Greenspan-Guidotti Regula este o regulă de politică monetară potrivit căreia unei țări rezervele valutare trebuie să fie egale pe termen scurt datoriei externe . Respectarea acestei reguli permite statelor să aibă rezerve suficiente pentru a rezista la o fugă semnificativă de capital .
Țările emergente sunt caracterizate, în secolul al XX-lea , de volatilitatea intrărilor și a ieșirilor de capital . Situația devine dificilă pentru aceste țări atunci când, atunci când datoria externă a unei țări se maturizează și este exprimată în valută, țara nu mai deține suficient din acea monedă pentru a-și rambursa datoria. Țările au adoptat de mult „regula de trei luni” , potrivit căreia rezervele valutare ale băncii centrale trebuie să fie echivalente cu valoarea de trei luni a importurilor de valută.
Regula Greenspan-Guidotti își propune să specifice condițiile pe care trebuie să le îndeplinească țările pentru a rezista la un flux masiv de capital sau la scadența datoriilor externe exprimate în valută. Conform acestei reguli, este necesar ca o țară să dețină rezerve valutare echivalente cu datoria externă pe termen scurt (cu o scadență de un an sau mai puțin).
Guvernatorul este numit după bancherul central Alan Greenspan , care a condus mult timp Rezerva Federală SUA , și Pablo Guidotti , fostul ministru adjunct al economiei din Argentina . Guidotti a exprimat prima dată această regulă la un summit internațional din 1999 ; Greenspan a criticat-o cu tărie în timpul unui discurs la Banca Mondială .
Regula este urmată de multe țări emergente. OCDE a remarcat în 2011 că America Latină rezervele valutare nu a acoperi 200% din datoria externă a acestora; Mexic a ajuns la aproximativ 260%.
Ulterior au fost efectuate mai multe studii economice pentru a verifica relevanța regulii. Un studiu realizat de Guzman Calafell și Padilla del Bosque arată că raportul dintre rezervele valutare și datoria externă este un instrument bun pentru prezicerea probabilității unei crize a datoriei externe.
Rezervele valutare ale țărilor emergente au devenit excesive din cauza fricii de ieșiri bruște de capital. Cu toate acestea, o acumulare excesivă de valute străine poate duce la dezechilibre financiare interne, cum ar fi inflația sau o creștere a pierderilor de capital, având în același timp consecințe negative asupra sistemului financiar global din cauza lichidității excesive;