Sultanatul Tadjourah (vom găsi , de asemenea , ortografia Tadjoura) este un fost Afare entitate politică în Cornul Africii . A fost situat în partea de nord-vest a teritoriului care în 1977 a devenit Republica Djibouti .
Sultanatul de Tadjoura este fondat în al XV - lea secol , conform povești Afar. În secolul al XIV- lea, teritoriul se afla sub autoritatea conducătorilor Zeilei .
În 1875, Egiptul , care a obținut suveranitatea asupra coastelor vestice ale Mării Roșii de la Imperiul Otoman , a lansat o ofensivă în interiorul Cornului . O trupă pleacă din Tadjourah sub conducerea elvețianului Werner Munzinger . Această armată este zdrobită spre Afambo , dar trupele egiptene rămân prezente în Tadjourah.
21 septembrie 1884, sultanul din Tadjourah, „Hamed ben Mohamed (...) se angajează să nu semneze un tratat cu nicio altă țară fără consimțământul comandantului lui Obock”, care în dreptul internațional (în principal european la vremea respectivă) este interpretată ca acceptarea unui protectorat francez. 17 noiembrie 1884, a doua zi după plecarea trupelor egiptene, orașul a fost ocupat formal de Franța. Cu toate acestea, administrația franceză nu s-a stabilit acolo până în 1928.
La acea dată, Húmmed Mahámmad a fost impus ca sultan de administrația colonială a coastei somaleze franceze , în ciuda ordinii de succesiune planificate. Acest lucru confirmă pierderea autonomiei sultanatului față de administrație, colonial până în 1977, apoi Djibouti. Deținătorul funcției a fost remunerat de administrație, în plus față de taxele pe care le poate obține de la locuitori pentru utilizarea terenurilor de pășune sau a diverselor servicii.
Lista „sultanilor” (sau dardarilor ) din Tadjourah. Din 1620, două ramuri care coboară din Mahámmad, de Burhan și Dîni, ocupă funcția alternativ cu cea de „vizir” ( bonoïta ). Există totuși rupturi, ca în 1680 (dacă nu lipsește un titular care ar fi Mûsa b. Kâmil) sau în 1770 (dacă nu lipsește Nassâr b. Mahámmad).