La Damnation de Faust
| Drăguț | Operă |
|---|---|
| Muzică | Hector Berlioz |
| Broșură | Almire Gandonnière și Hector Berlioz după Faust de Goethe |
| Limba originală |
limba franceza |
| Durata (aprox.) | 130 de minute |
| Creare |
6 decembrie 1846 Opera Comique din Paris |
Personaje
La Damnation de Faust , op. 24 , este o lucrare pentru soliști, coruri și orchestră a compozitorului francez Hector Berlioz . Inspiratdeprimul Faust al lui Johann Wolfgang von Goethe și subtitrat „Legenda dramatică în patru părți”, a avut premiera la Paris , la Opéra-Comique , pe6 decembrie 1846. Libretul este o adaptare gratuită, a lui Almire Gandonnière și a lui Berlioz însuși, a piesei lui Goethe așa cum fusese tradusă de Gérard de Nerval în 1828. Planul este similar, dar tăierea și perspectiva generală diferă semnificativ de originalul. La fel cum Goethe profitat de pe Christopher Marlowe lui Faust , Berlioz confiscate pe Goethe e și transformat - o într - un fel de muzical auto - portret .
Trei fragmente orchestrale sunt adesea interpretate independent în concert: Marșul maghiar , Ballet des sylphes și Minuet des follets . Sunt foarte cunoscute și alte pasaje: Chanson de la puce și Sérénade , cântate de Méphistophélès; Balada regelui Thule și romantismul Iubirii flăcărilor , cântată de Marguerite; în cele din urmă Invocația către natură , cântată de Faust.
După un prim proiect de balet , Hector Berlioz a început în 1828 o muzică a primului Faust al lui Goethe , pe care îl descoperise, la fel ca majoritatea compatrioților săi, datorită traducerii pe care tocmai o publicase Gérard de Nerval : The Eight scene by Faust , op . 1:
Aceste opt scene din Faust au fost auto-publicate în 1829 și au fost trimise lui Goethe , care, evident, nu a răspuns compozitorului.
Din 1830, prin urmare foarte repede după compunerea lor, Berlioz s-a îndepărtat de aceste opt fragmente.
Din 1845, adică la cincisprezece ani după schița celor opt scene primitive, compozitorul este din nou interesat de Faust și redeschide traducerea lui Gérard de Nerval, datorită căreia aflase despre drama lui Goethe. Îi cere unui anume Almire Gandonnière să rimeze câteva scene, în timp ce el însuși scrie pasaje întregi ale libretului. Manuscrisul partiturii , păstrat la Biblioteca Națională a Franței , indică:
„Cuvintele recitativului lui Méphistophélès în pivnița din Leipzig, a cântecului latin al studenților, a recitativului care precede dansul Follets, a Finalului celei de-a 3 -a părți, a tuturor celei de-a 4- a (cu excepția din Romance de Marguerite) și Epilogul, sunt de MH Berlioz. "
Berlioz pleacă într - o călătorie în Austria , Ungaria , Boemia și Silezia înOctombrie 1845și nu încetați niciodată să lucrați la scor. El integrează o parte din cele opt scene primitive în noua sa operă și pune capăt întoarcerii sale la Paris, înOctombrie 1846.
Creația lui Hector Berlioz chiar la Opéra-Comique de pe6 decembrie 1846 este un eșec, precum și a doua încercare 20 decembrie. Lipsa publicului provoacă ruina autorului. Acestea vor fi singurele spectacole ale filmului La Damnation de Faust pe pământ francez în timpul vieții compozitorului.
Ruinat, Berlioz a plecat în străinătate în 1847 la sfatul lui Balzac . Își dirijează lucrarea la Sankt Petersburg pe15 martieiar la Moscova pe18 aprilie. O jucăm la Berlin mai departe10 iunie 1847, Care a lansat cariera germană Berlioz, iar în Londra7 februarie 1848.
18 februarie 1877Édouard Colonne și Jules Pasdeloup resuscită fiecare lucrarea pentru parizieni. Aceste două spectacole concomitente sunt preludiul unei serii de concerte triumfătoare atât la Châtelet (pentru concertele Colonne), cât și la Cirque d'Hiver (pentru concertele Pasdeloup).
O versiune de scenă, contestabilă și contestată (în special de Debussy , care nu era însă plină de admirație pentru Berlioz), va fi oferită pe18 februarie 1893în Monte-Carlo de Raoul Gunsbourg . De atunci, La Damnation de Faust a avut o carieră dublă, una la concert, cealaltă pe scenă.
Rețineți că Paris Symphony Choir, sub îndrumarea lui Xavier Ricour, a încercat de două ori o abordare originală combinând cele două versiuni, corul amator a cântat pe scenă fără scor, soliștii cântând printre coraliști (Cirque d'Hiver 1998, Châtelet 2009).
8 decembrie 2015la Opéra Bastille din Paris, Alvis Hermanis încearcă să localizeze povestea lui Faust reprezentat ca Stephen Hawking (interpretat de dansatorul Dominique Mercy ) în contextul unei misiuni spațiale cu echipaj pe Marte . În ciuda participării unor vedete precum Jonas Kaufmann , Sophie Koch și Bryn Terfel , producția este huidizată de public.
Câmpiile Ungariei. Este începutul primăverii pe malurile Dunării . Faust cântă despre singurătatea sa în mijlocul naturii. În depărtare, cântă și dansează țăranii ( Ronde des paysans ), apoi apar soldați care se pregătesc pentru luptă ( martie maghiară sau martie Rakoczy ).
Cabinetul lui Faust. Disperarea Faustului, care este pe cale să înghită o băutură otrăvită când cântecele sărbătorii Paștelui răsună în depărtare . Apoi, Méphistophélès își face apariția și îi propune lui Faust să-l facă să descopere plăcerile existenței.
Cârciuma din Auerbach. Faust este de acord să-l urmeze și, printr-o extraordinară decolorare care anticipează tehnicile cinematografice de mai bine de cincizeci de ani, cei doi se întâlnesc în taverna din Auerbach, în Leipzig , unde băutorii beți își cântă bucuria. Unul dintre ei, Brander, începe Cântecul șobolanului . Este urmat de o parodie a cuvântului Amen . Méphistophélès răspunde cu Cântecul puricii la uralele băutorilor . Numai Faust nu apreciază acest tip de plăceri; este un eșec pentru demon.
Malurile Elbei. O nouă decolorare încrucișată nu mai puțin frapantă decât cea precedentă ne aduce pe malurile Elbei, unde îl descoperim pe Faust adormit pe un pat de trandafiri, cu Mefistofel alături, care cere silfelor să-și farmece victima și apoi îl arată în vise Marguerite.
Când se trezește, Faust își exprimă dorința arzătoare de a o întâlni pe tânăra. Méphistophélès îl invită apoi să se alăture procesiunii studenților și soldaților care vor trece sub ferestrele acesteia.
Camera Margueritei. Faust, ascuns în spatele unei perdele, o contemplă pe Marguerite care cântă Balada Regelui Thule . În timp ce adoarme, Mefistofel izbucnește să o vrăjească. El îi îndeamnă pe tufișuri să apară (Minuet), apoi cântă Serenada în compania lor .
Între timp, Faust a pătruns în camera Margueritei. Tânăra fată îi cade în brațe, dar Méphistophélès întrerupe acest scurt moment de fericire și îl conduce pe Faust, forțat să părăsească sediul din cauza sosirii vecinilor scandalizați de comportamentul Margueritei.
Plâns de Marguerite abandonată. Méphistophélès se alătură lui Faust, pierdut în contemplarea naturii, și îl învață încarcerarea iubitei sale, acuzat că și-a ucis mama (pentru a-și ascunde relația amoroasă cu Faust, ea i-a administrat un somnifer care sa dovedit a fi fatal). Cursa către abis, pandæmonium , triumful Méphistophélès.
Pe pământ. Faust cade în iad .
In cer. Cor de îngeri și spirite cerești care-i întâmpină pe Marguerite.
Lucrarea oferă particularitatea includerii unei părți corale mult mai dezvoltate decât în orice operă lirică contemporană sau chiar mai târziu. Corul este de fapt asimilat unui personaj. Există :
Femeile cântă în două voci, bărbații în patru.
(Prima parte, Allegro, sfert = 100)
Păstorii își lasă turmele; Pentru sărbătoare, ei se fac frumoși; Flori și panglici de câmp Sunt podoaba lor; Sub tei aici sunt toți, Sărind, dansând Ca un nebun Ha! Ha! Ha! Landerira! Deci, urmați măsura! Treceau cu toții ca fulgerul, Și rochiile zburau în aer, Dar în curând am fost mai puțin agili, Roșu a crescut la frunte Și una peste cealaltă în cerc, Ha! Ha! Ha! Landerira! Toți au căzut la coadă. - Nu mă atinge așa! - Pace! soția mea nu este aici! Să profităm de circumstanță. " Deodată a scos-o afară, Și totul mergea bine, Ha! Ha! Ha! Landerira! Muzică și dans.( 2 e partea. Religioso moderato assai, negru = 69)
Hristos tocmai a înviat; Părăsind mormântul Șederea dezastruoasă, În curtea cerească Călărește mai frumos Spre glorii nemuritoare; În timp ce pășește înainte, Credincioșii săi discipoli zăbovesc aici jos. Vai! aici ne lasă Sub trăsăturile arzătoare ale nenorocirii. O, Dumnezeule Maestru! fericirea ta este cauza tristeții noastre. Dar să credem în cuvântul Său etern. Îl vom urmări cândva În șederea cerească Unde ne cheamă vocea lui. Osana!(Scena VI, Allegro con fuoco, sfert = 160)
Să bea din nou! niste vin De pe Rin! Oh! cât de bine este, când cerul tună, Stați lângă un bol în flăcări Și umple ca o tonă Într-un cabaret fumuriu! Îmi place vinul și apa asta blondă Ceea ce te face să uiți de tristețe. Când mama m-a născut, Am avut un bețiv pentru nașul meu.(Allegro, sfert = 126)
Cine știe o poveste plăcută? Râzând, vinul este mai bun. Peste tine, Brander! Nu mai are memorie! [Brander: Știu una și am scris-o.]In regula, atunci! repede![Brander: De când sunt invitat, Îți voi cânta ceva nou.] Bine făcut ! bine făcut ![Cântecul lui Brander]
(Allegro ma non troppo, sfert = 96)
Amin!(Andante)
Dormi! fericit Faust, dormi! În curând, da, în curând sub un voal Aurii și azurii vă vor închide ochii. Pe fruntea cerurilor steaua ta va străluci; Visele de dragoste te vor fermeca în cele din urmă. Zona rurală este acoperită de locuri minunate, Și ochiul nostru descoperă acolo Flori, păduri ale câmpurilor, Și frunze groase Unde iubitorii tandri Mergeți pe gândurile lor Steaua ta va străluci în fața cerurilor Dar mai departe sunt acoperite ramurile lungi ale spalierelor De muguri, viță de vie verde Și ciorchini roșii Vedeți acești tineri iubiți De-a lungul văii, Sub frunzele proaspete O frumusețe îi urmează Ingeniu și îngândurat; Pleoapa îi strălucește O lacrimă furișă Faust, ea te va iubi. Lacul își întinde valurile În jurul munților, În peisajul verde Se înfășoară în pâraie.(Allegro)
Acolo, cântece de bucurie țărmul răsună. Ha! Alte coruri acolo la nesfârșit Dansul ne încântă. Unii avansează vesel În jurul versanților verzi Ha! Mai îndrăzneț se grăbește înainte, În mijlocul valurilor amare, Lacul își întinde valurile În jurul munților; În peisajul verde Se înfășoară în pâraie. Peste tot pasărea timidă, Cauti umbra si racoros Fugi de un zbor rapid În mijlocul mlaștinilor Toată lumea, pentru a gusta viața! Este ea, Atat de dragut, Iubirea aceea te-a destinat. Toți caută pe cer O stea dragă Cine s-a aprins pentru ei. Dormi fericit Faust, dormi!(Final, Allegro)
Orașe înconjurate De ziduri și metereze, Fetițe dulci, La ochi vicleni Anumită victorie Lângă tine mă așteaptă. Atât de mare este necazul, Prețul este mai mare. La sunetele trâmbițelor, Soldații curajoși Se grăbesc la petreceri Sau în lupte. Fete și orașe Fă cele dificile; În curând totul se predă. Atât de mare este necazul, Prețul este mai mare.(Istesso tempo)
Jam nox stellata velamina pandit. Nunc bibendum și amandum est. Vita brevis fugaxque voluptas. Gaudeamus igitur. Nobis subridente luna, Per urbem quaerentes puellas, eamus! Ut cras, fortunati Caesares, dicamus: Am venit am vazut am invins!Reluarea simultană a orașelor înconjurate de ziduri și metereze ..., cu Jam nox stellata ...
( 3 e parte, tempo di vals, urmează serenada Mephistophilis și radiance uscată râsete)
Noapte bună ! Fă o mare rezistență, Dacă nu îți oferă în prealabil un inel de căsătorie! El întinde brațele spre tine, Lângă el alergi, repede. Noapte bună, vai! micuta mea Ha!(Urmează trio-ul și refrenul scenei XIX, Allegro, alb = 116)
Hei, mama Oppenheim! vezi ce face fiica ta! Anunțul nu este în afara sezonului: Un galant este în casa ta, Și în curând îți vei vedea familia crescând.Hei! Hei! Ah! Ah! Ah!
( 4 - lea parte, Allegretto)
La sunetul trâmbițelor, Soldații curajoși Se grăbesc la petreceri Sau în lupte. Atât de mare este necazul, Prețul este mai mare. Jam nox stellata ...(Allegro, sfert = 144)
Sancta Maria, ora pro nobis! Sancta Magdalena, ora pro nobis! Sancta Margarita! Ah!(Maestoso, negru = 69; acesta este un text scris parțial în limba diavolului)
Are! Irimiru Karabrao! Are! Are! Are![Prinții întunericului]
De acest suflet mândru Ești pentru totdeauna stăpân și cuceritor, Mephisto? Prin urmare, Faust a semnat în mod liber actul fatal care îl duce în flăcările noastre? Are! Are!(Allegro peren)
Tradioun Marexil fir Trudinxé burrudixé. Fory my Dinkorkitz, O merikariu Omévixé merikariba. O midara Caraibo lakinda, Me rondor Dinkorlitz. Merondor de brad omevixed. Mit aysko, merondor, mit aysko! Oh!(Allegro, punctat alb = 72)
Diff! Diff! merondor aysko! Are! Are! Satana! Are! Are! Belphegor! Are! Are! Mephisto! Are! Are! Kroïx, Diff! Diff! Astaroth! Diff! Diff! Beelzebub, Belphégor, Astaroth, Mephisto! Sat, sat rayk Irkimour.(Andantino, cu caracter recitativ, sfert = 76)
Deci Iadul a tăcut.Clocotul îngrozitor al marilor sale lacuri de flacără,
Scârțâitul dinților chinuitorilor sufletului său Au fost auziți Și în adâncurile sale Se dezvăluie un mister al groazei. O groază!(Maestoso non troppo lento, negru = 56)
Laus! Laus! Osana! Osana! Îl iubea foarte mult pe Domnul! Margarita!(Moderato. Puțin mai lent.)
Întoarce-te în cer, suflet naiv Iubirea aceea a rătăcit; Vino să te îmbraci cu frumusețea ta primitivă Că s-a modificat o eroare. Haide! fecioarele divine, Surorile voastre, serafimii, Voi ști cum să usuce lacrimile Fie ca durerile pământești să te rupă. Pastreaza speranta Și zâmbește la fericire! Haide, Margarita! Haide! Haide! Haide!Data la care s-au făcut înregistrările este indicată între paranteze.