Edward FitzGerald (poet)

Edward FitzGerald Descrierea acestei imagini, comentată și mai jos Portret în miniatură circa 1873 Date esentiale
Numele nașterii Edward Purcell
Naștere 31 martie 1809
Bredfield House ( Bredfield , Suffolk)
Moarte 14 iunie 1883
Merton (Norfolk)
Activitatea primară poet, traducător
Autor
Limbajul de scriere Engleză
Circulaţie romantism
genuri poezie

Lucrări primare

Traducere în engleză a lui Rubaiyat de poetul persan Omar Khayyam

Semnătura lui Edward FitzGerald

Edward FitzGerald , nume real Edward Purcell (născut la31 martie 1809în Bredfield și a murit pe14 iunie 1883), este un poet britanic . Este cunoscut mai ales pentru traducerea sa în engleză a lui Rubaiyat de poetul persan Omar Khayyam .

Tinerețea ei

În 1818, tatăl său, John Purcell , a adoptat numele și stema familiei soției sale, FitzGerald, una dintre cele mai bogate familii din Anglia.

În 1816, familia a plecat în Franța și a fost împărțită între Saint-Germain-en-Laye și Paris, dar în 1818, moartea bunicului matern i-a obligat să se întoarcă în Anglia. În 1821, Edward a urmat școala Bury St Edmunds și apoi în 1826 a mers la Trinity College (Cambridge) . Acolo i-a cunoscut pe William Makepeace Thackeray și William Hepworth Thompson . Deși majoritatea prietenilor săi erau membri ai Apostolilor din Cambridge , începând cu Alfred Tennyson , FitzGerald nu a fost niciodată invitat să li se alăture. În 1830 s-a întors la Paris, dar în anul următor a decis să se stabilească pe o fermă pe câmpul de luptă din Naseby .

Eliberat de obligațiile financiare, FitzGerald s-a întors în Suffolk natal, unde a locuit liniștit, fără să părăsească județul mai mult de o săptămână sau două. Până în 1835, FitzGeralds au locuit în Wherstead ; din 1835 până în 1853 poetul a locuit într-o căsuță pe terenul Boulge Hall , lângă Woodbridge, unde părinții săi se mutaseră. În 1860 s-a mutat din nou împreună cu familia la Farlingay Hall, unde au rămas până în 1873 s-au stabilit în orașul Woodbridge; în cele din urmă, FitzGerald și-a petrecut ultimii ani într-o casă din această regiune numită Little Grange . În toți acești ani FitzGerald s-a angajat în botanică, muzică și literatură. Prietenii săi, Tennyson și Thackeray l-au depășit în realizările lor literare, iar FitzGerald a renunțat mult timp să caute succes egal. În 1851 a publicat prima sa lucrare, Euphranor , un dialog platonic inspirat din amintirile sale din Cambridge. A fost urmată în 1852 de publicarea lui Polonius , o colecție de „ferăstraie și instanțe moderne”, unele dintre muzele sale, restul împrumutate de la clasici englezi puțin cunoscuți. FitzGerald a început să studieze poezia spaniolă în 1850 la Elmsett , apoi a continuat să studieze literatura persană la Universitatea din Oxford , sub supravegherea prof. Edward Byles Cowell în 1853. S-a căsătorit cu4 noiembrie 1856Lucy, fiica poetului quaker Bernard Barton din Chichester, pentru a îndeplini promisiunea făcută pe patul de moarte lui Bernard în 1849. Căsătoria urma să se transforme în dezastru, posibil din cauza înclinațiilor sexuale ale lui Edward, deoarece cuplul s-a despărțit în august câteva luni, în ciuda familiarității de câțiva ani.

Primele opere literare

În 1853, FitzGerald a publicat Six Plays de Calderon , tradus gratuit din spaniolă. Apoi s-a dedicat orientalismului științific , iar în 1856 a publicat anonim într-o versiune pentru miltonienii lui Selman și Absal din Jami . În lunaMartie 1857, Cowell a descoperit în biblioteca Societății Asiatice din Calcutta o colecție de catrene în limba persană a lui Omar Khayyám și a trimis-o către FitzGerald. În acest moment apare numele corespondentului, atât de strâns legat de cel al lui FitzGerald, în corespondența sa: „  Hafez și Omar Khayyam au o bună rezonanță. » The15 ianuarie 1859a apărut la Londra o colecție anonimă intitulată Rubaiyat of Omar Khayyam  ; chiar și printre prietenii lui FitzGerald, această poezie nu a găsit niciun rezonanță la început: editorul a pus-o în curând în raftul de livrare cu patru bani.

În cele din urmă, în 1861, cartea și-a găsit primul critic entuziast în persoana lui Rossetti  ; Swinburne și Lord Houghton au urmat în curând. Treptat, Rubaiyat a câștigat faima, dar abia în 1868 editorii au cerut de la FitzGerald o a doua ediție mai completă. Între timp a publicat un Agamemnon (1865) și alte două piese ale lui Calderón . În 1880–1881, a publicat două tragedii autodirecționate despre Oedip, urmate de ultima sa lucrare, Lecturi (1882). A lăsat o traducere scrisă de mână a lui Mantic-Uttair din Attar din Nishapur .

Rubaiyat lui Omar Khayyam

Începând cu 1859, FitzGerald a dat patru ediții diferite ale Rubaiyat (رباعیات عمر خیام) și o a cincea, neterminată; trei dintre ele (prima, a doua și ultima) diferă semnificativ. Cele mai editate sunt prima și a cincea și sunt, de asemenea, cele mai citate în antologii.

Traducerea lui FitzGerald a lui Rubáiyát se remarcă prin numărul de autori care au citat-o ​​și din toate punctele de vedere. Rămâne celebru, dar sa bucurat de vârf de popularitate în prima jumătate a XX - lea  secol , când a fost considerat un literar clasic englezesc.

Dovada este că, dintre cele 101 de strofe care include 5 - a  ediție a poemului, Oxford Dictionary of Cotațiile ( 2 - lea  ediție) va nu mai puțin de 43 de strofe întregi dau, în plus față de și versete izolate.

Mai multe romane își împrumută titlurile din această traducere: să cităm The Checker Board de Nevil Shute , The Fires of Spring de James Michener sau The Moving Finger de Agatha Christie  ; Ah, Wilderness of Eugene O'Neill nu este tocmai o citație a lui Rubáiyát, dar este clar inspirat. Există, de asemenea, multe aluzii la nuvelele lui O. Henry ; La el se referă și pseudonimul lui Hector Hugh Munro , Saki .

Din 1861 FitzGerald s-a dedicat în totalitate călătoriilor pe mare. Iunie 1863el a cumpărat un iaht , Scandalul , iar în 1867 a devenit proprietarul unui lugger dedicat pescuitului de hering, Meum și Tuum . Până în 1871 și-a petrecut verile „navigând undeva prin Lowestoft ”. „ FitzGerald îmbătrânit, înconjurat de cărțile și florile sale A murit în somn în 1883 și a fost înmormântat la Boulge . El era, după propriile sale cuvinte, „un tip inactiv, dar a cărui prietenie era superioară iubirii”. „ În 1885 s-a reînviat fervoarea când Tennyson și-a dedicat Tiresias , în versuri inspirate de cele din„ Old Fitz. "

Lucrări publicate

Bibliografie

Note

  1. Catherine Caufield , Împăratul Statelor Unite și alți magnifici excentrici britanici , Routledge & Kegan Paul,nouăsprezece optzeci și unu, 223  p. ( ISBN  0-7100-0957-7 ) , p.  86
  2. „  Fitzgerald, Edward (FTST826E)  ” , pe baza de date A Cambridge Alumni. Universitatea Cambridge.
  3. ADP Briggs , The Rubaiyat and the Bird Parliament , Everyman's Poetry,1998
  5. Stanley Appelbaum ( ed. ), Rubaiyat din Omar Khayyam , Mineola, New York, Dover Publications,1990( ISBN  0-486-26467-X ) , „Notă”
  6. Frederick A. Manchester și William F. Giese , antologia lui Harper pentru cursuri de facultate în compoziție și literatură ' , vol.  2, New York ,, Harper & Broths.,1926( OCLC  1743706 , citit online ) , p.  685
  7. Personal (10 aprilie 1909) "Doi centenarele" New York Times: Saturday Review of Books p. BR-220
  8. Blake, Victoria (editor) (1993) „Note” Povești selectate ale lui O. Henry Barnes & Noble Books, New York, paginile 404 și 418, ( ISBN  1-59308-042-5 )