Vă puteți împărtăși cunoștințele îmbunătățindu-le ( cum? ) Conform recomandărilor proiectelor corespunzătoare .
Anna perennaNaștere | Tyr |
---|---|
Moarte | Italia |
Tată | Belos |
Fratii | Pigmalion, Dido |
Anne sau Anna Perenna este un personaj al Eneidei lui Virgil și Fasti al lui Ovidiu . A devenit o zeiță romană, de obicei descrisă ca o femeie în vârstă.
Este fiica lui Virgil a lui Belos , regele Tirului și sora lui Pigmalion și Dido . Ea își părăsește patria, Fenicia , și se îmbarcă cu sora ei în Africa, unde vor întemeia Cartagina . Conform cărții 4 din Eneida de Virgil, ea l-ar fi sfătuit pe Dido să se predea dragostei sale pentru prințul troian Enea . Potrivit lui Ovidiu ( cartea 3 a posturilor ), după moartea lui Dido (care refuză să se căsătorească cu Hiarbas prin sinucidere ), ea se retrage în Italia pentru a evita urmărirea penală a lui Hiarbas , regele Getulei și primește ospitalitatea lui ' Enea . Dar persecutată de Lavinie , soția lui Enea , geloasă pe frumusețea ei, Anna Perenna se aruncă în apele Numicului , din care devine nimfă .
Potrivit unei alte legende, ea trăiește mai mult. Este deja foarte veche când plebeii de la Roma a făcut secesiune și se retrage la Muntele Sacru în 494 î.Hr.. J. - C. Compasiune cu nenorocirile plebeilor , vine în fiecare zi să le aducem mâncare, salvându-i de foamete. Din recunoștință, i-au construit un templu. Sărbătoarea Anei Perenna este sărbătorită în fiecare an pe 15 martie într-un pădure sacru lângă Roma .
Odată cu celebrul apostrof la Anne par Dido se deschide cântecul IV al Eneidei : „ Anna soror, quae me suspensam insomnia terrent!” „ Adică literal” Anne, sora mea, ce vise terifiante mă lasă perplex! », Această propoziție cunoaște alte câteva traduceri, de exemplu acest alexandrin al lui Parseval-Grandmaison :
„O, ce vise, sora mea, îngheță-mă cu teroare! "
Jacques Delille face o traducere mai laxă:
„O, tu care ești jumătatea dragă a sufletului
meu , sora mea, citește cu mine în inima mea înspăimântată :
Cum fuge somnul din sufletul meu neliniștit? "
Această expresie va fi preluată sub forma unei repetări ( Anna soror, soror Anna ) în a 7- a eroică a lui Ovidiu, înainte de a trece la posteritatea franceză în faimoasa transpunere a La Barbe Bleue.