Neolatin

Termenul neolatine desemnează a treia perioadă a literaturii latine reușind în Evul Mediu , de la Renașterii italiene la sfârșitul XIX - lea  secol, când începe perioada cunoscută sub numele de latina contemporană .

Acest termen nu denotă o anumită limbă, ci o perioadă a literaturii latine, în care scriitorii au încercat să se apropie cât mai mult de limba clasică, potrivit umanistului latin, s-a răspândit din secolul  al XV- lea în toată Europa.

Perioada neo - latină este ea însăși împărțită în perioada umanistă ( XV - lea  -  al XVI - lea  secolele) și posthumanistique ( XVII - lea și al XVIII - lea  secolele).

Termenul s-a răspândit pe scară largă printre lingviști și oameni de știință în anii 1890 .

Înțelesul termenului

Expresia „neolatină” este folosită de cercetătorii literelor clasice pentru a desemna utilizarea limbii latine din Renașterea italiană, în orice scop, științific sau literar. Începutul perioadei este imprecis, dar dezvoltarea educației în rândul laicilor, acceptarea normelor literare umaniste, precum și disponibilitatea mare a textelor latine care au urmat invenției tiparului , marchează o tranziție către o nouă eră la se încheie al XV - lea  secol. Sfârșitul perioadei Noua limbă latină este nedeterminată, dar utilizarea normală a latină pentru a comunica idei au devenit rare , după câteva decenii XIX - lea  secol și prin 1900, este în vocabularul științific internațional al cladistic și a sistematicii că , în esență , a supraviețuit , fără a uita creația literară, în special poetică. Termenul „neolatină” s-a răspândit la sfârșitul anilor 1890 printre lingviști și oameni de știință .

A fost, cel puțin la începuturile sale, un limbaj internațional folosit în toată Europa, catolic și protestant, precum și în coloniile marilor puteri europene. Această regiune s-a extins pe toată Europa de Vest, inclusiv pe Scandinavia; granița sa de sud era Marea Mediterană, în timp ce în Europa de Est era puțin utilizată în zonele cu populații predominant ortodoxe sau musulmane, iar separarea corespundea aproximativ granițelor moderne de est ale Finlandei, statelor baltice, Polonia, Slovacia, Ungaria și Croația. Achiziția Kievului de către Rusia în secolul  al XVII- lea a introdus în această țară studiul neolatinului.

Pronunție

Litera latină Pronunție
Clasic Occidental Estic
Italia Franţa Anglia Portugalia Spania Germania Olanda Scandinavia
c ("ae", "e", "i", "oe", "y") / k / / tʃ / / s / / s / / s / / θ / / ts / / s / / s /
cc (înainte de „ae”, „e”, „i”, „oe”, „y”) / kk / / ttʃ / / ks / / ks / / ss / / kθ / / kts / / ss / / ss /
cap / kʰ / / k / / k / / k / / k / / k / / k /, / x / / X / / k /
g (înainte de „ae”, „e”, i ”,„ oe ”,„ y ”) / ɡ / / dʒ / / ʒ / / dʒ / / ʒ / / X / / ɡ / / ɣ / sau / x / / d /
j / d / / d / / d / / d /
qu (înainte de „a”, „o”, „u”) / kʷ / / kw / / k / / kw / / kw / / kw / / kv / / kv / / kv /
qu (înainte de „ae”, „e”, „i”) / k / / k /
sc (înainte de „ae”, „e”, „i”, „oe”, „y”) / sk / / ʃ / / s / / s / / s / / sθ / / sts / / s / / s /
t (înainte de „i” accentuată + vocală în
mod excepțional inițial
sau după „s”, „t”, „x”)
/ t / / ts / / ʃ / / θ / / ts / / ts / / ts /
v / w / / v / / v / / v / / v / / β / / v / / v / / v /
z / dz / / dz / / z / / z / / z / / θ / / ts / / z / / s /
Litera latină Exemplu Clasic Italia Spania Portugalia Franţa Țările slave Germania / Ungaria Danemarca Anglia
la canis /la/ /la/ /la/ /la/ /la/ /la/ /la)/ / ae (ː) / (/ a (ː) /) / ɑ (ː) / sau / eɪ /
la cāsus /la/
ae saepe, bonae / aɪ /, / ae /, / ɛː / / ɛ / / e / / ɛ / / ɛ / / ɛ / / eː / sau / ɛː / / ɛː / / eɪ / sau / iː /
c (înainte de „e”, „i”, „ae”, „oe”) benedīcimus / k / / tʃ / / θ / sau / s / / s / / s / / ts / / ts / / s / / s /
cap pulveriza / kʰ / / k / / k / / k / / X / / x / sau / ç / / kʰ / / k / / k /
e vino / ɛ / / ɛ / / e / / ɛ / / ɛ / / ɛ / / ɛ / sau / eː / / ɛ / / ɛ /, / eɪ / sau / iː /
ē vēnī / eː / / e / / e / / e / / e / / ɛ / / eː / / iː /
g (înainte de „e”, „i”, „ae”, „oe”) agimus / ɡ / / dʒ / / X / / ʒ / / ʒ / / ɡ / / ɡ / / ɡ / / dʒ /
gn magnum / ŋn / / ɲɲ / / ɣn / / ɲ / sau / ɡn / / ɲ / / ɡn / / ɡn / sau / ŋn / / ŋn / / ɡn /
h hominibus / h /, / - / / - / / - / / - / / - / / x / sau / ɦ / / h / / h / / h / sau / - /
eu fides / ɪ / / i / / i / / i / / i / eu / / ɪ / / i / / ɪ / sau / aɪ /
ī fīlius / iː / / iː /
j Iisus / d / / d / / X / / ʒ / / ʒ / / d / / d / / d / / dʒ /
o solum / ɔ / / ɔ / / o / / ɔ / / o (ː) / / ɔ / / ɔ / / ɔ / / ɒ / sau / əʊ /
ō sōlus / Unde / / o / / o / / Unde / / Unde /
oe poena / ɔɪ /, / oe /, / eː / / e / / e / / e / / e / / ɛ / sau / ʲo / / øː / / øː / / iː /
ce quis / kʷ / / kw / / kw / sau / k / / kw / / k / / kv / / kv / / kʰv / / kw /
sc (înainte de „e”, „i”, „ae”, „oe” urcat / sk / / ʃ / (la începutul unui cuvânt)
/ ʃʃ / (la mijlocul unui cuvânt)
/ sθ / sau / s / / s / / s / / sts / / sts / / s / / s /
ti V nātiō / tɪ / / tsi / / θi / sau / if / /dacă/ /dacă/ / tsi / sau / tsɨ / / tsɪ / / tsi / / ʃɪ /
tu ut, sumus / ʊ / / u / / u / / u / / y (ː) / / u / / ʊ / / u (ː) / (/ ɔ /) / ʌ / sau / juː /
ū lūna / uː / / uː /
um curriculum / ʊ̃ / / um / / um / / ũ / / ɔm / / um / sau / ʊm / / ʊm / / om / / əm /
v veritās / w / / v / / β / / v / / v / / v / / v / / ʋ / / v /
xc (înainte de „e”, „i”, „ae”, „oe”) excelsis / ksk / / kstʃ / / sθ / sau / s / / s / / ks / / ksts / / ksts / / ɡz / / ks /

Note și referințe

  1. Bonaventura Arnoldo, La poesia neo-latina dal secolo XIV al present , Città del Castello, 1900
  2. Jozef IJsewijn , Companion to Neo-Latin Studies , Amsterdam-Nex-York-Oxford, 1977, p. 6: " Perioada neolatină. A treia și ultima perioadă a literaturii latine și-a avut originile în idealurile și principiile umanismului italian. ".
  3. Jozef IJsewijn , op. cit. , p. 6: „ În cursul secolului al XV-lea, această latină„ umanistă ”s-a răspândit în toată Europa. ”.

Vezi și tu

Articole similare