Familia Da Mare
Da Mare (sau da martie ) sunt o familie genovez , care a preluat controlul asupra nord de Cap Corse în XII - lea secol , stabilind acolo timp de cinci secole un bastion cu Rogliano de capital. Enumerată în Cartea de Aur a Nobilimii Italiene, ramura mai în vârstă care trăiește pe continent poartă titlurile de Prinț de Acquaviva și marchiz d'Assigliano.
24 ianuarie 1348, la moartea lui Galeotto (în jurul anilor 1290-1348), Da Mare a creat legi (54 de capitole din câteva rânduri), întocmite de notarul Rogliano, care, printre altele, fixează întreținerea și adăpostul popasurilor. , lupta împotriva fraudei și contrabandei , garantează calitatea și prețul vinului. Aceste scrieri constituie cel mai vechi cod de drept cunoscut din Corsica .
Ei au dat domniei lor numele de San Colombano, numele unui călugăr irlandez canonizat în 615, care a murit la Bobbio (Emile, Romagna). Însă schitul Roglian al numelui San Colombano precedă, fără îndoială, Da Mare.
Membrii principali
-
Angelenius da Mare (circa 1140-Genova 1178) , descendent spunem (?) Al lui Oberto Opizzo și consul al municipalității din Genova care a murit asasinat.
-
Ansaldo da Mare (în jurul anului 1175 în Genova - † 1254 în Genova) la aproximativ 80 de ani, îngropat în Biserica San Domenico (mormântul său, înălțat de un bust foarte frumos, poartă următorul epitaf: ANNO 1254 SEPULCHRUM NOBILIS VIRI ANSALDI DA MARE COMITIS CORSICAE SERENISSIMI PRINCIPIS FREDERICI ROMANORUM IMPERATORIS AMIRALIS , în franceză: anul 1254. Mormântul nobilului Ansaldo da Mare, contele de Corsica, amiral al seninului prinț Frédéric, împăratul romanilor), fiul celui precedent. Împăratul Frederic al II-lea , de care era amiral, l-a făcut stăpân pe Capraja în 1199 . De acolo, Ansaldo a aterizat în Capul corsic pentru a achiziționa acolo un feud pe care l-a cumpărat în 1246 de la lordul Agostino Peverelli pentru 4000 de lire sterline din Genova, apoi a cumpărat castelele Motti (Luri), Oveglia (Cagnano) și Minerbio către Lordul Sozzio Peverelli. și fiul său Giacomo. Apoi, în 1249, a obținut de la domnul Luri -Aldobrando del Campo-, cesiunea drepturilor sale asupra proprietăților sale Luri și Rogliano. În cele din urmă, la vârsta de 78 de ani, în 1252, a cumpărat de la lordul Oberto Avogari (strămoșul viitorului Avogari al Neamurilor) drepturile sale la Santa Maria della Chiapella pentru 2000 de lire sterline.
-
Babilano da Mare (circa 1320- † 1370 al ciumei) a făcut parte, în 1366, dintr-o conspirație (cu De Gentiles și Avogari) împotriva guvernatorului insulei, Tridano della Torre, un complot care a eșuat în27 aprilie.
-
Giacomo Santo II da Mare (circa 1506- † 1554 în bătălia de la Col de Tende) Domnul San Colombano în timpul revoltei corse conduse de Sampiero Corso . El s-a adunat la cauza sa și la regele Franței Henri II , care l-a făcut marchiz și l-a numit în fruntea regimentului „Regală-Corsica”, ceea ce i-a adus domnului să-și vadă Castelul dezmembrat în 1554 de către autoritățile genoveze (amiralul Andrea Doria) în represalii. Giacopo Santo ( Jacopo Santo ) Da Mare a pierit în bătălia de la Tenda, o înfrângere pe care francezii i-au provocat-o pe genovezi.
Descendenții Da Mare sunt Negroni (sau Da Mare-Negroni), care au preluat feudatul în urma lor până în 1781 , când teritoriul lor a fost anexat Franței și numele de familie a fost francizat ca de Mari. Actualul lor descendent este marchizul François de Negroni .
Genealogie
1er degré :Angelenius da Mare, consul de Gênes Père d'Ansaldo qui suit.
│
2e degré : Ansaldo da Mare (
né vers 1175-
mort de maladie à Gênes en 1254), amiral de l'empereur du Saint-Empire romain germanique Henri VI Hohenstaufen (-1197), et basé à Naples (d'où sans doute le nom de l'église de Rogliano dédiée à Sant Agnello, saint napolitain du VIe siècle), fait par l'empereur Frédéric II Hohenstaufen seigneur de
Capraja (1199-1254) en récompense de sa prise de la Sicile en 1194, île qui ne fut perdue par les Da Mare qu'en 1507 ; nommé par Frédéric II comte de Corse (1200-1254). Il bâtit le château de San Colombano. Et sans doute la première église Sant-Agnello (défenseur napolitain de la Chrétienté face à l'infidèle). Il participa sans doute à la croisade de Frédéric II en 1229 qui permit à l'empereur de devenir roi de Jérusalem en 1230. Il semble avoir quitté le commandement de la flotte en 1244 à 70 ans et ce en faveur de son fils Andriolo qui commande déjà la flotte en 1241, son père étant malade. Seigneur de San Colombano (1199-1254) Il est le père de :
1) Andriolo (-ap.1245), Amiral de Frédéric II
2) Guglielmo (ap.1286).
3) Arrigo (1220-1284), Amiral génois vainqueur des Pisans en 1284 à La Meloria.
4) Domenico
5) Emmanuello (-ap.1300)
6) Bonifacio (v.1260-v.1312)
7) Ansaldino (-ap.1286). Qui constitue le 3e degré. Père de :
a) Galeotto (v.1290-1348), seigneur de San Colombano (
1312-
1348). Il est l'auteur des Statuts de San Colombano (1348)
b) Alamone (mort entre 1323 et 1334) ; sa veuve Marietta vend ses parts à Galeotto en 1334 en son nom et au nom de son fils Barisone.
4e degré : Galeotto est le père de :
1) Crescione le bâtard seigneur de Cannelle qui reçoit Centuri en apannage en 1348 d'où la branche des seigneurs de Centuri (à partir de 1348 mais dépossédée en 1431)
2) Bartolomeo (mort avant son père avant 1348), père d'Antonio Giovanni, seigneur de Luri, Cagnano, Barretali, château des Motti et de Poddio de Luri par partage du 24 janvier 1348
3) Babilano (v.1320-1370, seigneur de San Colombano (1348-1370). Il est le père de :
5e degré : Colombano (v.1350-1388), seigneur de San Colombano, Rogliano, Méria, château de Santa Margarita, Pino (1370-1388). Il est père de :
1)Urbino (v.1375-1426à, seigneur de San Colombano (1388-1426) et de
2)Simone 1er (v.1376-1439) qui constitue le 6e degré ; seigneur de San Colombano (San Colombano + Centuri, Morsiglia et Pino) (1388-1439). Capitaine de galère en 1423. Il héberge le célèbre chroniqueur Giovanni della Grossa. Marié à une Gentile, une Doria, une Spinola. Elles lui donnèrent :
a)Carlo mort vers 1440
b)Pietro (v.1400-1446),qui constitue le 7e degré ; seigneur de Brando, marié à une Gentile de Brando. Père de Simone II qui suit.
c)Angielotto
d)Colombano
8e degré : Simone II (v.1432 né à Milan-mort de la peste de 1464), épouse deux Fieschi. Père de
9e degré : Giacomo-Santo 1er da Mare (v.1450-il teste le 18 mai 1520). Gênes lui retire l'île de Capraja en 1505. Il épouse une Pavia de Gênes d'où 5 enfants (dont Georgette et Simon III ci-dessous) outre 5 bâtards de sa maîtresse (une Germoni del Campo de Luri).
1)Georgette da Mare (v.1492-), mariée en 1523 au marquis génois François de Negroni, héritière du tiers des vassaux et des tours de Motti, Santa Severa, Meria et Macinaggio ; d'où a) Giacopo de Negroni (v.1524-1592), fils ainé héritier du tiers du fief San Colombano des Da Mare et b) Pier Giovanni de Negroni (v.1525-1555), hérite du reste. Tué au service d'Henri II en 1555 par les Turcs
2) Simon III (v.1480-1530) qui constitue le 10e degré et hérite du reste du fief. Epouse en 1505 une Grimaldi de Monaco. D'où :
a) une fille mariée au chroniqueur Marc'Antonio Ceccaldi de Vescovato
b) Giacomo-Santo II da Mare (v.1509-1554) qui constitue le 11e degré, Marquis et Colonel de cavalerie par le Roi de France Henri II, tué au combat à la Bocca di Tenda en 1554. Marié à la fille de l'amiral génois Palavicini, d'où :
12e degré : Barbara da Mare (v.1530-1604). La dernière des Da Mare. Mariée en premières noces au cousin germain de son père Pier Giovanni de Negroni (v.1525-tué par les Turcs en 1555) d'où deux filles dont Lydia mariée à Gaspare Gentile en 1576 ; remariée en secondes noces au maréchal de camp français Jean de Cros le 20 novembre 1558, impliqué au Havre dans les guerres de Religion ; sans enfants ; et enfin, à nouveau veuve, remariée en troisièmes noces au Génois Nicolo Doria (mort ap. 1571) d'où une autre fille Maddalena. L'inventaire du mobilier de Barbara a été réalisé le 10 janvier 1626 après la mort de sa fille la Magnifica Signora Maddalena Doria (-1625), épouse du Noble Seigneur cavagliere Cristoforo Tagliacarne (v.1540-v.1637) (de Bastia), épousé en 1571. Cet inventaire a été publié sous le titre "Rogliano 1626 : Le somptueux mobilier de la Tour Barbara Da Mare", par Michel-Edouard Nigaglioni, dans A Cronica, Le Journal de l'Histoire du cap Corse, octobre 1994, Association Petre Scritte, Bastia, n° 8. L'argenterie seule représente 48 kg d'argent massif ! Sans oublier les bijoux et un mobilier (volontiers en ébène) de très grande qualité, incrusté d'argent ou d'albâtre.
Généalogie in Michel Vergé-Franceschi, Le cap Corse, Généalogies et destins, op. cit., p. 40 et 66.
Note și referințe
Pentru Istorie și Genealogie Da Mare, vezi:
Michel Vergé-Franceschi, Histoire de Corse, Le pays de la grandeur, éditions du Félin, 1996, 570 p., În 2 volume, prefață de Emmanuel Leroy-Ladurie, de la Institut. Carte încoronată de Academia Franceză și republicată în 2015, Poche-Le Félin. Tabelele genealogice, volumul 1, p. 144-145. Și o sută de referințe (vezi indexul p.543-544). Si in special :
Michel Vergé-Franceschi, Le Cap Corse, Genealogii și destine, ediții Alain Piazzola, 2006, 630 p. Aceasta este istoria domniei Da Mare, numită dominația San Colombano (160.000 hectare), incluzând satele Rogliano, Tomino, Centuri, Morsiglia, Ersa, Luri, Cagnano, Meria ... până la granița cu dominația Gentile care începe la nord de Bastia (Erbalunga). Vedeți Da Mare în:
Michel Vergé-Franceschi, Paul de Gentile (+) și Dr. Ludovic de Gentile, Les Seigneurs Gentile face à l'Histoire, Une Chronique millénaire (volumul 1, 285 p.), And Dictionary (volumul 2, 428 p.), Ediții Alain Piazzola, 2017. Traducerea textelor latine medievale de Robert Strick, asociat al literelor clasice.
Michel Vergé-Franceschi (Curator al expoziției): Le Havre, Un vis al Renașterii (V centenar 1517-2017), Expoziție produsă de Arhivele Municipale din Le Havre 2017, la inițiativa domnului Edouard Philippe, primarul orașului Havre , 2017. (În Le Havre îl găsim pe al doilea din cei 3 soți ai Barbara Da Mare de Rogliano, în mijlocul războaielor de religie!).
De asemenea, vom consulta:
Philippe Lucchetti, „Nașterea și moartea domniei din San Colombano de Rogliano”, în Revista A Cronica, Le Journal de l'Histoire du Cap Corse n ° 35, Association Petre Scritte, Bastia. Cu fotografii ale castelului feudal Da Mare (Rogliano), planuri ale cetății (Arh. Dep. Corsica), și fotografie a monumentului funerar al lui Ansaldo Da Mare, care a murit la Genova pe8 septembrie 1254(și nu 1204 așa cum citim peste tot!), îngropat în Genova (mănăstirea San Domenico, demolată în 1854), monument și cenușă transferate în 1854 la Mănăstirea Santa Maria della Sanita de pe înălțimile Genovei). Toți descendenții săi sunt îngropați în Rogliano (vechea biserică Sant Agnello (actualul presbiteriu) și noua biserică Sant Agnello (construită în 1510-1520).
Michel Vergé-Franceschi și Antoine-Marie Graziani, Sampiero Corso, un mercenar european, ed. Alain Piazzola, Ajaccio, 1998. Premiul cărții corsice. Mai ales pentru Giacomo-Santo II Da Mare, care a murit în 1554 în luptă, colonel al cavaleriei lui Henri II, aliat al lui Sampiero. Biserica îngropată din Sant Agnello din Rogliano.