Ecuație diferențială omogenă

Expresia ecuației diferențiale omogene are două semnificații complet distincte și independente.

Ecuația diferențială de ordinul I, omogenă de gradul n

O ecuație diferențială de ordinul întâi care nu este neapărat liniară se spune că este omogenă de gradul n dacă poate fi scrisă sub forma

unde F este o funcție omogenă de grad n , adică satisfăcătoare

.

Cu alte cuvinte (prin setarea h ( u ) = F (1, u )), este o ecuație care este scrisă

.

Cazul n = 0

Cel mai studiat caz este cel în care gradul de omogenitate este 0, atât de mult încât în ​​acest caz gradul nici măcar nu este menționat. Rezoluția unei astfel de ecuații se face prin separarea variabilelor  : grație substituției , ecuația omogenă

.

se transformă într-o ecuație cu variabile separate  :

.

Ecuație diferențială liniară omogenă

Se spune că o ecuație diferențială liniară de orice ordin este omogenă dacă al doilea membru al acestuia este zero, adică dacă este de formă

unde operatorul diferențial L este o hartă liniară și y este funcția necunoscută.

Exemple

este o ecuație diferențială liniară omogenă de ordinul doi cu coeficienți constanți .

constante presupuse a fi cunoscute

este o ecuație diferențială liniară omogenă de primul ordin cu coeficienți variabili

funcții presupuse a fi cunoscute <img src="https://fr.wikipedia.org/wiki/Special:CentralAutoLogin/start?type=1x1" alt="" title="" width="1" height="1" style="border: none; position: absolute;">