| Naștere |
Decembrie 1926 Tlemcen |
|---|---|
| Activitate | Doctor |
Gabriel Bénichou (15 decembrie 1926, Tlemcen ( Algeria ) -) este un evreu francez deportat la Auschwitz , apoi transferat în ghetoul din Varșovia pentru curățare după distrugerea acestuia până în august 1944. A participat la marșul morții la Kutno și apoi sa transferat la Dachau . Participă la un al doilea marș al morții la Kaufering, apoi la Landsberg (Germania) și Bad Tölz (Germania). A fost eliberat la 2 mai 1945.
Gabriel Bénichou s-a născut la 15 decembrie 1926 în Tlemcen , Algeria . Evreu algerian, Gabriel Bénichou a fost expulzat din colegiul său în 1941.
A ajuns la Paris în 1941 pentru a-și continua studiile.
Gabriel Bénichou are o soră, Raymonde Israël (născută Bénichou) născută la 3 iunie 1915 în Tlemcen, Algeria, căsătorită cu Moïse Israël, născută pe 28 februarie la Ajaccio , care locuiește la Marsilia . Ea primește acceptarea fratelui ei la liceul Saint Charles . A petrecut anii școlari 1941-1942 și 1942-1943 acolo.
A fost arestat la 8 aprilie 1943, la vârsta de 16 ani , de poliție și închis în închisoarea Saint Pierre, până la 20 aprilie 1943.
A fost internat în lagărul Drancy și deportat la Auschwitz de convoiul nr. 57, datat la 18 iulie 1943. În acest convoi se afla sora lui și cumnatul său, Moses Israel, acesta din urmă a supraviețuit Shoah - ului . Ultima lor adresă a fost la bulevardul 102 de la Corderie din Marsilia.
În octombrie 1943, a fost transferat în interiorul ghetoul din Varșovia pentru curățarea după distrugerea acesteia până în august 1944. Este un st convoi partid Bobigny Station.
El participă la marșul morții la Kutno și apoi este transferat la Dachau .
Participă la un al doilea marș al morții la Kaufering, apoi la Landsberg ( Germania ) și Bad Tölz ( Germania ).
A fost eliberat la 2 mai 1945.
A fost repatriat în Franța și apoi în Algeria. Sora lui nu s-a întors.
Gabriel Bénichou devine medic și își întemeiază o familie.
El depune mărturie despre Shoah .
" Domnule presedinte
8 aprilie 1943. Domnul Moïse Israel născut la 27 februarie 1911 în farmacistul din Ajaccio Corse, care locuia în Marsilia 94 bd de la Corderie a fost arestat, transferat și internat în Drancy Seine fără niciun ordin judiciar sau administrativ
Sper să fiu justificat în mintea ta de a-i cere eliberarea, expunându-ți că domnul Moïse Israel este fost farmacist intern al spitalelor din Marsilia, absolvent al Institutului Colonial care studiază medicina, a slujit la RIA 3 din Hyères, apoi a plecat în 1936 ca voluntar în teatrul de operațiuni străine cu gradul de subofițer.
A luptat în războiul din 1939-1940. Revenit la viața civilă, a fost ocupat doar cu lucrări științifice.
Mă voi bucura dacă aceste considerații ar fi de natură să vă atragă atenția asupra acestei situații dureroase și sfâșietoare cu care se confruntă un francez care nu a comis niciun act reprobabil atât din punct de vedere juridic, cât și din punct de vedere administrativ.
El are dreptul să spere să fie protejat în patria sa, de către guvernul său.
Sunt convins, domnule președinte, că conștiința dvs. va înțelege cu plăcere plângerile mele.
Vă rog să acceptați, domnule președinte, expresia sentimentelor mele respectuoase ”
„Domnule le Maréchal,
Nu mă voi sătura să vă expun, domnule le Maréchal! Sub guvernul dvs., un francez este internat ilegal. Familia sa nu poate ști unde se află și greșeala francezului este să fie evreu.
La 8 aprilie 1943, domnul Moïse Israel s-a născut în Ajaccio Corsica pe 27; Februarie 1911, farmacist, locuiește în Marsilia la 94 bulevardul de la Corderie. Fost stagiar al spitalelor din Marsilia a absolvit institutul colonial, student la medicină, a fost arestat și transferat la Drancy împreună cu soția sa Raymonde Bénichou și cumnatul său Gabriel Bénichou.
De atunci nu am mai primit noutăți de la ei. Apartamentul și farmacia au fost complet golite, această arestare este pur arbitrară și ilegală, nu s-a dat niciun act administrativ sau judiciar în sprijinul unei astfel de măsuri.
Nimic din comportamentul domnului Moïse Israel nu o justifică, el nu a făcut nicio politică, astfel de proceduri sunt mai îngrijorătoare decât literele de sigiliu sau vânzările de sclavi.
Cu dreptul nostru, nu vom fi descurajați să vă trimitem reclamațiile. Domnul Israel și-a îndeplinit îndatoririle de cetățean și soldat față de Franța, și-a făcut serviciul militar la al treilea RIA din Hyères. A primit concursul pentru ofițeri studenți voluntari pentru teatrul de operațiuni străine în 1936. A fost mobilizat pe tot parcursul războiului 1939-1940
Dacă și-a apărat patria, patria sa, din care tu ești reprezentantul responsabil, îi datorează cea mai mare protecție. Nu am apărat Franța astfel încât să ne înjunghie în spate și să ne dea neprotejați la discreția urii.
Nu știu, domnule le Maréchal, dacă mi-ați citit scrisorile. Nu știu dacă vă puteți imagina cât de agitată și odioasă poate fi o astfel de situație.
Nu este posibil, domnule mareșal, să consimțiți conștiincios să nu interveniți pentru a revoca o astfel de măsură. Sunt conștient că orice guvern are rigorile sale esențiale. Nu este în acest caz aplicarea unui astfel de principiu.
Atâta timp cât vocea mea se poate face auzită, imploră să obțin nu numai o măsură de dreptate elementară, ci și respectarea obligațiilor imprescriptibile pe care patria le datorează apărătorilor săi.
Crescați și crescuți în Corsica, nu vom fi niciodată de acord să nu fim altceva decât eloti și să tăcem în fața arbitrariului.
Avem cultul onoarei și al amintirii. Atitudinea noastră este cea a onoarei, sper că nu este aceea a amintirii.
Îl veți înțelege pe domnul mareșal că atunci când cineva nu se teme să moară pentru patrie, nu se teme de consecințele pe care le are în prezent reclamantul pentru a pretinde respectarea drepturilor elementare care nu pot fi ignorate fără nedemnitate.
Dacă există francezi care și-au pierdut simțul curajului și onoarei, trebuie să vă mulțumesc că nu sunt unul dintre ei.
Credem că domnul Israel trebuie eliberat sau plasat într-un lagăr francez fără discriminare religioasă și că trebuie să ne poată da vestea.
Vă rog să-l acceptați pe domnul mareșal pentru că mi-a exprimat sentimentele de respect ”
- Text complet. Semnat Israel Isaac Gaston. 6 august 1943.