Ortografia rusă înainte de 1918
Ortografia rusă înainte de 1918 , de asemenea , cunoscut sub numele de ortografiei pre-revoluționară, ortografia este în vigoare în Rusia , deoarece reformele lui Petru cel Mare până la reforma din 1918 .
Alfabet
Alfabetul rus utilizat înainte de 1918 consta din 35 de litere:
- Patru scrisori au fost șterse în timpul reformei:
-
i (i zecea), situat în alfabet după и, înlocuit în timpul reformei cu и;
-
ѣ (yat '), situat între Ь și Э și care corespunde în prezent cu un е, mai rar cu un ё sau un и;
-
ѳ (fita), localizat după я și înlocuit cu ф, descendent al grecului theta (Θ, θ);
-
ѵ (ijitsa), ultima literă a alfabetului, care vine după ѳ, care corespunde în general unui и. Scrisoarea provine din grecescul upsilon (υ).
- Ё și й au obținut statutul de literă și au fost adăugate alfabetului în 1918 (care are de atunci 33 de litere). Ei erau deja angajați înainte de reformă, iar angajarea lor nu a fost schimbată.
Norme de ortografie
-
Litera і („i-zecea”) este folosită înainte de vocale și în cuvântul міръ (univers, lume): вліяніе, акція, пріѣздъ . Literele и („i-optulea”) și й sunt folosite înaintea consoanelor: миръ (pace), бензинъ, райскій, привлекать . Excepțiile sunt cuvinte compuse ( пятиэтажный, семиуровневый, наиужаснѣйшій ) și atunci când "й" este o transliterare a unui "j" dintr - o limbă europeană ( майоръ, фейерверкъ ) - cu toate acestea, sunetul inițial este scrie un "і" ( іодъ, іота , Нью-Іоркъ ).
- Orice cuvânt care în ortografia modernă se termină cu o consoană care nu este urmată de un semn moale a fost încheiat, în ortografia veche, cu un „ un ” (semn dur sau „еръ”): боръ, съ праздникомъ, замужъ, ужъ морозъ .
-
Litera ѳ (fita) este scrisă în cuvintele de origine greacă pentru care θ (theta) greaca se pronunță ca un f în timp ce trece în rusă ( каѳедра, ариѳметика, логариѳмъ, паѳосъ, Ѳедоръ, Аѳанасій ) - în alte cazuri vom scrie) - în alte cazuri „ Т ” ( теорія, театръ, атеизмъ - în ciuda formei inițiale: θεωρια, θεατρο, αθεος).
-
Ѵ scrisoare (ijitsa) a fost de lucru , până la mijlocul XIX - lea secol în cuvinte de origine greacă fiind scrisă inițial cu un „υ“ (Ypsilon), de obicei pronunțat „i“ , dar , uneori , "v“. La începutul XX - lea secol nu se mai întâlni scrisoarea în texte istorice sau ecleziastice și câteva cuvinte din sfera religioasă: мѵро, ѵпостась, ѵпакои . Gramaticile oficiale au ignorat deja ijitsa, dar a fost un semn de știință să scrie corect termenii „мѵро”, „мѵропомазаніе” cu un ѵ, nu numai de dragul Bisericii, ci și pentru a diferenția termenul. Rădăcini „міръ" и " миръ ".
- În rădăcini, litera „ѣ” nu este folosită niciodată după gutural г, к, х și șuierând ш, щ și nici după ж, ч, ф. Excepții: formele în declin ale pronumelor кѣмъ și чѣмъ, precum și numele vechi al literei „х” ( хѣръ ) și derivatele sale ( похѣрить ).
- Cuvintele în care sunetul [ e ] este o vocală în mișcare care poate lua forma unui ь sau ё este scris ca „е” (și nu „ѣ”): мёдъ - медовый, мёлъ - мести, льва - левъ, мстить - месть, брать - беру ... excepţii: гнѣздо, сѣдло, цвѣтъ, звѣзда, дѣвать, зѣвать și обрѣпсте sunt uneori scrise cu un талати și sunt scrise ca талатиалата "ё„( птичьи гнѣзда, цвѣлъ, пріобрѣлъ, зѣвъ, одѣвка, запечатлѣнъ ). Excepțiile sunt rădăcina erorilor care au devenit în cele din urmă normă.
- Finalul masculin plural adjective este "е" ( большіе дома, деревянные столы, новые корабли ). Terminarea adjectivelor feminine și neutre la plural este „я” ( большія деревья, деревянныя скамьи, новыя лодки ).
- Cele genitiv Adjectivele care se termină de sex masculin în -ій, -ый este -аго sau -яго ( славнаго, поющаго, бѣлаго, большаго (большій) самаго (самый) синяго, птичьяго, бабьяго, акульяго ); cele din –ой sunt scrise –ого : большого (большой), золотого, иного . În mod similar, termenii nominativi în –о au o formă –ого: одного, этого, самого (самъ) . Următoarele cuvinte au o formă –его : моего, твоего, своего, нашего, вашего, ихнего .
- Substantivele masculine la dativ și prepozițional, precum și substantivele feminine la sfârșitul prepozițional în ѣ : дядѣ, о машинѣ; на столѣ, въ яблокѣ .
- Prin urmare, adverbele construite pe substantivele dativ și prepozițional se scriu cu „ѣ”: втайнѣ, вживѣ, вмѣстѣ, вкратцѣ, вполнѣ, вскорѣ . În mod similar, scriem cu „un” adverbele în –лѣ și –дѣ: возлѣ, отколѣ, доселѣ, подлѣ; вездѣ, гдѣ, индѣ, здѣ (сь) .
- Forma imperfectivă a verbelor „- enть” este scrisă cu „ѣ” ( смотрѣть, болѣть, пѣть ), iar yat 'se menține în toate formele derivate din imperfect: усмотрѣніе, предмотрѣнусный; заболѣвать, болѣзнь; пѣніе, пѣсня, запѣвать, пѣтухъ. Excepție: infinitivele переть, тереть, мереть și derivatele lor: запереть, преніе (споръ), треніе, умереть (pentru că aici primul „е” din „-ереть)” este a.
- Terminațiile „–ѣе”, „–ѣй” și „–ѣйшій” ale adjectivelor și adverbelor comparative și superlative sunt scrise cu „ѣ”: веселѣе, быстрѣй, главнѣйшій, болѣ-менѣ (aici formă scurtă fără „е” final) .
- Prefixul „нѣ-“ este folosit pentru a marca prezența unei cantități prost determinată ( нѣсколько, нѣкое, нѣкогда, нѣкто ). Prefixul "не-" înseamnă negarea sau absența ceva ( негдѣ, не чѣмъ, некогда, небольшой ).
- Cele Prefixele "без-" și "чрез-" sunt întotdeauna scrise cu un "з": безпечный, безмѣрный, чрезполосный . În alte Prefixele (раз-, из-, воз-, etc.) să păstreze „plat“ , înainte de o „с“ și consoane sonore, ele sunt scrise cu un „с“ înainte de consoane surde: разсказъ, изслѣдовать, возстаніе, возбранить, изжить, распросъ, исходить, воскинуть .
- Unele cazuri de utilizare frecvente pe care le putem aminti:
- Sufixul diminutiv „–енька” este întotdeauna scris cu „е”: заенька, маменька .
- Genitivul pronumelui personal она este ея (нея): (кого?) Ея здѣсь нѣтъ, у нея грозный видъ, ея (кого? Чей?) Видъ грозево щрозево. Acuzativul este - её (неё): увидѣлъ ее, вглядѣлся въ нее.
- Pronumele personal al persoanei a treia singular este „они” la masculin și neutru și „онѣ” la feminin: они - люди, дома, облака; онѣ - женщины, исторіи, картины .
- Forma de plural a numărătorului „одинъ” este „одни” la masculin și neutru, „однѣ” la feminin, se păstrează în declinare: однѣхъ книгъ, однѣмъ чашкамъ, однѣми кошками.
- Pronumele dual („ambele”) este „оба” la masculin și neutru, la feminin scriem „обѣ”, yat continuă în declinare: обѣихъ женщиъ, обѣимъ девушкамъ.
- Folosim „ѣ”:
- la femininul numărătorului „двѣ” și derivatele sale: двѣнадцать, двѣсти;
- la pronumele мнѣ, тебѣ, себѣ;
- în pronumele „кто”, „что”, „всё” în instrumental: кѣмъ, чѣмъ, всѣмъ;
- în majoritatea cazurilor pentru pronumele „весь” și „тотъ”: всѣ, тѣ; всѣму свѣту, тѣми людьми, всѣхъ благъ, тѣхъ утратъ, всѣмъ желаніямъ ...
- „Ѣ” este, de asemenea, scris în următoarele cuvinte:
-
нѣтъ, здѣсь, внѣ, кромѣ, нынѣ (și în derivatele lor: нѣкать, здѣшній, внѣшность, кромѣшный, нынѣшній ), precum și развѣ ;
- în numele vechi de litere: живѣте, зѣло, мыслѣте, хѣръ ;
- în numele unui oraș Вѣна și râuri Нѣманъ, Онѣга, Днѣстръ, Днѣпръ ;
- în numele proprii: Глѣбъ, Алексѣй, Елисѣй, Еремѣй, Патрикѣй, Мокѣй, Гордѣй, Матвѣй, Ѳадѣй (formulare rusificat de Матѳей, Ѳаддей ) Сергѣй, Рогнѣда .
- Următoarele adverbele iau un "е": едва, теперь, весьма, всегда, нынче, прежде, вообще, вовсе, всуе, втуне, вотще, всегда, нынче, прежде, вообще, вовсе, всуе, втуне, вотще, ноеджда, недже …) .
Lista termenilor scrisi cu un Ѳ
| Агаѳангелъ
|
Акинѳъ
|
Юдиѳь
|
| Агаѳія
|
Карѳагенъ
|
Ѳавмасій
|
| Агаѳодоръ
|
Каѳедра
|
Ѳаддей
|
| Агаѳоклія
|
Каѳизма
|
Ѳалалей
|
| Агаѳонъ
|
Каѳолическій
|
Ѳалассій
|
| Акаѳистъ
|
Киѳара
|
Ѳалъ
|
| Алгориѳмъ
|
Ксанѳій
|
Ѳе (о) доръ
|
| Анаколуѳъ
|
Левіаѳанъ
|
Ѳе (о) дотъ
|
| Анаѳема
|
Логариѳмъ
|
Ѳе (о) спесій
|
| Анѳимъ
|
Логоѳетъ
|
Ѳеагенъ
|
| Анѳиръ
|
Манеѳа
|
Ѳеизмъ
|
| Анѳиса
|
Мараѳонъ
|
Ѳекла
|
| Анѳологіонъ
|
Марѳа
|
Ѳемелій
|
| Апоѳема
|
Маѳусаилъ
|
Ѳемида
|
| Апоѳеозъ
|
Меѳимонъ
|
Ѳемистоклъ
|
| Ареѳій
|
Меѳодій
|
Ѳеогній
|
| Ариѳметика
|
Миѳъ
|
Ѳеогностъ
|
| Аѳанасій
|
Наѳанаилъ
|
Ѳеодоритъ
|
| Аѳеизмъ
|
Орѳографія
|
Ѳеодосій
|
| Аѳиногенъ
|
Орѳоэпія
|
Ѳеодохъ
|
| Аѳинодоръ
|
Парѳеній
|
Ѳеодулъ
|
| Аѳины
|
Парѳенонъ
|
Ѳеоктистъ
|
| Аѳонъ
|
Паѳосъ
|
Ѳеона (-ія)
|
| Варѳоломей
|
Пиѳія
|
Еонилла
|
| Виѳліемъ
|
Риѳма
|
Ѳеопистъ
|
| Геѳсиманія
|
Руѳь
|
Ѳеопрепій
|
| Голгоѳа
|
Саваоѳъ
|
Ѳеостириктъ
|
| Демосѳенъ
|
Скиѳъ
|
Ѳеотекнъ
|
| Диѳирамбъ
|
Сосѳенъ
|
Ѳеотихъ
|
| Дороѳей
|
Спаѳарій
|
Ѳеофанъ
|
| Досиѳей
|
Тимоѳей
|
Ѳеофилактъ
|
| Еванѳія
|
Филоѳей
|
Ѳерапонтъ
|
| Евстаѳій
|
Хрисанѳъ
|
Ессалоники
|
| Еле (в) ѳерій
|
Эсѳирь
|
Ѳиміамъ
|
| Ероѳей
|
Эѳилъ
|
Ѳирсъ
|
| Еѳерій
|
Эѳиръ
|
Ѳома
|
| Имоны
|
Эѳіопія
|
|
| Иѳика
|
Эѳіопъ
|
|
Lista termenilor scrisi cu un ѵ
Utilizarea ѵ a fost , practic , căzut în desuetudine la sfârșitul XIX - lea secol . Se găsește doar în afara textelor religioase în cuvintele сѵнодъ și мѵро.
- Condiții care pot fi scrise cu ѵ:
вѵссъ, Егѵптъ, Еѵангеліе, Еѵдокія, Еѵфимій, еѵхаристія, лаѵръ, Моѵсей, мѵро, мѵропомазаніе, Паѵлъ, полѵелей, сѵнодъ, сѵнгклитъ, ѵпакои, ѵпархъ, ѵпостась, ѵпатъ, ѵподіаконъ.
Referințe
-
Россійская грамматика, сочиненная Императорскою Россійскою Академіею. Изданіе тритье. Въ Санктперербург ѣ , Печатано въ типографіи Императорской Россійской Академіи, 1819, с. 2, п. 5 " Буквъ въ Россійскомъ язык ѣ , сл ѣ дуя общему употребленію, считается тридцать пять, есть и начертаніе названіе которыхъ сл ѣ дующее ... "
linkuri externe