El corsaro

Acest articol este o schiță referitoare la operă sau operetă .

Vă puteți împărtăși cunoștințele îmbunătățindu-le ( cum? ) Conform recomandărilor proiectelor corespunzătoare .

El corsaro Descrierea acestei imagini, de asemenea comentată mai jos Lord Byron (1835) de Thomas Phillips ,
National Portrait Gallery ( Londra ) Corsarul
său în mare parte autobiografic este originea operei lui Verdi.
Date esentiale
Drăguț Melodramma tragico
N ber de acte 3
Muzică Giuseppe Verdi
Broșură Francesco Maria Piave
Limba
originală		 Italiană
Surse
literare		 Corsarul , poem ( 1814 ) de
Lord Byron
Date de
compoziție		 Iarna 1847 - 1848
Creare 25 octombrie 1848
Teatro Grande , Trieste Italia

Personaje

Aeruri

El Corsaro este o dramă liric ( „  melodramma tragicomică  “) în trei acte de Giuseppe Verdi , pe un libret de Francesco Maria Piave , luată din poemul lui Lord Byron Corsair , șicreat Teatro Grande din Trieste pe25 octombrie 1848.

Geneză

Proiectul pentru o operă bazată pe Corsair a lui Byron apare într-o scrisoare de la6 iunie 1843contelui Mocenigo prin care Verdi sugerează subiectul, în același timp cu cel al lui Re Lear , pentru La Fenice , unde va fi montat în cele din urmă Ernani . Compozitorul a propus apoi Il corsaro editorului Lucca pentru a onora contractul semnat în 1845 care prevedea ca una dintre cele trei lucrări pe care și-a luat angajamentul să o scrie să fie lansată în premieră la Londra . El a comandat libretul de la Francesco Maria Piave și a început să îl compună cu entuziasm în vara anului 1846 .

Apoi s-a răzgândit, a ales I masnadieri pentru Teatrul Majestății Sale și s-a dedicat scrierii lui Macbeth și refacerea Lombardi pentru Paris . Hrănirea o adevărată pasiune pentru Schiller și mai ales pentru Shakespeare , el a pierdut interesul în Il Corsaro pe care a terminat în ciuda tuturor lucrurilor, în două luni, la Paris, în timpul iernii din anul 1847 - 1848 , pentru a scăpa de contractul cu Lucca și pentru că, la urma urmei, Piave a fost plătit. Alte motive ale acestei schimbări sunt menționate în corespondența lui Verdi cu Piave, Lucca sau Benjamin Lumley , impresarul londonez, dar, implicat în reaua credință de care era capabil maestrul, rămân destul de confuz. Pentru Roland Mancini, noua relație cu Giuseppina Strepponi nu ar fi nici ea străină de ea.

Oricum 12 februarie 1848, Verdi își trimite muzica la Lucca prin Emanuele Muzio , lăsând editorului carte albă în ceea ce privește condițiile creației, fără însă să nu pretindă plata pentru cei 1.200 de napoleoni ai săi .

Creare

Dezamăgire pentru munca sa, întârziere în La battaglia di Legnano , prioritate acordată vieții sale private, este încă adevărat că Verdi nu vine la Trieste pentru premieră. Muzio , în exil în Elveția după cinci giornate , incapabil să-și asume direcția așa cum era planificat, este înlocuit de Luigi Ricci , maestrul al cembalo al Teatrului Mare , în timp ce Lucca se angajează pentru rolurile principale trei dintre cântăreții preferați ai lui Verdi și printre cei mai buni dintre Scena europeană.

Distribuția creației

Reprezentări succesive

Il corsaro știe doar de câteva ori:

după care a dispărut din repertoriu până în 1954 când a fost interpretat la Veneția într-o versiune concertistică de Carlo Bergonzi (regia Tullio Serafin ) apoi într-o versiune scenică în 1963 înainte de a fi interpretată pentru prima dată în afara Italiei în 1966 la Londra ( St. Pancras ).

Recepţie

În ciuda caracterului exemplar al distribuției, premiera filmului Il corsaro la Teatro Grande din Trieste a fost un eșec total. Opera a fost retrasă de pe afiș după trei spectacole și înlocuită de Macbeth .

Critică

Publicul

Argument

Acțiunea se desfășoară pe o insulă grecească în Marea Egee și orașul turcesc de Coron la începutul XIX - lea  secol .

A analiza

Orchestrarea

Comentarii

Il corsaro nu este pentru Verdi prima abordare a operei lui Lord Byron: el împrumutase deja subiectul Due Foscari de la poetul englez. Pe de altă parte, metoda compoziției este într-adevăr o primă: până atunci nu a scris niciodată muzică pe un libret finit; și asta se întâmplă aici: el compune dintr-o singură lovitură, fără nici măcar să recitească și astfel găsim câteva erori în scor.

O altă noutate în comparație cu operele sale „risorgimentale” anterioare  : apariția unei situații contemporane și nu transpunerea acesteia în istoria mai mult sau mai puțin antică și reorientarea poveștii de dragoste în sfera privată, intimă și intimă. de Istorie. Ca atare, Roland Mancini spune că este tentat de comparația dintre situația lui Verdi și cea a corsarului deja „ignorând delicata tânără fată care îl iubea, luată brusc în mână de o femeie de alt calibru. "

Note și referințe

  1. Kaminski, op. cit. , p. 1588
  2. Phillips-Matz, Verdi , pp. 191-192 (Cf. bibliografia articolului Verdi ).
  3. Mancini, op. cit. , p. 283.
  4. Mary Jane Phillips-Matz publică o scrisoare de la Verdi către Marianna Barbieri-Nini în care se detaliază până la minut indicațiile rolului ei, demonstrând astfel că, contrar celor spuse în altă parte, în special prin comentariile scrisorii sale către Benjamin Lumley , în care se încredințează că va găsi „versurile reci și nu foarte dramatice” , maestrul nu este dezinteresat de producția operei sale (Phillips-Matz, Verdi , op. cit. p. 277).
  5. Verdi se opune interpretării operelor sale la La Scala după maltratarea pe care Giovanna d'Arco a trebuit să o sufere acolo
  6. (it) „  Il * corsaro, opera lirica. Rappresentazione: carn. 1852-1853 - Modena, Teatro Comunale  ” (accesat la 11 ianuarie 2018 ) , cu Fortunato Borioni (Corrado), Luigi Milizia (Giovanni), Giulietta Borsi Deleurie (Medora), Carolina Sannazzari (Gulnara).
  7. Mancini, op. cit. p. 284.

Vezi și tu

Surse

Bibliografie

Articole similare

linkuri externe