Fractura Pouteau-Colles

Un Pouteau-Colles fractură este o ruptură de os, cu deplasarea dorsală, a razei (situate în antebraț). Se caracterizează printr-o deplasare a încheieturii mâinii și, prin urmare, a mâinii.

Terminologie

Desemnează fractura capătului distal (departe de umăr) al razei cu deplasare dorsală și radială, precum și o înclinare posterioară. Fractura osului este localizată în apropierea articulației radio-carpiene (de obicei între 2 și 5  cm ).

Cauze

Această fractură apare în timpul unei căderi înapoi cu aterizarea pe o suprafață dură, brațul și cotul extins, antebrațul în pronație și încheietura mâinii în extensie și deviația radială. Fractura Pouteau-Colles este frecvent întâlnită la persoanele cu osteoporoză sau în urma unui traumatism sportiv.

Fracturile Colles pot apărea la orice vârstă, însă unele cazuri tipice sunt caracteristice vârstei pacientului:

• Foarte frecvent la femeile aflate în postmenopauză cu osteoporoză.
• La vârstnici, cauzată de fragilitatea cortexului, fractura este cel mai adesea extraarticulară.
• Cu toate acestea, este necesar un impact mai puternic pentru a provoca acest tip de fractură la tineri și acestea sunt de obicei mai complexe și intraarticulare. La copiii care încă mai au plăci active de creștere, fractura echivalentă este alunecarea epifizară.

Diagnostic

• Mecanism: compresie în extensia mâinii.

Inspecţie

• Atitudinea lui Dessault (membrul sănătos susține membrul traumatizat).
• Față  : mână cu baionetă (traducere externă și proeminență a stiloidului cubital).
• Profil  : aspect în „spatele furcii” (înclinarea posterioară a fragmentului distal al razei).

Palpare

• Durere la palparea stiloidului radial.
• Orizontalizarea liniei bi-stiloide prin ascensiunea stiloidei radiale (semn Laugier).
• Semn negativ: mobilitate pasivă reținută (caracter supraarticular al fracturii).

Paraclinic radiologie

• Față: linie simplă, transversală, peste articulară, metafizară.
  • Inclinarea externa a epifizei radiale.
  • Orizontalizarea liniei bi-stiloide.
• Profil: înclinare a epifizei radiale posterioare.

Atunci când această fractură este asociată cu o ruptură a stiloidului cubital, se numește fractură Gérard Marchant.

Tratament

Scopul tratamentului este de a restabili anatomia osoasă și articulară prin reducere și de a menține această reducere prin stabilizare, făcând posibilă evitarea deplasărilor secundare.

Această reducere se realizează, prin manevre externe, sub anestezie generală sau locoregională.

În funcție de gravitatea fracturii, de gradul de deplasare și de vârsta pacientului, intervenția chirurgicală poate fi sau nu necesară .

Fractura Pouteau-Colles poate fi tratată ortopedic.

Reducerea apoi, în funcție de stabilitatea fracturii:

• fie reținerea de către un tencuială brahio-antebrachio-palmară timp de șase săptămâni;
• sau osteosinteza prin fixare asociată cu imobilizarea prin tencuială.

Eponimia

Numele acestei fracturi a fost dat în amintirea lui Claude Pouteau care a fost primul care a descris-o, urmat de Abraham Colles (1773–1843), chirurg irlandez care a descris-o în 1814 observând deformarea tipică a antebrațului ca urmare a această fractură, înainte de apariția X- ray radiografie . Ernest Amory Codman a fost atunci primul care a studiat-o folosind raze X în articolul său, publicat în Boston Medical and Surgical Journal , cunoscut acum sub numele de The New England Journal of Medicine .

Note și referințe

1. (ro) Bill Mallon , Ernest Amory Codman: rezultatul final al unei vieți în medicină , Philadelphia, Saunders, 2000, 195  p. ( ISBN  978-0-7216-8461-1 , LCCN  99019074 )
2. EA Codman , „  Un studiu al plăcilor cu raze X ale unei sute și patruzeci de cazuri de fractură a capătului inferior al razei  ” , The Boston Medical and Surgical Journal , vol.  143, nr .  13, 1900, p.  305–308 ( ISSN  0096-6762 , DOI  10.1056 / NEJM190009271431301 )