Ainu ア イ ヌ イ タ ㇰ , aynu itak | |
Țară | Japonia , Rusia |
---|---|
Regiune | Insula Hokkaidō , Siberia |
Număr de vorbitori | 304 (2006) |
Tipologie | SOV , polisintetic , tripartit |
Clasificare pe familie | |
|
|
Coduri de limbă | |
ISO 639-2 | nu este |
ISO 639-3 | nu este |
IETF | nu este |
Linguasphere | 45-B |
WALS | nu este |
Meniul | |
Roșu: regiune în care trăiesc ainu. Trandafir: Regiuni antice despre care se crede ainu din cauza toponimelor. | |
Ainu (autonym:アイヌイタㇰ , aynu Itak în această limbă; japoneză :アイヌ語 Ainu-go ) este o limbă vorbită în mod tradițional de Ainu , situat pe insula japoneză în Hokkaido .
Cea mai mare parte vorbite în Insulele Kurile la mijlocul secolului al XIX - lea secol, și anterior în insulele din Honshu și Sahalin , limba ainu este pusă în pericol.
La Pérouse a comandat un vocabular al locuitorilor insulei Tchoka, format în golful Langle dinIulie 1787.
Misionarul John Batchelor a editat în 1905 un dicționar trilingv Ainu-engleză-japoneză .
În 1996, mai erau doar o duzină de vorbitori, cu vârsta peste 80 de ani. În 2006, datorită eforturilor apărătorilor acestei limbi, cum ar fi Shigeru Kayano , au existat 304 de vorbitori. Ceilalți Ainu au trecut la japoneză.
Ainu este un izolat : specialiștii nu au reușit să-și stabilească rudenia lingvistică cu alte limbi. Din punct de vedere tipologic , este destul de apropiat de așa - numitele limbi paleo-siberiene . Există o serie de cuvinte comune între Ainu și Nivkhe (numit și Guiliak), precum și între Ainu și japoneză , dar în al doilea caz este vorba de împrumuturi . Cu toate acestea, unele rădăcini sunt clar siberiene, cum ar fi * it-, „limbă, cuvânt”, care se găsește în Samoyed .
Bilabial |
Labio- velare |
Alveolar | Palatali | Velari | Glottales | |
---|---|---|---|---|---|---|
Ocluziv | p | t | k | ('[ʔ]) | ||
Africat | c ([ts]) | |||||
Nazal | m | nu | ||||
Fricative | s | h | ||||
Aproximanți | w | y ([j]) | ||||
Bătut | r ([ɾ]) |
Ainu nu cunoaște Exprimându opoziție , iar occlusives și affricates pot fi exprimate fie interpocalic sau după nazală. Fluierul s și c poate fi realizat ca alveolo-palatal . Apostroful este folosit în principal pentru a dezambiguiza anumite ortografii omonime, notând o oprire glotală care nu este de fapt un fonem.
Anu are cinci vocale .
Anterior | Centrale electrice | Posterior | |
---|---|---|---|
Închis | eu | tu | |
Pe jumătate închis | e | o | |
Deschis | la |
Ainu are un accent distinctiv , capabil să distingă perechi minime precum nisáp „tibia” vs. nísap „brusc”. Silaba accentuată se pronunță ridicată, silabele precedente scăzute. Prin urmare, trecerea de la un ton scăzut la un ton înalt caracterizează accentul în Ainu.
Poziția accentului ainu este în mare parte previzibilă. Majoritatea cuvintelor sunt accentuate implicit pe prima silabă dacă este o silabă grea ((C) VC, de ex. Áynu „persoană”), pe a doua dacă prima este ușoară (CV, de ex. Kotán „sat”). Prin urmare, accentul nu este indicat în scris, cu excepția excepțiilor de la această regulă.
Aainu are un sistem de indexare a argumentelor verbelor în care prefixele pronominale atașate verbului indică persoana subiectului pentru verbele intransitive și a subiectului și obiectului pentru verbele tranzitive. Indicii pronominali sunt, prin convenție, separați de verbe prin simbolul „=”.
obiect | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
intranzitiv | 1SG | 1PL | 2SG | 2PL | 3 | INDF | ||
subiect | 1SG | ku = | eci = | eci = | ku = | ku = i = | ||
1PL | ca = | eci = | eci = | aici = | a = i = | |||
2SG | e = | în = | a = | e = | e = i = | |||
2PL | eci = | eci = in = | eci = a = | eci = | eci = i | |||
3 | ∅ | în = | a = | e = | eci = | ∅ | i = | |
INDF | an = | a = e = | a = a = | a = e = | a = eci = | a = | a = i = |
Ainu nu avea inițial scriere, cunoștințele lor fiind transmise oral. Astăzi limba Ainu este scrisă folosind scriptul japonez katakana (cu unele simboluri speciale), dar și folosind alfabetul latin . Ziarul principal în limba ainu, The Ainu Times , publică o versiune Katakana și o versiune cu litere latine. Publicațiile lingvistice folosesc în general transcrierea latină, iar publicațiile japoneze pentru publicul larg folosesc transcrierea Katakana .
Ainu este aproape dispărut: nu a fost transmis de mult timp noilor generații și în 1996 erau doar o duzină de vorbitori nativi care stăpâneau cu adevărat limba. Japonia are o sută cincizeci de mii de indivizi care pretind că sunt de origine Ainu (și probabil mult mai mult dacă îi includem pe cei care nu sunt conștienți de această origine sau preferă să tacă de teama discriminării). Acești oameni, în cea mai mare parte, vorbesc doar japoneza , deși există un număr tot mai mare de oameni care doresc să învețe Ainu. Există, de asemenea, indicatoare rutiere bilingve în zonele vorbitoare de ainu. Această dezvoltare recentă va fi creditată activiștilor Ainu, în special Shigeru Kayano .
Lingvistul Kyōsuke Kindaichi a adunat mulți poeți și le-a editat lucrările.