Psalmul 55 (54 în conformitate cu numerotarea greacă ) este o lamentație în care plânsetele autor, așa cum este înconjurat de dușmani, iar unul dintre cei mai apropiați prieteni lui la trădat.
Psalmul 55 este similar cu Psalmul 41 , în special versetul 41: 9: „Însuși cel cu care am fost în pace, care a avut încrederea mea și care mi-a mâncat pâinea, își ridică călcâiul împotriva mea”. (traducere a lui Louis Segond ).
Introducerea identifică psalmul ca un maskil (o instrucțiune) și îl asociază cu David . Autorul anonim poate fi un israelit care locuiește într-un oraș străin, iar prietenul fals ar putea fi un alt israelit care locuiește și el acolo. Această interpretare este deosebit de plauzibilă în cazul în care a doua parte a versetului 24 este tradusă ca „oameni de idoli și figurine”, așa cum sugerează Hermann Gunkel , mai degrabă decât „oameni de sânge și înșelăciune”.
Sfântul Ieronim , în Vulgata , dă dreptul psalmului „ Vox Christi adversus magnatos Judaeorum et Judam traditorem”, care poate fi tradus „Vocea lui Hristos împotriva capetelor evreilor și a trădătorului Iuda” .
Psalmul este împărțit în trei secțiuni. Într-un comentariu pe care l-a scris în 1901, Alexander Kirkpatrick a numit temele secțiunilor: disperare, indignare și, respectiv, încredere. Prima secțiune (versetele 1-8) începe cu o chemare disperată către Dumnezeu pentru eliberare (versetele 1-3), apoi psalmistul descrie angoasa și dorința sa de pace. Versetele 9-15 sunt o denunțare vehementă a dușmanilor autorului, în special a unui individ, descris drept „egalul meu” și „prietenul meu”, care s-au întors împotriva psalmistului (versetele 12-14). Această a doua secțiune se încheie cu dorința naratorului ca dușmanii săi să fie înghițiți în viață în Sheol , o posibilă aluzie la soarta Coreei . Ultima secțiune (versetele 16-23) este o meditație încrezătoare asupra dreptății lui Dumnezeu. Psalmistul este sigur că Dumnezeu îl va mântui și îi va distruge pe cei răi.
| verset | ebraică originală | Traducere franceză a lui Louis Segond | Vulgata |
|---|---|---|---|
| 1 | לַמְנַצֵּחַ בִּנְגִינֹת, מַשְׂכִּיל לְדָוִד. | Muzicianului șef. Cu instrumente cu coarde. Cântarea lui David. | În finem, în carminibus. Intellectus David. |
| 2 | הַאֲזִינָה אֱלֹהִים, תְּפִלָּתִי; וְאַל-תִּתְעַלַּם, מִתְּחִנָּתִי. | Dumnezeule! ascultă rugăciunea mea și nu te ascunde de rugămințile mele! | Exaudi, Deus, orationem meam și ne despexeris deprecationem meam: |
| 3 | הַקְשִׁיבָה לִּי וַעֲנֵנִי; אָרִיד בְּשִׂיחִי וְאָהִימָה. | Ascultă-mă și răspunde-mi! Rătăcesc pe ici pe colo în mâhnirea mea și mă agit, | intende mihi și mă exaudează. Contristatus sum in exercitatione mea și conturbatus sum |
| 4 | מִקּוֹל אוֹיֵב - מִפְּנֵי, עָקַת רָשָׁע: כִּי-יָמִיטוּ עָלַי אָוֶן, וּבְאַף יִשְׂטְמוּנִי. | din cauza vocii dușmanului și a asupririi celor răi; căci mă aduc dezastru și mă urmăresc cu mânie. | a voce inimici, și a tribulatione peccatoris. Quoniam declinaverunt in me iniquitates, and in ira molesti erant mihi. |
| 5 | לִבִּי, יָחִיל בְּקִרְבִּי; וְאֵימוֹת מָוֶת, נָפְלוּ עָלָי. | Inima mea tremură în mine și groazele morții mă surprind; | Cor meum conturbatum est in me, și formido mortis cecidit super me. |
| 6 | יִרְאָה וָרַעַד, יָבֹא בִי; וַתְּכַסֵּנִי, פַּלָּצוּת. | frica și spaima mă asaltează, iar fiorul mă cuprinde. | Timorul și tremurul mă venerează, iar contextul îmi vine pe mine. |
| 7 | וָאֹמַר - מִי-יִתֶּן-לִי אֵבֶר, כַּיּוֹנָה: אָעוּפָה וְאֶשְׁכֹּנָה. | Eu zic: O! dacă aș avea aripile unui porumbel, aș zbura și aș găsi odihnă; | Și dixi: Quis dabit mihi pennas sicut columbae, and volabo, and requiescam? |
| 8 | הִנֵּה, אַרְחִיק נְדֹד; אָלִין בַּמִּדְבָּר סֶלָה. | iată, aș fugi foarte departe, aș merge și a locui în deșert; | Ecce elongavi fugiens, and mansi in solitudine. |
| 9 | אָחִישָׁה מִפְלָט לִי-- מֵרוּחַ סֹעָה מִסָּעַר. | Aș scăpa în grabă, mai repede decât vântul care se grăbește, decât furtuna. | Exspectabam eum qui salvum fecit me a pusillanimitate spiritus, et tempestate. |
| 10 | בַּלַּע אֲדֹנָי, פַּלַּג לְשׁוֹנָם: כִּי-רָאִיתִי חָמָס וְרִיב בָּעִיר. | Reduce la nimic, Doamne, împarte-le limba! Căci văd violență și lupte în oraș; | Praecipita, Domine; divide linguas eorum: quoniam vidi iniquitatem and contradictionem in civitate. |
| 11 | יוֹמָם וָלַיְלָה - יְסוֹבְבֻהָ עַל-חוֹמֹתֶיהָ; וְאָוֶן וְעָמָל בְּקִרְבָּהּ. | ei înconjoară zidurile zi și noapte; nelegiuirea și răutatea sunt în sânul ei; | Die ac nocte circumdabit eam super muros ejus iniquitas; și muncă în mediu ejus, |
| 12 | הַוּוֹת בְּקִרְבָּהּ; וְלֹא-יָמִישׁ מֵרְחֹבָהּ, תֹּךְ וּמִרְמָה. | răutatea este în mijlocul ei, iar înșelăciunea și înșelăciunea nu-și părăsesc locurile. | et injustitia: and not defecit de plateis ejus usura et dolus. |
| 13 | כִּי לֹא-אוֹיֵב יְחָרְפֵנִי, וְאֶשָּׂא: לֹא-מְשַׂנְאִי, עָלַי הִגְדִּיל; וְאֶסָּתֵר מִמֶּנּוּ. | Nu este un dușman care mă insultă, aș rezista; nu adversarul meu se ridică împotriva mea, m-aș ascunde în fața lui. | Quoniam si inimicus meus maledixisset mihi, sustinuissem utique. And if is qui oderat me super me magna locutus fuisset, abscondissem me forsitan ab eo. |
| 14 | וְאַתָּה אֱנוֹשׁ כְּעֶרְכִּי; אַלּוּפִי, וּמְיֻדָּעִי. | Tu ești, pe care l-am considerat egal, tu, confidentul meu și prietenul meu! | Tu vero homo unanimis, dux meus și notus meus: |
| 15 | אֲשֶׁר יַחְדָּו, נַמְתִּיק סוֹד; בְּבֵית אֱלֹהִים, נְהַלֵּךְ בְּרָגֶשׁ. | Împreună am trăit într-o dulce intimitate, am mers cu mulțimea la casa lui Dumnezeu! | qui simul mecum dulces capiebas cibos; in domo Dei ambulavimus cum consensu. |
| 16 | ישימות (יַשִּׁי מָוֶת), עָלֵימוֹ - יֵרְדוּ שְׁאוֹל חַיִּים: כִּי-רָעוֹת בִּמְגוּרָם בְּקִרְבָּם. | Fie ca moartea să îi surprindă, să coboare vii în iad! Căci răutatea este în locuința lor, în mijlocul lor. | Veniat mors super illos, și descendent in infernum viventes: quoniam nequitiae in habitaculis eorum, in medio eorum. |
| 17 | אֲנִי, אֶל-אֱלֹהִים אֶקְרָא; וַיהוָה, יוֹשִׁיעֵנִי. | Și strig către Dumnezeu și Domnul mă va mântui. | Ego autem ad Deum clamavi, și Dominus mă salvează. |
| 18 | עֶרֶב וָבֹקֶר וְצָהֳרַיִם, אָשִׂיחָה וְאֶהֱמֶה; וַיִּשְׁמַע קוֹלִי. | Seara, dimineața și la prânz, suspin și gem, iar el îmi va auzi vocea. | Vespere și coamă și meridie, narrabo și annuntiabo; și exaudiet vocem meam. |
| 19 | פָּדָה בְשָׁלוֹם נַפְשִׁי, מִקְּרָב-לִי: כִּי-בְרַבִּים, הָיוּ עִמָּדִי. | El mă va elibera de abordarea lor și îmi va restabili pacea, pentru că sunt mulți împotriva mea. | Redimet in pace animam meam ab his which approprinquant mihi: quoniam inter multos erant mecum. |
| 20 | יִשְׁמַע אֵל, וְיַעֲנֵם-- וְיֹשֵׁב קֶדֶם, סֶלָה: אֲשֶׁר אֵין חֲלִיפוֹת לָמוֹ; וְלֹא יָרְאוּ אֱלֹהִים. | Dumnezeu îi va asculta și îi va smeri, cel care stă pe tronul său din toată veșnicia; căci nu există nicio schimbare în ele și nu se tem de Dumnezeu. | Exaudiet Deus și humiliabit illos, care este ante saecula. Non enim is illis commutatio, și nu timuerunt Deum. |
| 21 | שָׁלַח יָדָיו, בִּשְׁלֹמָיו; חִלֵּל בְּרִיתוֹ. | El pune mâna asupra celor care au fost în pace cu el, își încalcă legământul; | Extendit manum suam in retribuendo; contaminaverunt testamentum ejus: |
| 22 | חָלְקוּ, מַחְמָאֹת פִּיו-- וּקְרָב-לִבּוֹ: רַכּוּ דְבָרָיו מִשֶּׁמֶן; וְהֵמָּה פְתִחוֹת. | gura ei este mai dulce decât smântâna, dar războiul este în inima ei; cuvintele sale sunt mai fine decât uleiul, dar sunt săbii trase. | divisi sunt ab ira vultus ejus, and approprinquavit cor illius. Molliti sunt sermones ejus super oleum; and ipsi sunt jacula. |
| 23 | הַשְׁלֵךְ עַל-יְהוָה, יְהָבְךָ-- וְהוּא יְכַלְכְּלֶךָ: לֹא-יִתֵּן לְעוֹלָם מוֹט-- לַצַּדִּיק. | Lăsați-vă soarta Domnului și El vă va susține; nu va lăsa niciodată pe cel drept să se clatine. | Jacta super Dominum curam tuam, and ipse te enutriet; non dabit in aeternum fluctuationem justo. |
| 24 | וְאַתָּה אֱלֹהִים, תּוֹרִדֵם לִבְאֵר שַׁחַת - אַנְשֵׁי דָמִים וּמִרְמָה, לֹא-יֶחֱצוּ יְמֵיהֶם; וַאֲנִי, אֶבְטַח-בָּךְ. | Și tu, Doamne! îi vei aduce în josul gropii; oamenii cu sânge și înșelăciune nu vor ajunge la jumătate din viața lor. În tine am încredere. | Tu vero, Deus, deduce eos in puteum interitus. Viri sanguinum și dolosi non dimidiabunt dies suos; ego autem sperabo in te, Domine. |
Este greu de știut dacă psalmul a fost scris de unul sau mai mulți autori. Unii cercetători sugerează că versetele 12-14, 20-21 și 22 sunt fragmente care au fost inserate în textul original al psalmului de către un alt autor.
Într-un articol publicat în 1999, Ulrike Bail folosește metode de interpretare intertextuală și vede în psalm o referire la violul lui Tamar .
Există mulți scriitori care au comentat Psalmii. Iată câteva dintre cele mai faimoase lucrări, listate în ordine cronologică: