Vila I Tatti

Vila I Tatti Imagine în Infobox. Informații generale
Tip institut de cercetare
Site-ul web (en)  itatti.harvard.edu
Clădire
Protecţie Proprietate culturală italiană ( d )
Locație
Abordare 50135 Fiesole Italia
 
Informații de contact 43 ° 47 ′ 39 ″ N, 11 ° 18 ′ 54 ″ E

Villa I Tatti este încă renascentist italian, casa de la Universitatea Harvard și Centrul pentru Studii Renașterii italiene .

Situat la Via Vincigliata 26, între Fiesole și Settignano, în nordul orașului Florența , Italia, este de tip vila Medici .

Râul care traversează moșia este menționat de Boccaccio în poemul său arcadian Ninfale Fiesolano .

Deținut inițial de familia Zati, a fost cedat în 1563 lui Giulio d'Alessandro del Caccia. După o serie de schimbări de proprietari de-a lungul secolelor, în 1905 a devenit proprietatea istoricului de artă american Bernard Berenson și a soției sale Mary Berenson . Din 1909 Berenson i-a comandat pe arhitecții englezi peisagisti Cecil Pinsent și Geoffrey Scott să refacă casa și grădinile. Berenson vede acest spațiu ca pe o „  mănăstire laică dedicată studiului pacient al culturii mediteraneene prin arte”.

Centrul Harvard pentru Studiile Renașterii Italiene

Berenson a murit în 1959, iar Villa I Tatti în 1961 a devenit sediul Centrului pentru Istoria Renașterii de la Universitatea Harvard, căruia i-a lăsat moștenirea nu doar casa, ci și colecția sa de opere de artă. A primitivilor italieni, a artei chineze și islamice, un o bibliotecă de 50.000 de volume și o fototecă personală adnotată cu peste 300.000 de fotografii ale operelor de artă.

Biblioteca include acum peste 150.000 de volume.

Numele vilei desemnează dintr-o colecție de cărți pe care centrul le publică: „  Biblioteca renascentistă I Tatti  (în)  ”.

Vizualizări

Bibliografie

  • O moștenire de excelență: povestea Vila I Tatti de William Weawer (1997)
  • Colecția Bernard Berenson de pictură islamică la Villa i Tatti: miniatură Turkman, Uzbek și Safavid (Colecția Bernard Berenson de picturi islamice la Villa I Tatti: Miniatura Turkmen, Uzbek și Safavid) de Gauvin Alexander Bailey
  • (ro) Revue de l'INHA (Institutul Național de Istorie a Artei, nr. 28,Martie 2007[PDF] [1] .

Linkuri și surse externe