În legislația franceză , abandonarea domiciliului (numită și lipsa de concubinaj ) este o situație care poate fi considerată o defecțiune față de principiul comunității de viață care decurge din obligațiile căsătoriei. Acest concept se aplică și locatarului care beneficiază de un contract de închiriere și își părăsește casa fără a fi informat proprietarul său.
Principiul coabitării este codificat în articolul 215 din Codul civil .
Articolul 215, paragrafele 1 și 2 din Codul civil indică faptul că „soții se obligă reciproc la o comunitate de viață. Reședința familiei se află la locul ales de comun acord ” .
Cu toate acestea, coabitarea nu este o caracteristică suficientă pentru stabilirea comunității de viață. Aceasta este subordonată prezenței relațiilor intime și a unei comunități intelectuale și emoționale în cadrul cuplului.
Din diverse motive justificate (în special profesionale), soții pot fi aduși să locuiască în diferite domicilii. Articolul 108 din Codul civil prevede că coabitarea nu este o caracteristică necesară pentru stabilirea comunității de viață.
Articolul 108 alineatul (1) din Codul civil prevede că „soțul și soția pot avea un domiciliu separat fără a încălca astfel regulile referitoare la comunitatea de viață” .
Pentru a caracteriza abandonarea domiciliului, instanțele se vor concentra asupra intenției soțului care a părăsit domiciliul mai mult decât absența casei familiale în contextul său de fapt. Această constatare este susținută de jurisprudență.
Atunci când locatorul îl suspectează pe chiriaș că a abandonat locuința, îl poate informa pe acesta din urmă pentru a justifica că ocupă locuința.
Legea nr . 89-462 din6 iulie 1989prevede în articolul său 14-1 că „atunci când există dovezi că locuința a fost abandonată de ocupanții săi, locatorul poate notifica chiriașului pentru a justifica că ocupă locuința” .
În cazul renunțării la domiciliu, contractul de închiriere continuă în beneficiul persoanei fizice legate sentimental sau de către familie de fostul locatar, în caz contrar, în caz contrar, contractul de închiriere este reziliat automat prin decesul locatarului sau prin abandonarea locuinței de către acesta din urmă.
Condițiile acestui transfer de leasing sunt codificate în legea 6 iulie 1989( n o 89-462) în articolul său 14. Acesta prevede că contractul de închiriere continuă în favoarea: