Emile verhaeren

Emile verhaeren Imagine în Infobox. Portretul lui Émile Verhaeren de Théo Van Rysselberghe (1915). Biografie
Naștere 21 mai 1855
Saint-Amand
Moarte 27 noiembrie 1916(la 61 de ani)
Rouen
Numele nașterii Émile Adolphe Gustave Verhaeren
Naţionalitate Belgian
Instruire Universitatea Catolică din Louvain
Fosta Universitate din Louvain
Activități Scriitor , poet , dramaturg
Alte informații
Membru al Cercul artistic și literar ( d )
semnătura lui Émile Verhaeren semnătură

Émile Adolphe Gustave Verhaeren , născut în Saint-Amand în provincia Anvers ( Belgia ) pe21 mai 1855și a murit (accidental) la Rouen pe27 noiembrie 1916, este un poet belgian flamand , vorbitor de franceză.

În poeziile sale influențate de simbolism , unde practică versuri libere , conștiința sa socială apropiată de anarhism îl face să evoce orașele mari despre care vorbește cu lirism pe un ton de mare muzicalitate. Știa cum să transpună frumusețea efortului uman în opera sa.

Biografie

Émile Verhaeren s-a născut la Saint-Amand (în olandeză  : Sint-Amands ) în Belgia , pe malul Scheldt , într-o familie bogată unde se vorbește franceza, în timp ce în sat și la școală domnea flamandul. A urmat mai întâi internatul de limbă franceză Sainte-Barbe , condus de iezuiți în Gent , apoi a studiat dreptul la Universitatea Catolică din Louvain . Acolo a întâlnit cercul de scriitori care animă La Jeune Belgique și în 1879 a publicat primele sale articole în reviste studențești.

În fiecare săptămână, scriitorul socialist Edmond Picard deține un salon la Bruxelles, unde tânărul Verhaeren se poate întâlni cu scriitori și artiști de avangardă. Atunci a decis să renunțe la cariera juridică și să devină scriitor. Publică poezii și articole critice în reviste belgiene și străine, inclusiv L'Art moderne și La Jeune Belgique . În calitate de critic de artă, susține tinerii artiști precum James Ensor .

În 1883 , a publicat prima sa colecție de poezii realiste-naturaliste, Les Flamandes , dedicată țării sale natale. Primită cu entuziasm de avangardă, lucrarea a provocat un scandal în țara natală. Părinții lui încearcă chiar cu ajutorul preotului din sat să cumpere întreaga amprentă și să o distrugă. Scandalul fusese un scop ulterior al poetului, pentru a deveni cunoscut mai repede. Cu toate acestea, el a continuat să publice ulterior alte cărți de poezie. Poeziile simboliste cu un ton lugubru caracterizează aceste colecții, Les Moines , Les Soirs , Les Débâcles și Les Flambeaux noirs .

În 1891 , s-a căsătorit cu Marthe Massin , un pictor cunoscut pentru acuarele sale, pe care îl cunoscuse cu doi ani mai devreme, și s-a stabilit la Bruxelles. Dragostea sa pentru ea este exprimată în trei colecții de poezii de dragoste: Orele limpezi , Orele de după-amiază și Orele de seară .

În anii 1890 , Verhaeren a devenit interesat de problemele sociale și s-a lansat în „revolta anarhistă  ”. Implicarea sa socială apare clar în articole și poezii publicate în presa libertariană ( L'En-hors , Le Libertaire , La Revue blanche etc.) și mai ales în manuscrise neterminate care au rămas nepublicate, precum piesa La Grand-Route și romanul Désiré Menuiset și vărul său Oxyde Placard .

El lucrează pentru a reda în poeziile sale atmosfera marelui oraș și opusul său, viața la țară. El își exprimă viziunile despre o nouă eră în colecții precum Les Campagnes hallucinées , Les Villes tentaculaires , Les Villages illusoires și în piesa sa Les Aubes . Aceste poezii îl fac celebru, iar opera sa a fost tradusă și comentată peste tot în lume. El călătorește pentru a susține lecturi și prelegeri în toată Europa. Mulți artiști, poeți și scriitori precum Antonio de La Gandara , Georges Seurat , Paul Signac , Auguste Rodin , Edgar Degas , August Vermeylen , Léon Bazalgette , Henry van de Velde , Max Elskamp , Maurice Maeterlinck , Stéphane Mallarmé , André Gide , Rainer Maria Rilke , Gostan Zarian și Stefan Zweig îl admiră, corespondează cu el, caută să se întâlnească cu el și să-l traducă. Artiștii legați de futurism sunt influențați de acesta. Émile Verhaeren este, de asemenea, un prieten personal al regelui Albert și al reginei Elisabeta  ; vizitează în mod regulat toate reședințele familiei regale.

În 1914 a izbucnit primul război mondial și, în ciuda neutralității sale, Belgia a fost aproape în întregime ocupată de trupele germane. Verhaeren se refugiază în Anglia. Scrie poezii pacifiste și luptă împotriva nebuniei războiului în antologiile lirice: Bloody Belgium , Among the Ashes și The Red Wings of War . Credința sa într-un viitor mai bun este colorată în timpul conflictului cu o resemnare tot mai mare. Cu toate acestea, publică în reviste de propagandă anti-germane și încearcă în conferințele sale să consolideze prietenia dintre Franța, Belgia și Regatul Unit . 27 noiembrie 1916, el vizitează ruinele Abației din Jumièges . Seara, după ce a ținut o nouă prelegere la Rouen, a murit din greșeală, fiind împins de mulțimea mare sub roțile unui tren care pleca.

Guvernul francez a vrut să-l onoreze îngropându-l în Panteon , dar familia a refuzat și l-a îngropat în cimitirul militar din Adinkerque . Datorită pericolului reprezentat de înaintarea trupelor, rămășițele sale au fost încă transferate în timpul războiului la Wulveringem înainte de a fi înmormântat definitiv în 1927 în satul natal Saint-Amand, unde din 1955 un muzeu, muzeul provincial Émile Verhaeren , își amintește memorie.

Variat

Într-un câmp de orz

Poezie autografă publicată în La Plume înFebruarie 1904.

Emile Verhaeren - Într-un câmp de orz.jpg

Lucrări

Principalele colecții

Lucrare critică

Teatru

Proză

Ediții bibliofile postume

Corespondenţă

Recunoaștere, onoruri

Regele Albert I al Belgiei a acordat titlul onorific de poet național Emile Verhaeren în 1899.

Reprezentări

Expunere

Publicații

Note și referințe

Note

  1. „În acele trei ore, am învățat să-l iubesc pe acest om, așa cum l-am iubit toată viața după aceea. În toată ființa ei era o siguranță care nu dădea impresia de mulțumire pentru o clipă. A rămas independent în ceea ce privește averea, a preferat să ducă o viață de țară, mai degrabă decât să scrie o linie care ar fi fost relevantă doar cea a zilei și a orei. El a rămas independent în ceea ce privește succesul, nu s-a aplicat pentru a-l spori prin concesii, satisfacții sau camaraderie ... A rămas deschis în toate sensurile cuvântului, nefiind împiedicat de nici un obstacol., Înșelat de nici o vanitate, un om fericit, ușor pentru tot entuziasmul; când eram cu el, ne simțeam animați de propria noastră voință de a trăi ”. Lumea de ieri , Stefan Zweig

Referințe

  1. C. Gras, Winter on the trail , Paris, Gallimard ,februarie 2016, 266  p. ( ISBN  978-2-07-046794-5 ) , cap.  1 („Prima toamnă”)
  2. René Bianco , 100 de ani de presă anarhistă  : Émile Verhaeren (1855-1916) .
  3. Thierry Maricourt , Istoria literaturii libertare în Franța , Albin Michel, 1990, pagina 82 .
  4. René Bianco , 100 de ani de presă anarhică  : Le Libertaire .
  5. René Bianco , 100 de ani de presă anarhistă  : La Revue blanche .
  6. Emilien Sermier , "  D. Gullentops, Émile Verhaeren anulat publicarea  ", Fabula ,28 octombrie 2015( citește online ).
  7. Éric Clémens , „  Émile Verhaeren, gândirea anarhistă a unui poet  ”, Le Carnet et les Instants ,11 decembrie 2015( citește online ).
  8. Citat în Scrieri despre artă 1881-1916
  9. Jacques Marx, Verhaeren. Biografia unei opere , Bruxelles, Academia Regală de Limbă și Literatură Franceză, 1996, p. 501-509
  10. Jérôme Dupuis, "  Cele mai stupide morți din istorie  " , L'Express, 31 octombrie 2012(accesat la 1 st noiembrie 2012 )
  11. Pentru interpretarea poeziei Vântul a fost utilizată versiunea pronunțată de poetul12 martie 1913în înregistrarea sa sonoră. Cartea conține două linieturi originale de Anne Arc și opt compoziții plastice (decupaje sub formă de discuri negre pe hârtie himalayană de 90 g / m²) de Serge Chamchinov . Realizat cu douăsprezece variante unice în Granville și Saint-Aubin (Jersey). Expus la Bruxelles în 2014 și 2017, la Mons și Aix-en-Provence în 2015. Trei exemplare sunt în Belgia ( Arhive și Muzeul Literaturii din Belgia, Rezervația Prețioasă a Bibliotecii Regale din Belgia , Muzeul Artelor Cărții și Legării ). În Franța, patru exemplare sunt disponibile pentru consultare în rezervele prețioase ale bibliotecilor media din Niort, Caen, Valenciennes și Nisa, în plus, o bibliotecă literară Jacques-Doucet din Paris păstrează o variantă însoțită de documente genetice (dovezi și modele).
  12. „Belgia este îmbogățită de un poet național”, în La Libre Belgique , cotidian belgian, 15 ianuarie 2014.
  13. Fotografia bustului datorat lui Louis Mascré, parcul Josaphat, Bruxelles
  14. „  Émile Verhaeren. Poète et Passeur d'art (1855-1916)  ” , pe latribunedelart.com (consultat la 13 septembrie 2016 ) .

Anexe

Bibliografie

Articol asociat

linkuri externe