Milano-Torino
Milano-TorinoMilano-Torino (it)
| Sport | ciclism rutier |
|---|---|
| Creare | 1876 |
| Organizator (i) | RCS Sport / Associazione Ciclistica Arona |
| Ediții | 101 (în 2020) |
| Categorie | UCI ProSeries |
| Tip / Format | semiclasic |
| Periodicitate | anual (septembrie) |
| Locuri) | Italia |
| Statutul participanților | profesioniști |
| Titularul titlului | Arnaud Démare |
|---|---|
| Mai multe titluri |
Costante Girardengo (5 victorii) |
Pentru ultima competiție vezi: Milano-Torino 2020
Milano-Torino ( Milano-Torino în italiană) este o cursă italiană de ciclism rutier , creată în 1876 . Este cea mai veche cursă încă organizată. Între 2005 și 2019 , a făcut parte din turneul UCI Europe Tour din categoria 1.HC. În 2020, ea se va alătura UCI ProSeries , al doilea nivel al ciclismului internațional.
Din 1987 , cursa a fost mutată din primăvară în toamnă. Neoficial, se consideră că, împreună cu Turul Lombardiei și Turul Piemontului , formează apoi „Trittico di Autunno” (tripticul toamnei).
Între 2008 și 2011 , cursa nu a fost organizată. Acesta reapare pentru ediția din 2012 , proprietarul cursei, grupul RCS , după ce și-a încredințat organizarea către Associazione Ciclistica Arona pentru o perioadă de 3 ani.
Poziția în calendar
Poziția cursei în calendarul european s-a schimbat de mai multe ori. Înainte de 1987, evenimentul a avut loc întotdeauna cu șapte zile înainte de Milano-San Remo și a fost considerat o cursă importantă de pregătire pentru clasicele de primăvară. Dar în 1987, Milano-Torino s-a mutat la o întâlnire în octombrie, chiar înainte de Turul Lombardiei , deoarece organizatorii cursei nu erau mulțumiți de vremea caracteristică rea de la începutul lunii martie în nordul Italiei. În octombrie, cursa face parte din Trittico di Autunno, Turul Piemontului și Turul Lombardiei având loc toate în aceeași săptămână. În 2005, Milano-Torino revine la o dată tradițională la începutul lunii martie. Ediția din 2008 este mutată din nou la o dată în octombrie pentru a-și schimba data cu Monte Paschi Eroica care are loc în martie. Cu toate acestea, cursa nu a avut loc înoctombrie 2008 și nu a fost organizat în următorii patru ani până la încheierea unui acord februarie 2012între proprietarii cursei (RCS) și Associazione Ciclistica Arona pentru a organiza cursa pentru următorii trei ani.
Ediția din 2000 a cursei nu a avut loc din cauza ploilor torențiale care au dus la alunecări catastrofale de noroi în regiunea Piemont.
Traseu
Cursa începe de la Novate Milanese (în memoria lui Vincenzo Torriani (it) ) la nord-vest de Milano și traversează râul Ticino la Vigevano după 40 de kilometri, părăsind provincia Lombardia și intrând în Piemont. Primii 95 de kilometri ai cursei se desfășoară în direcția sud-vest pe drumuri largi și plate, se urcă urcarea Vignale Monferrato (293 metri), apoi o serie de mici urcări în orașul Asti după 130 de kilometri. În Asti, cursa se îndreaptă spre nord-vest spre Torino , înainte de a aborda urcarea dificilă la Superga (620 metri) la doar 16 kilometri de la sosire. Urcarea Superga servește de obicei ca trambulină pentru un grup de escapade înainte de sosire. Din vârful Superga este o coborâre pitorească rapidă către Torino pe Strada Panoramica dei Colli prin Parco Naturale della Collina di Superga pentru a termina în velodromul Fausto Coppi de pe Corso Casale din Torino.
În 2012, finisajul este mutat în vârful Superga (care este traversat de două ori).
Principalii câștigători
Evenimentul a avut loc pentru prima dată în 1876. Opt călăreți se aflau la start între orașele Milano și Torino . Doar patru alergători au ajuns la Torino. Este de fapt cea mai veche cursă de ciclism din lume. A doua ediție este apoi organizată doar 18 ani mai târziu și anual din 1913 (cu câteva pauze în anii 1920).
După câțiva ani de dificultăți organizatorice în anii 1920 și 30 (campioni precum Alfredo Binda , Learco Guerra și Gino Bartali nu au concurat niciodată) cursa a câștigat un prestigiu enorm de la al doilea război mondial, când a văzut participarea celor mai mari bicicliști. Îi găsim pe lista sa pe Fiorenzo Magni , Franco Balmamion , Gianni Motta , Franco Bitossi , Roger de Vlaeminck , Giovanni Battaglin , Francesco Moser , Giuseppe Saronni , Gianni Bugno sau Laurent Jalabert .
Milano-Torino este unul dintre cele mai rapide clasice, Walter Martin a câștigat ediția din 1961 cu o viteză medie de 45.094 kilometri pe oră. A rămas cel mai rapid clasic, până când a fost bătut de Marino Vigna în ediția din 1964 a celor trei lacuri . Pilotul elvețian Markus Zberg deține acum recordul cursei de când a câștigat în 1999 la o viteză medie de 45,75 kilometri pe oră.
Italianul Costante Girardengo deține recordul pentru victorii în cursă cu cinci victorii între 1914 și 1923. Pierino Favalli a obținut un hat-trick între 1938 și 1940. Câștigătorul Turului Franței și Giro d'Italia Marco Pantani aproape că a pierdut viață în timpul ediției din 1995, când poliția a permis în mod greșit un vehicul să treacă pe traseu. Pantani și alți doi alergători au reintrat în vehicul. A suferit mai multe fracturi și a ratat întregul sezon 1996. În 2012, câștigătorul Alberto Contador a câștigat singura cursă de o zi din cariera sa profesională.
Premii
Referințe
- " Milano-Torino, această cursă mai veche decât cea mai veche " , pe Le Blog de l'Ardoisier ,30 septembrie 2013
- Renaud Breban, „ Milano-Torino revine la calendarul european ” , pe cyclismactu.fr ,5 februarie 2012
linkuri externe
- (it) Site oficial
- Milano-Torino (Ita) - Cat.1.HC pe memoire-du-cyclisme.eu
- Câștigători Milano-Torino pe siteducyclisme.net