Adaptabilitate

Capacitatea de adaptare se referă la capacitatea sistemelor , instituții, umane și alte organisme pentru a se adapta la eventuale deteriorări, pentru a profita de oportunități sau pentru a răspunde la consecințele.

În contextul sistemelor ecologice, capacitatea de adaptare este determinată de:

• diversitatea genetică a speciei  ;
• biodiversitatea a anumitor ecosisteme  ;
• cele mozaicuri ecosisteme eterogene aplicate peisaje regiuni sau specifice biomase .

În contextul sistemelor sociale socio-ecologice cuplate, capacitatea de adaptare este în general asociată cu următoarele caracteristici:

• capacitatea instituțiilor și rețelelor sociale de a învăța și stoca cunoștințe și experiență;
• flexibilitatea creativă în procesul de luare a deciziilor , de tranziție și de rezolvare a problemelor  ;
• existența unor structuri de putere receptive , luând în considerare nevoile tuturor părților interesate.

În contextul schimbărilor climatice , capacitatea de adaptare depinde de corelația factorilor sociali, politici, economici, tehnologici și instituționali care operează la diferite scări. Unele dintre ele sunt generice, iar altele sunt specifice expoziției.

Beneficii

Capacitatea adaptivă conferă rezistența la tulburări , oferind sistemelor sociale ecologice și umane capacitatea de a se reconfigura cu pierderi minime de funcție .

• În sistemele ecologice, această rezistență se traduce prin productivitate primară netă și menținerea biomasei și a biodiversității și stabilitatea ciclurilor hidrologice  ;
• În sistemele sociale umane, acest lucru se manifestă prin stabilitatea relațiilor sociale , menținerea capitalului social și a prosperității economice.

Construirea capacității de adaptare este deosebit de importantă în contextul schimbărilor climatice, unde se referă la o capacitate latentă - în ceea ce privește resursele și activele - din care pot fi făcute adaptări, în funcție de circumstanțe viitoare. Deoarece climatul viitor este probabil să fie diferit de climatul actual, dezvoltarea capacității de adaptare este o condiție prealabilă pentru adaptare care poate reduce efectele negative potențiale ale expunerii la schimbările climatice. În contextul schimbărilor climatice, capacitatea de adaptare, precum și pericolul, expunerea și vulnerabilitatea, este un element cheie care contribuie la risc sau la potențialul de daune sau impact.

Caracteristici

Capacitatea adaptivă poate fi îmbunătățită în mai multe moduri. Un raport al Institutului de Dezvoltare de peste Mări prezintă cadrul Capacității Adaptive Locale (ALC), prezentând cinci caracteristici fundamentale ale capacității adaptive. Acestea includ:

• Baza de active: disponibilitatea unei game variate de active cheie pentru mijloacele de trai care permit gospodăriilor sau comunităților să răspundă circumstanțelor în schimbare;
• Instituții și drepturi: existența unui mediu instituțional adecvat și în evoluție care să permită accesul și dreptul la active și capital cheie;
• Cunoștințe și informații: capacitatea gospodăriilor și a comunităților de a genera, primi, evalua și disemina cunoștințe și informații în sprijinul opțiunilor de adaptare adecvate;
• Inovare: sistemul creează un mediu propice inovației, experimentării și capacității de a explora soluții de nișă pentru a profita de noi oportunități;
• Luare de decizii și guvernare flexibile și orientate spre viitor: sistemul este capabil să anticipeze, să integreze și să răspundă la schimbările din structurile sale de guvernare și planificarea viitoare.

Multe intervenții de dezvoltare - cum ar fi programele de protecție socială și eforturile de promovare a plaselor de siguranță socială - pot juca un rol important în promovarea aspectelor capacității de adaptare.

Relația dintre capacitatea de adaptare, stări și strategii

Capacitatea adaptivă este asociată cu strategiile de selecție r și K în ecologie și o trecere de la feedback pozitiv exploziv la bucle de feedback negativ de durată în sistemele și tehnologiile sociale. Resilience Alliance arată cum curba logistică a feedback-ului pozitiv în faza r, înlocuită de strategia de feedback negativ K, este o parte importantă a capacității de adaptare. Strategia r este asociată cu situații de complexitate scăzută, rezistență ridicată și potențial în creștere. Strategiile K sunt asociate cu situații de complexitate ridicată, potențial ridicat și rezistență ridicată, dar dacă perturbările depășesc anumite limite, capacitatea de adaptare poate fi depășită și sistemul se prăbușește într-o altă stare numită Omega, cu potențial scăzut, complexitate scăzută și rezistență scăzută.

Articole similare

• Adaptarea la schimbările climatice

Referințe

1. IPCC, „  Glosar  ” , Grupul interguvernamental privind schimbările climatice,2014
2. Vincent, „  Incertitudinea capacității de adaptare și importanța scării  ”, Global Environmental Change , vol.  17, n o  1,2007, p.  12–24 ( DOI  10.1016 / j.gloenvcha.2006.11.009 )
3. Gunderson, „  Rezistența ecologică - în teorie și aplicare  ”, Revista anuală de ecologie și sistematică , vol.  31,1 st noiembrie 2000, p.  425–439 ( DOI  10.1146 / annurev.ecolsys.31.1.425 , citiți online )
4. „  Raport de sinteză AR5: Schimbări climatice 2014 - IPCC  ” (accesat la 18 decembrie 2019 )
5. Jones, Ludi, Jeans și Barihaihi, „  Revizuirea cadrului capacității adaptive locale: învățarea din implementarea unui cadru de cercetare și programare în Africa  ”, Clima și dezvoltarea , vol.  11, n o  1,2 ianuarie 2019, p.  3-13 ( ISSN  1756-5529 , DOI  10.1080 / 17565529.2017.1374237 , citiți online )
6. Jones, Ludi și Levine, „  Către o caracterizare a capacității de adaptare: un cadru pentru analiza capacității de adaptare la nivel local  ”, ODI ,decembrie 2010, p.  8 ( citește online )
7. Taylor, Aarssen și Loehle, „ Despre relația dintre selecția r / K și capacitatea de încărcare a  mediului: un nou model de habitat pentru strategiile de istorie a vieții plantelor  ”, Oikos , vol.  58, n o  21990, p.  239–250 ( ISSN  0030-1299 , DOI  10.2307 / 3545432 , JSTOR  3545432 )
8. Oizumi, Kuniya și Enatsu, „  Reconsiderarea teoriei de selecție r / K folosind teoria controlului stochastic și modelele de populație structurate neliniare  ”, PLOS ONE , vol.  11, n o  6,23 iunie 2016, e0157715 ( ISSN  1932-6203 , PMID  27336169 , PMCID  4919082 , DOI  10.1371 / journal.pone.0157715 , Bibcode  2016PLoSO..1157715O )
9. Gunderson, LH și CS Holling, editori. Panarhia: Înțelegerea transformărilor în sistemele umane și naturale. Island Press, Washington.
10. Allen și Holling, „  Noutate, capacitate adaptivă și rezistență  ” , Ecology and Society , vol.  15, n o  3,1 st septembrie 2010( DOI  10.5751 / ES-03720-150324 , citiți online , consultați gratuit )