Passeriforme

Passeriforme Descrierea imaginii Passeriformes-01v01.jpg. Clasificare (COI)
Domni Animalia
Ramură Chordata
Sub-embr. Vertebrate
Clasă Aves

Ordin

Passeriformes
Linnaeus , 1758

The Paseriforme (Paseriforme sau) este cea mai mare comanda din clasa de păsări . De fapt, taxonul include mai mult de jumătate din speciile de păsări. Clasificarea este supusă unei revizuiri continue , dar, Paseriforme , printre pasarile moderne , se disting , în general , de la papagali , colious , Raptors nocturne , șoimi , ciocănitori , porumbei , macarale , flamingo., berze , grebe , lungi , pinguini și alte clade mai puțin familiare, în cadrul cărora grupurile în sine sunt provocate constant.

Passeriformele prezintă cea mai largă gamă de specii dintre vertebrate  : există 6.430 în clasificarea de referință ( versiunea 6.3 , 2016) a Congresului internațional de ornitologie , aproximativ dublu față de numărul de specii în cea mai mare ordine dintre mamifere , rozătoare .

Numai anumite soiuri de paserine sunt recunoscute ca fiind interne de legislația franceză în lista oficială a Ministerului francez al Mediului.

Caracteristici

Mulți paserini sunt păsări cântătoare care au mușchi complexi pentru a-și controla sirinxul  ; toți își deschid ciocurile pentru a se hrăni când sunt în cuib . Au patru degete, trei înainte și unul înapoi (degetul mare). Prin urmare, sunt anizodactili . Majoritatea paserinelor au dimensiuni mai mici decât păsările de alte ordine.

Corb este cea mai grea și cea mai mare pasăre cântătoare, în timp ce cel mai mic este scurt-coada Microtyrant . Este posibil ca Xenic-ul lui Stephens să fi fost pasărea cu cea mai mică gamă naturală și singurul passeriform fără zbor.

Vrabii și zoonoze

La fel ca toate păsările, paserinele pot adăposti în mod normal numeroase microorganisme parazite sau patogene ( micro- ciuperci, bacterii, viruși etc.) responsabile de zoonoze .

Acestea contribuie la răspândirea lor pe măsură ce se deplasează în jurul cuibului și în timpul migrațiilor lor, iar acești agenți patogeni probabil ajută la reglarea populațiilor de paseri. Acestea din urmă sunt susceptibile la multe virusuri gripale , iar un studiu recent, bazat pe analiza rămășițelor meselor din sânge prelevate de la nimfe de căpușe în căutarea unei noi mese, a arătat că în Irlanda cel puțin, paserinele ar putea juca un rol de specie -rezervor pentru mai multe borrelii responsabile de boala Lyme .

Mulți paserini (inclusiv mierla în special ) sunt vulnerabili la o boală emergentă a virusului cauzată de virusul Usutu care și-a extins aria de influență în Europa de la începutul anilor 2000 .

Vrabii și vânătoare

Multe specii de paserine sunt supuse capturării, capcanei și vânătorii și cel mai adesea ilegal . Liga pentru protecția păsărilor (LPO) a fost denunțând pentru mai mult de 10 de ani, de exemplu, laxitatea, chiar complicitatea statului francez cu privire la braconaj de vrabie Ortolan și cinteza în Landes , în cazul în care această vânătoare, deși este ilegală din 1999, este tradițională și continuă până în prezent. Dar paserinele sunt, de asemenea, victimele braconajului intensiv în multe alte țări, cum ar fi în Indonezia pentru organizarea concursurilor de cântece tradiționale și în multe alte țări pentru comerțul cu animale de companie.

Mulți scapă de capcane și tragere, dar mor indirect din cauza vânătorii, suferind de otrăviri cronice sau acute cauzate de ingestia de foc de plumb , rezultat din cartușele de plumb. La fel ca multe alte păsări, paserinele pot absorbi cu pasiune granulele răspândite pe sol ca gastrolite .

De exemplu, o singură mărgea de plumb ingerată în același timp cu o dietă naturală eliberează suficiente molecule de plumb în sângele Pasărei cu cap brun ( Molothrus ater ) pentru a o ucide în medie de 3 ori din 10. Apoi mor de otrăvire acută cu plumb în decurs de 24 de ore. Majoritatea supraviețuitorilor excretă restul mărgelei de plumb în 24 de ore de la ingestie, dar plumbul a avut timp să fie destul de erodat (pe măsură ce trece prin gizzard și restul tractului digestiv). Cu cât butucul a fost erodat, cu atât este mai probabil ca păsarea să moară. O ipoteză a fost că ingestia unei bile noi a fost mai puțin periculoasă decât cea a unei bile vechi corodate de timp în aer liber, dar acest lucru nu este cazul: rezultatele experimentale nu arată diferențe semnificative statistic ( P = 0,14 ) de plumb din sânge nivel în funcție de dacă mingea ingerată este nouă sau veche și deja corodată. Nivelurile de plumb măsurate la păsările care au murit din cauza intoxicației acute cu plumb au variat între 71 și 137  ppm (greutate uscată). Plumbul este fatal toxic pentru paserini, chiar și cu doze mici de plumb prelevate din buștenii ingerați.

Acest fenomen a scăpat mult timp de vânători, deoarece se ascund păsări rănite sau bolnave. Mai puțin reactivă, pasărea este mai probabil să fie mâncată de un prădător, să se sinucidă lovind într-o fereastră sau într-un accident cu un vehicul . În afară de câteva păsări care nu se hrănesc cu pământul, cum ar fi rândunele sau păsările, majoritatea păsărilor sunt afectate de acest fenomen, dar datorită dimensiunilor lor mici, vrăbiile sunt foarte vulnerabile și mor chiar mai discret.

Principalele cauze ale mortalității: eșantioanele prelevate prin vânătoare rămân însă mult mai mici decât mortalitățile accidentale legate de ferestrele și ferestrele casei și clădirilor sau de prădările efectuate de pisicile domestice. Potrivit numeroaselor studii, pisica sălbatică singură reprezintă principala cauză a mortalității păsărilor.

Etimologie

Termenul Passereau pare să derive din latinescul trecător . Trecătorul se referea la păsări mici comparabile cu vrăbiile . În sudul Franței, termenii derivați din această rădăcină au fost folosiți de mult, fiind deformați în trecător sau trecător de exemplu. Cu toate acestea, aceste nume vernaculare au fost în cele din urmă înlocuite de termeni originari din nordul Franței, termeni care vor da vrabie . Skip astăzi desemnează un anumit tip de passeriform.

Sistematică și taxonomie

Ordinea este de obicei considerată a fi cea mai mare și mai variată clasă de păsări. Reunește mai mult de jumătate din speciile de păsări existente. Toate clasificările propuse nu contează aceeași specie.

Taxonomii antice

Termenul a reapărut odată cu franțizarea denumirii științifice a taxonului Passeres, care a inclus păsări mici, inclusiv specii cu mult dincolo de specia cunoscută sub numele de vrabie. Această comandă a fost creată de Carl von Linné în cea de-a șasea ediție a Systema naturae . Este una dintre cele șase ordine de păsări cu Accipitres adică a raptorii , The Grallae sau waders , a ciocănitoarele în sens larg, Anseres grupul de specii aproape de gâște și rațe, The gallinae speciile aproape de fazani iar găina domestică . Aceste grupuri reflectă cele șase grupuri de mamifere.

André Marie Constant Duméril , în 1806, a împărțit ordinea paserinilor în șapte familii în funcție de forma ciocului . Au existat, de exemplu, crenirostre a căror parte superioară a maxilarului ciocului este marcată cu o crenelație , dentirostra având mai multe crenelații pe aceeași maxilară. The conirostres aveau, conform definiției sale, un cioc de formă conică, ușor curbat în jos și mai scurt decât capul. Păsările acestei familii purtau numele vernaculare de vrăbii , bunturi , grauri , orioli și toți paserinii din Franța .

Taxonomii recente

Conform clasificării de referință ( versiunea 2.2 , 2009) a Congresului internațional ornitologic , Tree of Life și Barker et al. (2004). (ordinea filogenică ):

Familii în ordine filogenică • ordre Passeriformes ├─o sous-ordre Acanthisitti │ * famille Acanthisittidae (3 espèces) └─o ├─o sous-ordre Tyranni ou Suboscines (1 336 espèces) │ ├─o infra-ordre Eurylaimides (suboscines de l'Ancien Monde) 52 espèces │ │ * famille Pittidae (32 espèces) │ │ * famille Eurylaimidae (20 espèces) │ │ │ └─o (suboscines du Nouveau Monde) 1 284 espèces │ ├─o infra-ordre Tyrannides (625 espèces) │ │ * famille Tityridae (32 espèces) │ │ * famille Cotingidae (64 espèces) │ │ * famille Pipridae (52 espèces) │ │ * famille Tyrannidae (424 espèces) │ │ * famille Oxyruncidae (1 espèce) │ │ │ └─o infra-ordre Furnariides (659 espèces) │ * famille Thamnophilidae (222 espèces) │ * famille Conopophagidae (11 espèces) │ * famille Grallariidae (49 espèces) │ * famille Melanopareiidae (4 espèces) │ * famille Rhinocryptidae (56 espèces) │ * famille Formicariidae (12 espèces) │ * famille Furnariidae (305 espèces) │ └─o sous-ordre Passeri ou Oscines │ (Corvida) │ ├─o super-famille Menuroidea, la plus ancienne lignée de Passeri │ * famille Menuridae (2 espèces) │ * famille Atrichornithidae (2 espèces) └─o ├─o super-famille (?) Ptilonorhynchoidea │ * famille Ptilonorhynchidae (20 espèces) │ * famille Climacteridae (7 espèces) └─o ├─o super-famille Meliphagoidea │ * famille Maluridae (28 espèces) │ * famille Dasyornithidae (3 espèces) │ * famille Acanthizidae (66 espèces) │ * famille Pardalotidae (4 espèces) │ * famille Meliphagidae (182 espèces) └─o ├─o │ * famille Pomatostomidae (5 espèces) │ * famille Orthonychidae (3 espèces) │ └───o ├─o │ ├─o │ │ * famille Cnemophilidae (3 espèces) │ │ * famille Callaeidae (2 espèces) │ │ * famille Melanocharitidae (10 espèces) │ │ * famille Paramythiidae (2 espèces) │ │ * famille Notiomystidae (1 espèce) │ │ * famille Psophodidae (14 espèces) │ │ │ └─o super-famille Corvoidea │ * famille Platysteiridae (32 espèces) │ * famille Tephrodornithidae (8 espèces) │ * famille Prionopidae (8 espèces) │ * famille Malaconotidae (48 espèces) │ * famille Machaerirhynchidae (2 espèces) │ * famille Vangidae (21 espèces) │ * famille Cracticidae (12 espèces) │ * famille Pityriasidae (1 espèce) │ * famille Artamidae (11 espèces) │ * famille Aegithinidae (4 espèces) │ * famille Campephagidae (92 espèces) │ * famille Neosittidae (3 espèces) │ * famille Pachycephalidae (58 espèces) │ * famille Laniidae (33 espèces) │ * famille Vireonidae (59 espèces) │ * famille Oriolidae (32 espèces) │ * famille Dicruridae (23 espèces) │ * famille Rhipiduridae (44 espèces) │ * famille Monarchidae (93 espèces) │ * famille Corvidae (127 espèces) │ * famille Corcoracidae (2 espèces) │ * famille Paradisaeidae (41 espèces) └─o ├─o │ * famille Petroicidae (46 espèces) │ * famille Picathartidae (2 espèces) │ * famille Chaetopidae (2 espèces) │ * famille Eupetidae (1 espèce) │ * famille Regulidae (6 espèces) │ * famille Hyliotidae (4 espèces) │ └─o infra-ordre Passerida ├─o │ ├─o super-famille Paroidea │ │ * famille Remizidae (12 espèces) │ │ * famille Paridae (59 espèces) │ │ * famille Stenostiridae (9 espèces) │ └─o super-famille Sylvioidea │ * famille Panuridae (1 espèce) │ * famille Nicatoridae (3 espèces) │ * famille Alaudidae (97 espèces) │ * famille Pycnonotidae (145 espèces) │ * famille Hirundinidae (88 espèces) │ * famille Cettiidae (38 espèces) │ * famille Aegithalidae (13 espèces) │ * famille Phylloscopidae (74 espèces) │ * famille Acrocephalidae (55 espèces) │ * famille Locustellidae (55 espèces) │ * famille Donacobiidae (1 espèce) │ * famille Bernieridae (11 espèces) │ * famille Cisticolidae (159 espèces) │ * famille Sylviidae (28 espèces) │ * famille Timaliidae (323 espèces) │ * famille Zosteropidae (104 espèces) └─o ├─o │ ├─o super-famille Certhioidea │ │ * famille Troglodytidae (79 espèces) │ │ * famille Polioptilidae (17 espèces) │ │ * famille Sittidae (28 espèces) │ │ * famille Tichodromidae (1 espèce) │ │ * famille Certhiidae (10 espèces) │ │ │ └─o super-famille Muscicapoidea : │ * famille Bombycillidae (3 espèces) │ * famille Ptilogonatidae (4 espèces) │ * famille Hypocoliidae (1 espèce) │ * famille Dulidae (1 espèce) │ * famille Mohoidae (2 espèces) │ * famille Hylocitreidae (1 espèce) │ * famille Sturnidae (115 espèces) │ * famille Mimidae (34 espèces) │ * famille Cinclidae (5 espèces) │ * famille Rhabdornithidae (3 espèces) │ * famille Buphagidae (2 espèces) │ * famille Muscicapidae (301 espèces) │ * famille Turdidae (183 espèces) └─o ├─o famille Promeropidae (5 espèces) │ └─o super-famille Passeroidea * famille Irenidae (2 espèces) * famille Chloropseidae (11 espèces) * famille Dicaeidae (48 espèces) * famille Nectariniidae (136 espèces) * famille Passeridae (45 espèces) * famille Ploceidae (109 espèces) * famille Estrildidae (141 espèces) * famille Viduidae (20 espèces) * famille Peucedramidae (1 espèce) * famille Prunellidae (13 espèces) * famille Motacillidae (68 espèces) * famille Urocynchramidae (1 espèce) * famille Fringillidae (207 espèces) * famille Parulidae (116 espèces) * famille Icteridae (104 espèces) * famille Coerebidae (1 espèce) * famille Emberizidae (163 espèces) * famille Thraupidae (398 espèces) * famille Calcariidae (6 espèces) * famille Cardinalidae (45 espèces)  

Note și referințe

  1. (în) B. Pichon, domnul Rogers, D. Egan și J. Gray, "  Analiza hranei de sânge pentru identificarea gazdelor rezervorului de agenți patogeni care sunt transmise prin căpușe în Irlanda  " , Vector Borne Zoonotic Dis. , vol.  5, n o  2vara 2005, p.  172-180 ( PMID  16011434 , citiți online [PDF] ).
  2. "  Braconajul vrabiei Ortolan în Landes, masacrul continuă ... - Comunicate de presă - LPO  " , pe www.lpo.fr (accesat la 17 aprilie 2019 )
  3. „  Braconajul vrabiei Ortolan în Landes, statul continuă să închidă ochii!” - Știri - LPO  ” , pe www.lpo.fr (accesat la 17 aprilie 2019 )
  4. „  Indonezia: mii de păsări exotice amenințate în pădurile jefuite  ” , pe Sciences et Avenir (accesat la 17 aprilie 2019 )
  5. N.B. Vyas, JW Spann și GH Heinz, Toxicitate de plumb la paseri  ; Environ Pollut, 2001, vol.  111, n o  1, p.  135-138 ( rezumat ).
  6. (în) N. Francisco Ruiz JD JD Troya și EI Agüera, "  Plumbul și toxicitatea plumbului la păsările domestice și libere  " , Avian Pathol , vol.  32, n o  1,Februarie 2003, p.  3-13 ( citiți online [PDF] ).
  7. (în) Impactul pisicilor domestice libere asupra vieții sălbatice din Statele Unite Scott R. Loss, Will & Tom Peter P. Marra.
  8. Definiții lexicografice și etimologice ale „passereau” din trezoreria computerizată a limbii franceze , pe site-ul web al Centrului Național pentru Resurse Textuale și Lexicale .
  9. (în) „  Passeriformes  ” pe tolweb.org (accesat la 11 iulie 2016 ) .
  10. AM Constant Duméril , Tratatul elementar de istorie naturală , t.  II ,1807( citește online ).
  11. (în) FK Barker, A. Cibois P. Schikler J. Feinstein și J. Cracraft, "  Filogenia și diversificarea celei mai mari radiații aviare  " , PNAS , vol.  101, nr .  30,27 iunie 2004, p.  11040-11045 ( citiți online [PDF] ).

Anexe

Bibliografie

Articole similare

Referințe taxonomice

linkuri externe