În credința creștină , darul spiritual este un dar al Duhului Sfânt .
Expresia darului spiritual (în greacă χάρισμα πνευματικὸν, kharisma pneumatikon ) este folosită de apostolul Pavel în Romani 1,11 . Acesta spune, mai eliptic, literal „spiritualul” (τὰ πνευματικά, ta pneumatika ) în 1 Corinteni 12,1 și 14,1 . Adjectivul pneumatikos , tradus ca spiritual , se bazează pe pneuma , Duhul .
Atât Vechiul Testament, cât și Noul Testament , și mai ales Epistolele lui Pavel , au mai multe liste de daruri spirituale. Pentru a evita confuzia, s-a propus să se numească mai specific patru dintre aceste liste: cele șapte daruri , carisme , slujiri și rodul Duhului.
| 7 DONAȚII | 9 CARISME | 5 DEPARTAMENTE | 1 FRUCTE |
|---|---|---|---|
| Isaia 11: 2-3
(în funcție de versiunea Septuagintei) |
1 Corinteni 12: 8-10 | Efeseni 4:11 | Galateni 5: 22-23 |
|
|
|
Mai puțin menționate, următoarele liste se suprapun parțial cu cele anterioare. Scriitorii biblici vorbesc cu libertate; diversitatea și multiplicitatea darurilor Duhului Sfânt scapă încercărilor noastre de clasificare prea strictă.
| Exodul 31: 3; 35:31 | Romani 12: 6-8 | 1 Corinteni 12:28 |
|---|---|---|
|
|
|
Nouă daruri ale Duhului Sfânt sunt descrise de Pavel din Tars în Prima Scrisoare către Corinteni, capitolul 12 .
„Căci unuia îi este dat de Duh un cuvânt de înțelepciune ; altuia un cuvânt de cunoaștere , după același Duh; către o altă credință , prin același Duh; altuia, darul vindecărilor , prin același Duh; altuia, darul de a face minuni ; altuia, profeția ; la altul, discernământul spiritelor; la altul, diversitatea limbilor ; la altul, interpretarea limbilor. "(1Co 12, 8-10)Apostolul Pavel folosește în greacă cuvântul χάρισμα, trecut în franceză sub termenul de carismă , dar tradus în general prin donație . Provine din rădăcina χάρις, mulțumesc . După ce a descris diversitatea darurilor în acest fel, Pavel face o comparație cu trupul:
„În același mod, de fapt, corpul este unul, în timp ce are mai mulți membri, și că toți membrii corpului, în ciuda pluralității lor, formează un singur corp, așa este și cu Isus . Deci, într-un singur spirit am fost botezați cu toții într-un singur trup, evrei sau greci, sclavi sau oameni liberi, și toți am fost udați cu un singur duh. "(1Co 12, 12-13).În capitolul 13 , Pavel descrie ierarhia darurilor și face un imn al iubirii . În capitolul 14 , el stabilește o ierarhie a carismelor în vederea unei utilități comune.
„Căutați caritate, aspirați și la daruri spirituale, mai ales la cea a profeției. Căci cel care vorbește într-o limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; de fapt nimeni nu înțelege: spune lucruri misterioase în spirit. Cel care profețește, dimpotrivă, vorbește oamenilor; el edifică, îndeamnă, mângâie. Cel ce vorbește într-o limbă se edifică pe sine însuși; cel care prorocește, zideste adunarea. Aș vrea cu siguranță să vorbiți cu toții în limbi , dar cu atât mai mult cu cât să profeți; căci cel care profețește predomină asupra celui care vorbește în limbi , cu excepția cazului în care acesta din urmă interpretează ca adunarea să fie zidită. "(1Co 14, 1-5)În ceea ce privește vorbirea în limbi , Pavel revine la nevoia de interpretare: „Acesta este motivul pentru care cel care vorbește în limbi trebuie să se roage pentru a putea interpreta. Căci dacă vorbesc într-o limbă , spiritul meu este în rugăciune , dar înțelegerea mea nu aduce niciun rod din ea. "(1Co 14, 13-14). Pentru mai multe detalii despre vorbirea în limbi și interpretare, consultați glossolalia .
Sunt identificate nouă cadouri:
Aici distingem două forme, una aproape sistematică și una mai precisă care necesită un dar de interpretare.
Mai multe mișcări au contribuit la readucerea importanței darurilor spirituale. Aceste mișcări au fost numite „val”. A existat mai întâi „primul val”, penticostalismul în 1906. Apoi „al doilea val”, mișcarea carismatică din 1960. În cele din urmă, „al treilea val”, mișcarea neo-carismatică din 1980.
Carismaticii pot fi atât evanghelici, cât și catolici, anglicani sau alte confesiuni creștine. Toți insistă asupra Duhului și a acțiunii sale în viețile omenești și în Biserică. Creștinismul evanghelic , mai ales în curenții de penticostal , mișcarea carismatică evanghelică și neo-carismatic , acordă o importanță deosebită darurile Duhului Sfânt (1 Corinteni 12: 4-7).
Această teologie care acordă prioritate vorbirii în limbi este totuși contestată în afara și chiar în cadrul penticostalismului. A vorbi în limbi poate fi văzut ca o posibilă carismă printre altele. Un credincios poate fi născut din nou și botezat cu Duhul Sfânt, regenerat și umplut cu credință, fără ca această viață în Duh să se manifeste neapărat în carisma limbilor. „Au toate carisme vindecătoare? Vorbesc cu toții în limbi? Interpretează toți? Tu, fii zelos pentru cele mai bune carisme. "