Un prizonier , numit și prizonier, este o persoană privată de libertate. Poate fi deținută într-o închisoare , într-un penitenciar , într-un lagăr sau poate fi arestată la domiciliu .
Un prizonier comun este o persoană încarcerată după ce a fost găsită vinovată, în urma unui proces în fața unei instanțe judecătorești , pentru săvârșirea unor fapte pedepsite de una sau mai multe legi sau reglementări de stat sau municipale .
Un prizonier de război este o persoană capturată și reținută de o putere opusă într-o situație de conflict armat, termenul fiind capabil în special să desemneze un soldat capturat de inamic.
Un prizonier de conștiință este o persoană închisă din cauza opiniilor sale reale sau presupuse. Este o persoană care nu a recurs la violență și nici nu a susținut utilizarea acesteia, dar care este încarcerată din cauza caracteristicilor sale (orientare sexuală, origine etnică, națională sau socială, limbă, culoarea pielii, sex sau situație economică) sau convingerile lor (religioase, politice sau altfel).
Un prizonier politic este o persoană închisă din motive politice.
Un ostatic este o persoană deținută captivă de către un ostatic și a cărui viață și eliberare depind de o cerință care trebuie îndeplinită de un terț. Armatele războinice au recurs adesea la această practică pe teritoriul inamic în trecut pentru a asigura siguranța trupelor lor sau pentru a suprima actele ostile. Acesta a fost în special cazul în timpul celor două războaie mondiale .
„ Prizonier fantomă ” ( deținut fantomă ) este termenul oficial folosit de administrația Bush pentru a desemna persoanele închise în centrele de detenție în mod anonim și clandestin (acestea nu sunt înregistrate).
La sosirea în închisoare, registrul procedează la detenție: înregistrarea documentului de detenție, stabilirea dosarului penal . Prizonierul care intră merge la vestiar și este supus percheziției. Este intrarea în unitatea penitenciară. Un kit de igienă este furnizat, cei nevoiași primesc lenjerie de corp și îmbrăcăminte sport la cerere. Un examen medical este, de asemenea, obligatoriu. Încă din primele zile, serviciul de integrare și probațiune penitenciară (SPIP) și conducerea unității se întâlnesc cu deținuții care sosesc.
„Regimurile de detenție” sunt diferite în funcție de categoria unității. Încadrarea individuală este regula. Cu toate acestea, poate fi renunțat din motive de supraaglomerare.
Detenția arbitrară trebuie să fie reținut fără un motiv bun sau fără proces legal.
Detenția incomunicată constă în a fi reținut fără a putea contacta pe nimeni (familie, avocați etc.).
Zilele sunt punctate de activități precum sport, muncă, educație sau formare profesională.
Din 1983, posibilitatea deținuților de a închiria un televizor în celula lor și-a schimbat viața de zi cu zi. În plus, deținuții pot achiziționa rechizite zilnice (săpun, pastă de dinți, spume de ras, gel de duș, băuturi nealcoolice, dulciuri, lapte, conserve, articole de papetărie, pixuri etc.) prin sistemul de cantină. decontate prin debit din partea disponibilă din contul deținutului deschisă de departamentul de contabilitate al instituției. Mesele sunt distribuite în celule.
În Franța Noaptea, deținuții rămân în celule între orele 19:00 și 07:00 într-un centru de arest preventiv, de la 20:00 la 7:00 în închisoare.
Administrația penitenciarului permite primirea și cazarea unui copil sub 18 luni împreună cu mama sa închisă, în grădinițe special amenajate și amenajate în anumite unități penitenciare.
CultLegea 9 decembrie 1905în ceea ce privește separarea bisericilor de stat garantează exercitarea liberă a cultului, administrația închisorii trebuie să organizeze, prin urmare, accesul la cult. Persoanele reținute de toate credințele își pot practica religia în detenție și pot respecta preceptele acesteia prin practica rugăciunii, a lecturii sau în timpul serviciilor colective organizate în condiții adaptate în funcție de configurația localului. Unii capelani aprobați intervin în custodie pentru a celebra slujbele religioase, pentru a anima întâlnirile de închinare și pentru a oferi asistență spirituală deținuților (închinare budistă, închinare catolică, cult evreiesc, religie musulmană, creștinism ortodox, închinare protestantă, închinare Martorilor lui Iehova).
Sport în detențieÎn conformitate cu articolul 27 din Legea penitenciarelor, administrația penitenciarului oferă persoanelor deținute activități sportive cu scopul special de a le ajuta să se integreze. Un factor de echilibru, sportul contribuie la prevenirea recidivei și permite deținuților să se integreze într-un grup și să respecte regulile și promovează adoptarea unui stil de viață sănătos și îndeplinește un obiectiv de sănătate. Aproape 300 de instructori de sport din închisoare oferă diverse activități sportive supravegheate deținuților, cum ar fi fotbal, antrenament cu greutăți, tenis de masă, baschet și badminton. Se organizează și turnee și ieșiri sportive.
CulturăAccesul la cultură este unul dintre elementele unei căi de integrare sau reintegrare a unei persoane plasate în mâinile justiției. În legătură cu structurile culturale ale orașelor și departamentelor și cu sprijinul serviciilor descentralizate ale Ministerului Culturii și Comunicării, serviciile de integrare penitenciară și de probă (SPIP) conduc un program de activități adaptat publicului îngrijit în detenție: arte vizuale, muzică, atelier de scris, teatru etc.
În detenție, menținerea legăturilor de familie este o condiție fundamentală pentru reintegrarea persoanelor plasate sub controlul justiției și pentru prevenirea recidivei. Aceasta este una dintre misiunile principale ale administrației penitenciare și aceasta din urmă o exercită în colaborare cu autoritățile locale și partenerii săi (asociații, furnizori de servicii private etc.). Aceasta este pentru a permite deținuților să își mențină rolul și statutul în cadrul familiei și familiilor lor să fie primiți în condiții bune atunci când merg la unitățile penitenciare.
Administrația penitenciarului pune în aplicare diverse mecanisme pentru a menține legătura familială sau de prietenie între persoana reținută și rudele acesteia.
SaloaneCamerele de vizitare sunt mijloacele privilegiate de relații de familie pentru o persoană încarcerată. Funcționarea lor este facilitată de:
Camerele de vizitare ale familiei permit oricărei persoane reținute să se întâlnească cu rudele lor timp de maximum 6 ore în timpul zilei. La1 st iulie 2018, 105 camere de vizitare a familiei sunt în funcțiune, distribuite în 29 de unități penitenciare.
Unități de locuit în familie (UVF)UVF este un apartament mobilat cu 2 sau 3 camere, separat de centrul de detenție, unde persoana reținută își poate primi familia în intimitate. Unitatea este concepută pentru a promova abilitarea persoanei reținute în primirea vizitatorilor săi în ceea ce privește, în special, condițiile de alimentație. Persoanele reținute pot beneficia de o vizită UVF cu o durată de 6 până la 72 de ore (articolul 36 din Legea penitenciarelor din24 noiembrie 2009).
Pregătirea pentru plecare este subiectul de lucru foarte devreme, în special sub forma unor cursuri de formare specifice.
Absențele temporare pot fi acordate condamnaților în anumite condiții, pentru a-i ajuta să se pregătească pentru întoarcerea lor în societate. Rolul administrației penitenciare nu este doar de a le controla, ci și de a le pregăti să își recapete locul în societate prin limitarea, pe cât posibil, a riscurilor de recidivă.
Până la mijlocul secolului al XX-lea, deținutul nu avea statut juridic. Treptat, închisoarea s-a „umanizat”. Astăzi, deținutul poate folosi un anumit număr de drepturi fundamentale prevăzute de textele internaționale și naționale.
Afirmarea acestor drepturi și aplicarea lor sunt, din diverse motive, uneori defazate.
Instanța responsabilă cu aplicarea pedepselor poate ajusta pedepsele cu închisoarea fermă pronunțând una dintre următoarele măsuri: eliberarea condiționată , suspendarea pedepsei din motive medicale, eliberarea condiționată de zi, eliberarea la muncă sau plasarea sub supraveghere electronică (PSE).
Absențele temporare pot fi acordate și în anumite condiții.
Instanța corecțională poate decide , de asemenea, de la convingerea, că pedeapsa închisorii va face obiectul unei ajustări. Dacă o modificare a sfârșitului pedepsei (semi-libertate, eliberare în muncă sau PSE) a fost deja oferită sistematic din 2004 condamnaților care îndeplinesc condițiile (restul pedepsei, planul serios de reintegrare etc.), legea penitenciarelor din 24 noiembrie 2009 prevede o dezvoltare semnificativă a acestor măsuri și a eliberării condiționate, prin lărgirea condițiilor de acces. Într-adevăr, unul dintre principiile esențiale care inspiră legea este că pedeapsa cu închisoarea trebuie să fie folosită ca ultimă soluție și că poate fi executată în mai multe moduri. În plus, aceste măsuri promovează reintegrarea condamnaților, fac posibilă lupta mai eficientă împotriva recidivei, menținerea sau restabilirea legăturilor familiale, sociale și de muncă și facilitarea compensării victimelor.
Potrivit Ministerului Justiției, ar exista: