Almanahul Gerard tatălui este un almanah de 1792, textele au fost scrise de Jean-Marie Collot .
Conceput sub forma unui dialog între fostul deputat Michel Gérard și locuitorii satului său, acesta explică beneficiile Constituției adoptate de Adunarea Națională în septembrie 1791. Lucrarea a câștigat un concurs organizat de clubul Jacobinilor .
Constituția , a cărei elaborare a fost completat de către Adunarea Națională în 1791, reorganizează instituțiile în cadrul unei monarhii constituționale .
Societe des Amis de la Constituția (mai bine cunoscut sub numele clubului iacobini ), susține textul adoptat de Adunare în septembrie 1791 (spre deosebire de clubul Cordeliers , care, din moment ce zborul de la Varennes , a fost de asteptare pentru sfârșitul monarhia).
Din 19 septembrie 1791, a deschis un concurs pentru a desemna cea mai bună lucrare care evidențiază Constituția. La 23 octombrie 1791, ea a anunțat victoria lui Jean-Marie Collot d'Herbois (dramaturg și membru activ al clubului jacobinilor) alături de Almanach du Père Gérard , selectat dintre 42 de texte candidate. Om al teatrului, Collot d'Herbois ezitase la scrierea unei piese. În cele din urmă a optat pentru un almanah, pentru a ajunge la mai mulți francezi.
Almanahul este, desigur, alcătuit dintr-un calendar, pentru anul 1792, cu o pagină pentru fiecare lună. Dar acesta din urmă este însoțit de un dialog imaginar între Michel Gérard și locuitorii satului său.
Michel Gérard (1737-1815) , un plugar din parohia Montgermont , în apropiere de Rennes, a fost numit, în 1789, adjunct al treilea stat al senechaussee din Rennes în Estates General din 1789 , apoi a devenit deputat în Adunarea Națională . Venind la Versailles cu hainele de fermier, s-a remarcat de ceilalți deputați ai celui de-al treilea domeniu, din burghezie, și a dobândit o anumită celebritate.
Când Collot d'Herbois a început să scrie lucrarea cerută de clubul jacobinilor , figura populară a acestui deputat țărănesc i s-a părut drept personajul ideal pentru a pune în scenă pentru a exalta meritele Constituției foarte recente.
Dialogul începe cu o explicație a ceea ce este o Constituție.
Apoi, părintele Gérard vine să explice ideile națiunii și suveranității naționale, principiul alegerii administratorilor, conceptul de lege, principiul toleranței religioase, organizarea noului sistem fiscal.
Cu toate acestea, în câteva ocazii a exprimat rezerve cu privire la noul regim. „Veto-ul care previne legea rea mi se pare bun; dar cel care întârzie legea cea bună mă doare ”, afirmă el, cu privire la dreptul de veto acordat regelui.
Răspunzând la întrebarea unui țăran despre titlul de „restaurator al libertății” care i-a fost acordat lui Ludovic al XVI-lea în noaptea de 4 august 1789 , el a răspuns: „Este prin acceptarea Constituției din 1791, luând„ angajamentul de a o menține ” înăuntru, afară, că a dovedit că ar putea într-o zi să merite această poreclă glorioasă ”. Odată cu folosirea condiționalului, se simte din nou, despre rege, neîncrederea care a fost exprimată la vremea respectivă între iacobini. Clubul rămâne dedicat ideii unei monarhii, dar cu anumite temeri legate de Ludovic al XVI-lea, încă de la episodul zborului din Varennes . Aceste temeri s-au transformat abia mai târziu, în anul 1792, în ostilitate din partea iacobinilor față de principiul monarhiei.
Într-un alt pasaj, referitor la epifanie, Collot d'Herbois îl face pe părintele Gérard să spună : „Îmi place acest obicei străvechi; desenați un rege la sorți ”. Este o aluzie la opoziția iacobinilor la principiul monarhiei ereditare (deși această ereditate a fost scrisă în Constituție).
La vremea când Collot d'Herbois scria textele almanahului său, mulți deputați au părăsit clubul iacobinilor pentru a se alătura celui al Feuillants , ceea ce a pus mai multă încredere în rege și nu a pus la îndoială principiul eredității monarhiei. Printre acești deputați, îl putem cita pe Michel Gérard ... ceea ce nu l-a împiedicat pe Collot d'Herbois să aleagă această figură populară ca personaj principal al almanahului.
Personajul părintelui Gérard este îngrijorat și de soarta sclavilor, în următorul pasaj: „negrul este adesea un bun bun, un om bun. Există o culoare a pielii pentru virtuți? ".
A trecut prin opt ediții în câteva luni. A fost publicat în franceză apoi în germană, flamandă, provensală, bretonă și engleză. Cluburile locale jacobine au jucat cu siguranță un rol important în difuzarea sa.
Acest succes a asigurat o mare faimă pentru Collot d'Herbois . De asemenea, a trezit reacții ostile, pastișuri sau respingeri din cercurile contrarevoluționare. Putem cita Almanahul părintelui Maury .
Cartea Collot d'Herbois a avut mai multe ediții în secolul al XIX - lea secol, mai ales în 1830 și în primii ani ai Republicii Treia .
Cu toate acestea, istoricii au găsit relativ puține exemplare. În bretonă, două au fost păstrate în arhivele bibliotecilor municipale din Brest și Cherbourg.
Versiunea bretonă a fost reeditată în 2003, de edițiile Skol vreizh , cu o prefață și comentarii ale istoricului Michel Biard , biograf al Collot d'Herbois.