| Adjunct |
|---|
| Naștere |
10 aprilie 1759 Flamarens |
|---|---|
| Moarte |
12 ianuarie 1827(la 67 de ani) Agen |
| Naţionalitate | limba franceza |
| Activitate | Politician |
Jean Tartanac născut pe10 aprilie 1759în Flamarens ( Gers ) și a murit la Agen ( Lot-et-Garonne ) pe12 ianuarie 1827 este un politician francez, ales deputat al Gers on 3 septembrie 1791în Adunarea legislativă .
Jean Joseph Tartanac s-a născut pe 10 aprilie 1759în Flamarens ( Gers ) și a murit la Agen ( Lot-et-Garonne ) pe12 ianuarie 1827. A ieșit din căsătorie pe11 ianuarie 1757în Auvillar , de Jean Tartanac și Philippe Eloy de Beauquesne . Certificatul de căsătorie îl descrie pe tatăl său ca „burghez și care locuiește în parohia Flamarent, în vârstă de 28 de ani, fiul regretatului Marc și al damoisellei Jeanne Plan Vigne” .
Jean Tartanac era avocat în Valence în timpul Revoluției. El adoptă principiile sale, devine judecător la curtea raională din Valence (Gers). El a fost ales deputat al Gers la Adunarea legislativă la data de3 septembrie 1791, Al 5- lea la 9, cu 212 voturi (283 alegători). El a vorbit de mai multe ori, pentru a sprijini trimiterea de forțe în Seine-et-Oise și Eure, pentru a cere ajutor în favoarea celor indigeni, pentru a se plânge de obstacolele puse în plecarea gărzilor elvețiene, pentru a lupta cu moțiunea numărul martorilor în fața înaltei instanțe. El face, de asemenea, parte dintr-o deputație a regelui în ziua de20 iunie. Alăturat celor 18 Brumaire, a fost numit judecător la Curtea de Apel din Agen la 4 Anul VIII Prairial, membru al Legiunii de Onoare la 25 An XII Prairial și a luat titlul de consilier la curtea imperială din Agen la24 aprilie 1811, reorganizarea curților și tribunalelor.
Membru al Gers (majoritatea reformatoare), el se află pe 3 septembrie 1791 la 20 septembrie 1792.
Jean Tartanac a fost numit cavaler al ordinului regal al Legiunii de onoare la 25 de ani Prairial XII (14 iunie 1804).
El este înnobilat prin scrisorile de brevet de la 11 septembrie 1815și numit scutier. El depune un jurământ în această calitate, la audierea Curții Regale din Agen, pe18 decembrie 1815.