Erasmus Reinhold

Erasmus Reinhold Biografie
Naștere 22 octombrie 1511
Saalfeld
Moarte 19 februarie 1553(la 41 de ani)
Saalfeld
Instruire Universitatea Martin-Luther din Halle-Wittemberg
Activități Matematician , astronom , profesor universitar
Alte informații
Lucrat pentru Universitatea Martin-Luther din Halle-Wittemberg , Universitatea din Wittemberg
Camp Astronomie
Religie luteranism
Supervizor Jakob Milich ( ro ) (1535)
Pronunție

Erasmus Reinhold (22 octombrie 1511 - 19 februarie 1553) este un astronom și matematician german. S-a născut și a murit în Saalfeld .

Urmează cursuri la Universitatea din Wittemberg . În 1536 , a fost numit de Philippe Melanchthon profesor de matematică avansată, adică mai ales de astronomie , care la acea vreme era considerată a face parte din matematică. În același an, tânărul său coleg, Georg Joachim Rheticus , care urma să publice în 1540 primul tratat privind sistemul heliocentric al lui Copernic și, de asemenea, student al Wittembergului, a fost numit profesor de matematică în primii ani. Mai târziu, Reinhold a fost și decan și mai târziu rector al universității.

Reinhold face referire la un număr semnificativ de stele. Publicațiile sale în astronomie includ un comentariu la Theoricae novae planetarum de Georg von Purbach („Noile planete teoretice”) .

Ducele Albert de Brandenburg l-a sprijinit pe Reinhold din punct de vedere financiar, în special în tipărirea tabelelor sale Prutene („prusacii”) în 1551. Aceste tabele astronomice au ajutat la răspândirea metodelor de calcul ale lui Copernic în tot Imperiul. În Tabelele Prutene ale Reinhold și lucrările lui Copernic au fost cruciale în reforma calendarului de către Papa Grigore al XIII - lea , în 1582 . Cu toate acestea, Reinhold (ca și alți astronomi dinaintea lui Kepler și Galileo ) folosește modelul și metodele matematice ale lui Copernic, dar respinge cosmologia sa heliocentrică atât din punct de vedere fizic, cât și teologic.

Lucrări

Note și referințe

  1. Hanne Andersen, Peter Barker și Xiang Chen. Structura cognitivă a revoluțiilor științifice . New York: Cambridge University Press, 2006. pp 138-148