Sora Tabi Nikki (曾良旅日記, Șora Tabi Nikki ) Sau Jurnal de călătorie Kawai Sora lui sunt amintiri de Kawai Șora în 1689 și 1691 , când a însoțit Matsuo Bashō în timpul călătoriilor sale celebre. Până la redescoperirea sa din 1943, existența acestui jurnal a fost pusă la îndoială. Acest document este esențial pentru studiul de Matsuo Bashō a lui Oku nr hosomichi .
Existența acestui ziar a fost cunoscut înainte de a fi fost redescoperit și publicat de Yasusaburo Yamamoto în 1943. Acesta este desemnat bunurilor culturale importante ,15 iunie 1978. Ziarul are 11 cm lungime, 16,5 cm lățime și 2 cm grosime; coperta cărții este indigo, iar volumul conține 100 de coli de hârtie, dintre care 4 sunt albe. Există 11 coli de hârtie lipită. Pentru comoditate, este împărțit în „Rezumatul numelor divine ale lui Engishiki”, „Protocolul Utamakura”, „Jurnalul Genroku al doilea an”, „Jurnalul Genroku al patrulea an”, „Protocolul Haiku” „și altele”. Interiorul ziarului nu are astfel de divizii. Jurnalul se mai numește Sora Nikki („Jurnalul Sora”) și Zuiko Nikki („Jurnalul Sora care însoțește Bashō.” În jurnal, nu există fraze emoționale precum cele din Oku nu hosomichi . Teren vizitat și distanța de la un loc la altul altele sunt exact indicate.Donald Keene compară acest jurnal cu cel al lui François-René de Chateaubriand , și anume înregistrarea exactă a datelor călătoriei de Julien care însoțește stăpânul său.indicația timpului de la mijlocul perioadei Edo în acest jurnal. este indicat în ramurile pământești și timpul este reprezentat în trei divizii. El și-a scris jurnalul în timp ce se închinau în altare sau se ruga în fața altarelor pe care le-au vizitat sau a templelor pe care le-au văzut, indicând că el era un șintoist serios. .
Engishiki . Listă de kami compilate de Sora, care a studiat șintoismul cu Yoshikawa Koretari (1616–1695) în pregătirea călătoriei lor. Ocupă începutul jurnalului până la mijlocul celei de-a 12- a coli de hârtie.
În pregătirea călătoriei, el scrie acest memorandum utamakura bazat pe Ruiji Meisho Wakashū și Narayama Shuha. Are 8 coli, începând din spatele colii 12. Concluziile acestei călătorii sunt adăugate între rânduri. O foaie de hârtie este lipită. Aceasta se mai numește „Memorandumul Meisho”.
Yosa Buson a desenat o ilustrare a lui Okuno Hosomichi arătând Bashō călare însoțită de Sora. Acest jurnal înregistrează călătoria prezentată în ilustrația lui Buson. Pe 33 de pagini și jumătate de hârtie, începe când cei doi însoțitori părăsesc Fukagawa în Edo în martie al doilea an al erei Genroku și se termină când Sora pleacă spre Ise și Nagashima pe5 august. Între aceste două evenimente, Sora înregistrează toate evenimentele călătoriei, inclusiv datele efective, vremea, calendarul și sejururile la pensiune. Aceste detalii îl fac un document important pentru studiul Oku no hosomichi . 3 septembrie, Sora se alătură lui Bashō în Ōgaki , iar cei doi se întorc la Fukagawa13 noiembrie. Sora înregistrează detalii despre călătorie.
Sora începe 4 martie 1691 și ajunge în Nagashima pe 25 iulie. Acest jurnal este numit și Jurnalul de călătorie din regiunea Kinki. Din a doua jumătate a jurnalului din 1689, jurnalul a fost descris pe 23 de coli de hârtie pentru Haikai Kakidome . Cele mai multe dintre ele se referă la vizite la altare și temple din Yoshino, Koyasan . Kumano, Wakaura, Suma, Akashi. Descrie altare și temple și Utamakura. El îl vizitează pe Bashō în timp ce stă la Sagaraku Kakisha și îi descrie pe Bashō și pe adepții săi în timp ce compilează antologia Sarumino .
Haikai Kakidome ia act de hokku (primul haiku - uri ) și haiku - urile de Sarumino și în timpul călătoriei și Sora lor de haiku întâlniri în timpul călătoria lor. Acesta este un document important pentru a cunoaște forma originală a haikus-urilor lor .
În tirul cu arcul japonez, există anecdote despre Teishitsu pe care Sora le înregistrează la centrul spa Yamanaka, numele și adresele persoanelor pe care Sora și Bashō le-au întâlnit în călătoriile lor și foști haikus.
Cartea originală Sora Hon a fost prezentă împreună cu un manuscris copiat de la Okuno Hosomichi în aceeași cutie din lemn de paulownia. Această carte a fost în mâinile lui Sugiyama Sugikaze, un apropiat al lui Sora când a murit pe insula Iki, acum prefectura Nagasaki . Shiebo Hakushu, care era cumnatul lui Sugisha, fiul lui Sugiyama Sukishu, a scris că Sugifu deține această carte. Această carte a fost trimisă familiei Koya unde s-a născut Sora. Când familia Koya dispare, această carte se află sub controlul familiei Kasai care erau rude cu mama lui Sora. Kasai Shutoku, din familia Kasai, era căsătorit cu fiica unei surori mai mari a lui Sora. El o respecta pe Sora. A editat o carte, Yukimaruke , despre Sora din diferite documente Sora. Mai târziu cartea trece la Kubojima Wakodo. Chikurinsha Shujin de la Sendai scrie că Wakodo deținea inițial Jurnalul Sora. Ashiinsha Takesai descrie în cartea sa Planul lui Sendai în jurnalul lui Sora și o linie din20 iulie 1689a fost transcris la casa lui Wakodo. Potrivit unui Jurnal al istoriei Suwa din 1967, jurnalul lui Sora a fost eliminat ilegal din familia Kasai. Anume Wakodo a furat jurnalul lui Sora de la familia Kasai. Wakodo a cumpărat 8 obiecte de la familia Kasai, inclusiv jurnalul pentru 58 ryō Tael, dar a plătit doar 10 ryō. Wakodo a fost pedepsit de hanul lui Takashima, dar jurnalul nu a fost returnat. Pe cutia originală era o scrisoare oficială de transfer din jurnalul lui Okuno Hosomichi și Sora sub numele de Wakodo. Matsudaira Shimanokami, unul dintre daimyo- ul moșiei, a cumpărat ulterior cutia. Honma Keishi atestă acest lucru. În jurnalul lui Sora, se găsesc ocazional fragmente de documente. De exemplu, Yokazetei Uko a scris rezumatul jurnalului21 aprilie în Shirakawa la 9 maila Matsushima la Aokage Shu. Asukaen Isso a scris rezumatul de la început până la17 mai în Obanazawa.
În epoca Meiji , cartea a fost deținută de Kuwahara Shinzo din Osaka, apoi a fost transmisă lui Saito Ikuta din Ito, un colecționar celebru de artă clasică. Apoi trece la Saito Hirosuke. Yamamoto Yasusaburo aude despre asta și, odată cu introducerea lui Sato Seiiji, asistă la actualizarea din vara anului 1938. Yamamoto descoperă Jurnalul lui Sora printre alte piese clasice. El îl publică sub titlul „Jurnalul Sora lui Okuno Hoshomichi însoțind Bashō, cu jurnalul din 1791” cu editorul Ogawa Shoten înIulie 1943. Mai mult, acest 1943 este cel al celei de-a 250- a aniversări a morții lui Basho și a 300 a aniversării nașterii sale. A doua impresie are loc în decembrie a aceluiași an și a treia înSeptembrie 1944. A patra ediție se face în 1946. Seiichiro Sugiura și Saburo Miyamoto îl vizitează pe Hirosuke Saito, proprietarul care locuiește în Uemeguro, și examinează ziarul pe5 noiembrie 1950. Ideea inițială a lui Sugiura era să obțină Jurnalul pentru Wataya Bunko de la biblioteca Universității Tenri, totuși acest lucru nu s-a întâmplat. De-a lungul timpului, Seiichiro Sugiura reușește să dețină Jurnalul. El scrie în primul număr al revistei Renga Haikai Kenkyu că acest jurnal trebuie studiat de cercetători, ceea ce este. După moartea sa, Jurnalul a fost donat lui Wataya Bunko în biblioteca Tenri de către soția sa dinFebruarie 1959.
În 1951, au fost descoperite două manuscrise. Unul în posesia kan-nushi Nasu-Onsen-jinja, numit Giyu Hitomi, iar jurnalul se numește Cartea lui Hitomi, iar celălalt în posesia familiei Oyamada, iar jurnalul se numește Cartea Oyamada.
Înainte de redescoperirea Jurnalului lui Sora, studiile despre Okuno Hosomichi se bazau pe observații indirecte. După re-descoperire, jurnalul lui Sora a devenit indispensabil, de exemplu, trebuie să citiți Haikai Kakidome pentru începutul hokku-ului .
„Yamamoto scrie la începutul cărții sale că este un miracol că Jurnalul Sora a ajuns la noi în forma sa originală. Era dincolo de așteptările lui. În ultimii 250 de ani, aceasta reprezintă o descoperire excepțională, chiar dacă am lăsat un număr foarte mare de cărți care fac „să transpire într-o casă”. ? (Idiom). "
Shida Gishu, căruia i s-a cerut să scrie o prefață la cartea lui Yamamoto, scrie că acest caiet va contribui în mare măsură la studierea cărării înguste la sfârșitul lumii și fiecare studiu va contribui la dovada acestui jurnal și va atesta adevăratele scrieri ale Sorei cu diverse exemple de dovezi. Publicarea Jurnalului lui Sora a creat probleme de discrepanțe între Oku nu hosomichi de la Bashō și descrierile lui Sora. Înainte de descoperirea jurnalului, Shida a subliniat că nu totul în Sensul apropiat al sfârșitului lumii era neapărat adevărat și că există exemple de invenții. Această problemă este contestată în 1951 în Kokubungaku , Kaishaku în Kansho, Toyotaka Komiya sprijină Bashō afirmând că nu există invenții intenționate, dar majoritatea cărturarilor precum Sugiura, Noichi Imoto, Kisao Abe au studiat-o meticulos și cercul academic este în favoarea invențiilor. . Ediția originală a Yamamoto conține erori și erori de imprimare. Sugiura a editat jurnalul corectat. Ulterior, mai multe cărți au fost publicate pe Jurnalul corectat Sora.