| Membru al Consiliului celor Cinci Sute |
|---|
| Naștere |
22 iulie 1758 Montauban |
|---|---|
| Moarte |
14 februarie 1820(la 61 de ani) Montauban |
| Naţionalitate | limba franceza |
| Activități | Politician , traducător |
| Membru al | Consiliul celor Cinci Sute |
|---|
Jean-Isaac Combes-Dounous , născut pe22 iulie 1758în Montauban unde a murit pe14 februarie 1820, este un magistrat, politician și elenist francez .
Provenind dintr-o familie protestantă bogată, a studiat dreptul la Toulouse și s-a stabilit ca avocat în Parlamentul Parisului , apoi a intrat în sistemul judiciar. Curțile devenind elective în 1792, a fost ales judecător al instanței de district din Montauban, pe atunci președinte al directorului departamentului Lot . După ce a fost scos din funcțiile sale în timpul Terorii , el a devenit comisar al Republicii la instanțele civile și militare ale departamentului Lot în 1794, apoi adjunct pentru Tarn-et-Garonne pe Consiliul de cinci de cenți în 1797. La momentul de stat lovitura de stat din 18 Brumar , a intrat din nou obscuritatea doar pentru a deveni judecător la instanța civilă din Montauban din nou în 1810. în timpul o sută de zile , în 1815, a fost ales deputat în Tarn-et-Garonne. Obligat să demisioneze din funcțiile sale de judecător în 1816, a fost repus în magistratură în 1819 sub ministerul relativ liberal Decazes , dar a cedat câteva luni mai târziu la un accident vascular cerebral devastator.
În perioada cuprinsă între 1799 și 1810, Combes-Dounous, care în tinerețe învățase singur limba greacă, a profitat de timpul liber forțat pentru a-și relua studiile și a traduce în franceză Disertațiile lui Maxime de Tir și Istoria războaielor civile din Republica romană a Appian , traducerile care au fost ulterior criticata pentru inexactități lor. Dar mai ales pentru Eseul său istoric despre Platon s-a remarcat. Această scriere, publicată în 1809, a stârnit o furtună violentă împotriva autorului său, care a fost criticat pentru că a susținut că toate preceptele morale ale creștinismului se găsesc deja în Platon . Acolo a protestat împotriva distorsiunilor pe care Biserica le-a adus la mesajul lui Hristos - pe care l-a desemnat sub numele de „ Socrate al Ierusalimului ” - și a pus bazele unei „Evanghelii a rațiunii” despre care a profețit venirea venire. La nivel politic, el a atacat uzurpatorii și tiranii care „cred cu seriozitate că lucrează de secole, când țin doar bule de săpun la adevăr: martorul Dionisie , martorul Alexandre , martorii César , Attila , Abdoulrahmanii , Thamas Kouli-Kan , Borgia , martor ... Peste două mii de ani, vom putea prelungi această notă. Mulți dintre contemporanii săi au văzut în aceasta o aluzie abia disimulată la Napoleon Bonaparte , dar cenzura imperială a lăsat lucrarea să treacă.
De asemenea, datorăm lui Combes-Dounous traducerea mai multor volume de eseuri de către doi reformatori protestanți de origine scoțiană, David Bogue și Robert Haldane . La instigarea unui lord pe care l-a întâlnit la Paris cu puțin înainte de Revoluție, Combes-Dounous, care își extrăsese de la Montesquieu admirația pentru spiritul libertății britanice, a plecat la Londra , unde a putut practica engleza, pe care o avea deja o bună comandă a. Ulterior, el a continuat să mențină relații cu bărbați de scrisori britanici care treceau prin Montauban.
Combes-Dounous a lăsat, de asemenea, o serie de manuscrise inedite la moartea sa: mai multe traduceri, printre altele ale lui Platon și Dion Hrisostom , precum și o tragedie tinerească intitulată Mysus, ou la prize de Mégare .