Naștere |
13 mai 1893 Mont-Saint-Aignan |
---|---|
Moarte |
6 decembrie 1954 Montpellier |
Naţionalitate | limba franceza |
Soț / soție | Jeanne Roulier ( d ) (dinIanuarie 1921) |
Instruire | Școala Națională de Limbi Orientale Moderne ( d ) (1919-1920) , Universitatea din Leipzig , Universitatea din Paris (1912-1913) și Universitatea din Paris |
---|---|
Profesie | Lingvist ( ro ) , traducător ( ro ) , interpret ( d ) , scriitor , gramatician ( d ) și profesor universitar ( d ) |
Angajator | Universitatea din Montpellier (din1937) , Universitatea din Ljubljana și Universitatea din Strasbourg ( d ) (Februarie 1924-1937) |
Abordare | Structuralism |
Interese | sintaxă |
Idei remarcabile | Stemma , gramatica dependenței |
Lucrări primare | Elemente de sintaxă structurală |
Premii | Volney Price (1926) |
Membru al | Academia Slovenă de Științe și Arte |
Influențată de | Wilhelm von Humboldt , Ferdinand de Saussure |
---|---|
Suporteri (influențați) |
Yves Gentilhomme Vincent Descombes |
Lucien Tesnière , născut pe13 mai 1893în Mont-Saint-Aignan ( Seine-Inférieure ) și a murit la6 decembrie 1954la Montpellier ( Hérault ), este un lingvist francez , considerat fondatorul gramaticii dependenței .
Profesor la Strasbourg (1924), apoi la Montpellier (1937), a publicat lucrări despre limbile slave , dar este cunoscut mai ales pentru teoria sa sintactică originală, expusă în cartea sa postumă Elements of sintaxa structurală (1959), unde propune o formalizare a structurilor sintactice ale propoziției , bazându-se pe exemple extrase dintr-un număr mare de limbi.
Modelul lui Tesnière se bazează pe distincția dintre ordinea liniară și ordinea structurală a propoziției. Ordinea liniară, monodimensională este realizată în discurs și observabilă, în timp ce ordinea structurală este multidimensională și ascunsă. Din primele pagini ale cărții sale Elements of Structural Syntax , el citează noțiunea de Sprachform innere ( Wilhelm von Humboldt ) pentru a postula că există o structură nematerială care stă la baza structurii vizibile a unui enunț. Transformatorii vor recunoaște opoziția dintre structura profundă și structura suprafeței în gramatica generativă .
Pentru a reprezenta ordinea structurală, Tesnière folosește o reprezentare grafică pe care o numește stemma . Stemma este utilizată pentru a vizualiza relațiile verticale și orizontale în cadrul construcțiilor sintactice.
Stemmas Tesniere (citește uneori plural stemmata ) copaci prefigura Parse de gramatica generativă , dar organizarea unităților reprezentate corespunde cu link - uri specifice , care nu includ analiza elementelor constitutive imediate structurii.
Noțiunea de dependență nu este strict definită de Lucien Tesnière. Definiția lui Paul Garde este citată în general:
[O] relație sintactică (între morfeme din cuvânt, între cuvinte din propoziție) se stabilește între doi termeni dintre care unul, subordonat, depinde de celălalt, principal. Termenul principal (dacă este vorba de cuvinte, cuvântul principal) este cel care conține informațiile [160] despre relațiile sintactice dintre mulțimea alcătuită din principal și subordonatul său și mediul acestui set. (Garda 1981, 159-160)Noțiunea de nod acoperă noțiunea de conexiune. Guvernatorul și subordonații săi formează un nod.
Potrivit lui Tesnière (1959: cap. 48), verbul este centrul „micii drame” exprimate de propoziție. Conform acestei concepții, care amestecă semantica și sintaxa, este în relație cu actorii și circumstanțele, care sunt exprimate respectiv de actanți și circumstanțe . Vom păstra definițiile Tesnière
Verbul este elementul cel mai înalt nivel ierarhic, acesta reglementează complemente , care se guvernează elemente subordonate, inclusiv subiectul . Intuiția sa că subiectul (gramatica) este doar un actant, printre altele, rezonează cu ipoteza unui subiect din SV (sintagma verbală) a teoriilor generativiste.
Potrivit lui Tesnière, natura dependenței care leagă cuvintele propoziției este determinată de partea de vorbire căreia îi aparțin. Prin urmare, ar exista un fel de determinism morfologic, clasele de cuvinte care guvernează sintaxa.
Tesnière descrie astfel cuvintele pe care le spune „pline”, care sunt singurele care pot avea dependenți. Aceste „tipuri de cuvinte” sunt reprezentate printr-o literă, care corespunde terminării lor în esperanto .
Un cuvânt își poate asuma o funcție care nu este intenționată prin natura sa prin efectuarea unei traduceri. Astfel, un substantiv poate fi transferat la un adverb și își poate asuma funcția de circumstanțial. Traducerea este o operațiune în doi termeni:
De exemplu, în propoziția Il a plu pour un year , cuvântul an (transferende) este un substantiv care este transferat într-un adverb grație pandantivului translativ . Ca urmare, poate asuma funcția circumstanțială.
Există două tipuri de traduceri: