În multe țări, un nume de intermediar (sau numele de mijloc ) este plasat între unei persoane prenumele (e) și ultimul nume . Este folosit în principal pentru a distinge două omonime .
Acest tip de nume există în special în țările scandinave („mellemnavn” în Danemarca, „millinafn” în Islanda, „mellomnamn / mellomnavn” în Norvegia, „mellannamn” în Suedia), unde poate fi, în funcție de caz, un nume în sufix patronimic sau matronimic, un nume al unei (rude) rude care nu și-a transmis numele persoanei în cauză ca prenume propriu-zis, un nume de naștere atunci când numele de familie s-a schimbat prin căsătorie sau chiar un nume ales liber care, însă, nu sună ca un prenume.
În țările vorbitoare de limbă engleză, în special în Statele Unite și Canada , numele de mijloc este adesea prescurtat de către proprietar la o inițială scrisă și omis în viața de zi cu zi. Poate fi un prenume , ales uneori pentru a onora o persoană dragă, dar deseori și numele de familie al mamei (exemplu: John Fitzgerald Kennedy ). Femeile care folosesc numele de familie al soțului își pot folosi și numele de naștere ca nume intermediar (exemplu: Hillary Rodham Clinton ). Unii oameni preferă să își folosească numele de mijloc ca prenume în uz comun, caz în care prenumele vor fi prescurtate (exemplu: J. Edgar Hoover ). Unii oameni vor avea mai mult de un nume intermediar ( John Ronald Reuel Tolkien ), unii nu vor avea niciunul și, în cazuri rare, câțiva oameni vor avea o inițială intermediară care nu reprezintă niciun nume ( Harry S. Truman ).
În multe țări slave, între prenume și prenume se folosește un nume de familie cu sufix patronimic .