Un roman cu sertare , o cameră cu sertare sau o comedie cu sertare sunt texte în care repovestirea poveștii principale este întreruptă de povești secundare care nu sunt necesare pentru repovestirea poveștii principale. Părțile secundare sunt uneori numite povești încorporate , povestea principală fiind povestea cadru . În unele romane, părțile secundare pot fi ele însele întrerupte de narațiuni încorporate.
Termenul pare să fi fost folosit de la mijlocul XVIII - lea secol , în contextul teatrului.
Pentru Jean-Pierre Dubost, romanul cu sertare este rezultatul confruntării-fuziunii dintre tradițiile narative musulmane orientale și creștine occidentale din Evul Mediu, introducerea cadrelor metanarative fiind o contribuție a povestitorilor orientali.