunt transcrise în rōmaji respectiv wa , e și o atunci când sunt folosite ca particule clitice , în conformitate cu pronunția lor (și apoi se remarcă din cuvântul din romanizarea Hepburn, cu o cratimă pentru a le distinge de cele asociate vocala inițială).

Codificare

Codul ISO 15924 pentru kanas este „Hrkt”. Acest cod se referă la texte care conțin doar caractere hiragana sau katakana , dar nu și texte care conțin alte caractere.

Caracterele celor două scripturi silabare japoneze sunt codificate separat în Unicode, deoarece , în ciuda similitudinii și utilizării lor în aceeași limbă, ele permit să se distingă anumite cuvinte, morfeme sau utilizări care, în realitate, nu se pronunță neapărat în același mod. numai într-una din cele două scripturi nu sunt suficiente pentru a le transcrie complet.

Note și referințe

1. Cuvântul kana este menționat în cel puțin două dicționare obișnuite de limbă franceză și, prin urmare, se potrivește ca toate numele comune franceze.
2. Vezi Rendaku .
3. (în) „  Când a fost„ spital ”este Sami ca„ salon de înfrumusețare ”  „ ( Arhivă • Wikiwix • Archive.is • Google • Ce să faci? ) , Universitatea din Columbia Britanică (accesat la 2 decembrie 2014 ) .

Vezi și tu

Link extern

• (ro) „  Kana: un exercițiu  ” [PDF] , la brng.jp/50renshuu.pdf (accesat la 9 octombrie 2020 ) .