Indicele culorilor
În astronomie , indicele de culoare al unui corp ceresc ( stea , asteroid etc.) desemnează diferența dintre magnitudinile aparente ale acestui corp obținute în două benzi spectrale diferite.
De exemplu, indicele de culoare B - V indică diferența dintre magnitudinea aparentă în banda spectrală B (adică albastru, în jurul valorii de 442 nm ) și banda spectrală V (adică, în vizibil, adică în jur de 540 nm ).
Proprietăți
Aparentă Magnitudinea este legat direct de doi factori: distanta de steaua care vizează observator, pe de o parte, iar pe de altă parte, luminozitatea sa în banda luate în considerare. În acest caz, măsurăm magnitudinile aparente ale aceleiași stele în două benzi distincte și termenii legați de distanță sunt compensați, deoarece magnitudinea este o scară logaritmică și diferența logaritmilor este egală cu logaritmul raportului:
unde desemnează luminozitatea intrinsecă, în banda indicată și distanța față de obiect. și sunt valori de normalizare a fluxului care servesc la fixarea originii zero a mărimilor din fiecare bandă: în mod convențional, acestea sunt alese astfel încât să anuleze magnitudinea stelei Alpha Lyrae (Vega) în toate benzile optice. Prin urmare, indicele Vega este zero și prin definiție.
Indicii de culoare sunt informații foarte valoroase și sunt utilizați în metoda fotometrică a casetelor .
Conceptul de index de culoare poate fi extins la orice lungime de undă . În domeniul razelor X , vorbim de culoare moale și culoare dură pentru indicii de culoare corespunzători părții cu energie scăzută și cu partea mai energică a spectrului X. În acest caz, nu luăm în considerare magnitudinea, un logaritmic cantitate., dar raportul simplu al fluxului de fotoni primiți în diferite benzi de energie alese în mod convențional.