Huapango

Huapango este un gen de muzică mexicană, de asemenea , numit huastescando sale . Se joacă în regiunile Huastec din statele Veracruz , Hidalgo , San Luis Potosí , Tamaulipas , Querétaro și Puebla . Pe plan muzical: scara este în Do major, acordul este în armonie cu sunetul uscat emis de jarana , ritmul 6/8 este impus de quinta huapanguera (un fel de chitară mare), vioara susține melodia, două voci cântă în falset, iar întregul este însoțit de tocuri rulate ( zapateados ).

Origine

Cuvântul huapango ar putea fi derivat din cuvântul nahuatl cuauhpanco , care literalmente înseamnă „pe tarima ”. O altă posibilă origine a cuvântului huapango : cuvântul fandango , care desemnează festivalurile în timpul cărora se joacă sunetul huasteco .

Se trasează originea huapango XVII - lea secol. Ar proveni din adaptarea instrumentației de origine europeană la tradițiile muzicale indigene, la care s-ar fi adăugat ritmul 6/8, cântecul (cu voce de falset, accentuat la fiecare 3/4 dintr-o măsură) și zapateo (călcâiul se rostogolește pe podea), toate acestea apropiind în mod clar huapangoul de flamenco .

Muzical

Ansamblul tradițional huapanguero , denumit „trio huastec”, este asociat cu zapateo (role de călcâi) și cântatul falset în două părți,

vioara, care asigură linia melodică a piesei,
și alte două instrumente cu coarde care susțin ritmul și armonia. Acestea sunt: quinta huapanguera (o chitară cu 5 sau 8 coarde, al cărei corp este mai mare decât cel al chitarelor convenționale) - și huastec jarana (un acordofon cu 8 coarde care arată ca o chitară mică). Acordul este în Do major și trebuie să fie în armonie cu timbrul uscat al jaranei , în timp ce se unește cu ritmul impus de quinta .

Piesa este asigurată de două voci în duet. Uneori, cei doi cântăreți alternează, în funcție de două posibilități:

fie o voce cântă primele două rânduri ale unui vers, iar a doua voce le repetă
sau a doua voce răspunde la prima, cântând următoarele două rânduri ale versului. Astfel, într-unul dintre cele mai populare huapango (care se numește „El Querreque”), doi muzicieni, în timp ce se însoțesc cu instrumentele lor, se cheamă brusc la rândul lor, în capete rimate.

În timp ce muzicienii cântă, vioara încetează să mai cânte, iar zapateado devine mai ușor.

Evoluția de gen și aspectele socio-culturale

huapango a fost adoptat (și transformată) pe grupe de Mariachis din XX - lea secol, și - a luat obiceiul, din Mexic, pentru a auzi ei canta mai degrabă de grupuri , cum ar fi tradițional trio Huasteca. Cu toate acestea, mariachisii cântă la diferite instrumente: trompetă, vioară, chitarron (chitară mare) și vihuela (un alt tip de chitară). În plus, mariachisul modulează vocea falsetului pentru o perioadă mai lungă de timp și au suprimat zapateado .
un film a permis huapango-ului să aibă un public numeros în Franța din 1954: Les Orgueilleux de Yves Allégret (1953). Într-un bar din Alvarado (statul Veracruz de Ignacio de la Llave, Mexic ), Georges, o epavă umană (interpretată de Gérard Philipe ), cere un pic de alcool. Proprietarul cantinei îi strigă orchestrei: "Destul de La Viña , cântă un huapango ! Georges va dansa pentru a-și merita sticla de tequila!". A ales bogatul șef mexican alb din anii '50 în mod intenționat un huapango , conotându-l ca fiind muzică indigenă de calitate inferioară, bună pentru o sesiune de umilință publică?
celebra melodie America , compusă în 1957 de Leonard Bernstein pentru muzicalul său West Side Story , este un huapango .
în zilele noastre, genul huapango , fiind influențat (și concurat cu) nu numai de muzica din nordul Mexicului, ci și de muzica tropicală din Caraibe, recâștigă puterea și autenticitatea.

Începând cu anii 90, locuitorii din regiunea Huastec au căutat să-i redea originalitatea și puritatea în huapango : posturile de radio locale promovează difuzarea melodiilor originale interpretate de grupurile regionale, iar trio-urile clasice publică discuri și efectuează turnee pentru a-și promova muzica originală.

Note și referințe

tarima : platformă, podea, dar și scaun
în spaniolă, hurdy-gurdy se numește vihuela de arco .
Acest huapango este atipic: tema muzicală repetitivă și obsedantă pe care actorul se luptă până la epuizare este interpretată de o vioară, două chitare și o harpă (un ansamblu destul de îndepărtat de trio-ul clasic Huastec), vocea este absent, iar zapateado este înlocuit de (palme ritmice) ale publicului ...
Ca analiză sociologică și atribuindu-i valoarea unui graffito , iată o evaluare găsită în articolul „Huapango” al Wikipedia în spaniolă , unde a reapărut după eliminarea sa: „ el huapango es para los pendejos que no tienen nada que hacer y que no tienen novi @ ": huapango este pentru idiotii care nu au nimic de făcut și care nu au logodnică". Pendejo înseamnă în castilă că "părul pubian" este o expresie foarte brută în Mexic care înseamnă imbecil, idiot. În ceea ce privește " @ ", a fost, fără îndoială, atașat la" novia "ca ornament-simbol de preț ...