Greninger abac este un abac utilizat pentru exploatarea difracției imaginilor obținute prin metoda Laue în schimbul orientarea monocristalelor conform unei direcții cristalografice precise. Își datorează numele lui AB Greninger, care l-a publicat inițial în 1935. Acest abac poate fi calculat pentru o anumită distanță de cristal-detector folosind formulele date de A. Bernalte. Suprapus pe imaginea de difracție, permite o citire directă a unghiurilor dintre direcția fasciculului incident și direcția cristalografică de interes, care apare pe imagine sub forma unui spot. Metoda de utilizare este detaliată, de exemplu, în lucrarea lui Amoros dedicată metodei Laue sau a lui Bertram E. Warren.