Tratatul de la Waitangi (sau Te Tiriti o Waitangi în Maori ) a fost semnat la6 februarie 1840în Waitangi , în Golful Insulelor, Noua Zeelandă , între reprezentanții Coroanei Britanice și șefii Confederației Triburilor Unite din Noua Zeelandă, precum și alți șefi tribali maori .
Tratatul a făcut din Noua Zeelandă o colonie britanică și poate fi văzută ca actul fondator al Noii Zeelande ca națiune. Acest tratat și interpretarea care poate fi făcută a cuvintelor inventate în versiunea sa maori, ocupă încă un loc important în politica modernă a Noii Zeelande și rămân subiectul multor controverse.
Tratatul a fost propus pentru prima dată de căpitanul William Hobson la întoarcerea din prima sa expediție în regiune. De atunci a primit un mandat de la guvernul britanic pentru a-și îndeplini planul și a primit titlul de locotenent guvernator. Întorcându-se în Noua Zeelandă, el a elaborat cu ajutorul lui James Busby , reprezentant britanic pe insulă, un tratat care a fost tradus de misionarul Henry Williams (care a furnizat și traducerea orală a textului la semnare). Busby a fost, de asemenea, implicat în elaborarea Declarației de Independență a Noii Zeelande, semnată de mai mulți șefi maori, în 1835 .
Hobson a fost șeful plenipotențiarilor britanici. Dintre cei patruzeci de șefi maori prezenți, rangatira (șef de rang înalt) Hone Heke din iwi Ngāpuhi a fost primul care și-a aplicat semnătura. Pentru a consolida legitimitatea tratatului, au fost făcute și trimise opt copii în toată țara pentru a colecta semnături suplimentare, și anume:
Între februarie și Septembrie 1840, au avut loc peste 50 de întâlniri de discuții și s-au strâns aproape 500 de semnături suplimentare. Un număr egal de șefi de triburi au refuzat să semneze. Noua Zeelandă a fost declarată în mod oficial o colonie separată de New South Wales pe16 noiembrie 1840.
Tratatul a scăpat de la distrugere când birourile guvernamentale din Auckland au fost distruse de incendiu în 1841 . Diferitele exemplare au fost ulterior legate și plasate într-un seif în incinta Secretariatului Colonial din Auckland, apoi din Wellington , când s-a schimbat capitala.
O listă a semnatarilor a fost produsă în 1865 , iar textul original în limba engleză a fost publicat în 1877, împreună cu câteva litografii ale documentelor originale care au fost închise la scurt timp după aceea. Abia în 1908 , D r Hocken a observat că aceste documente au fost deteriorate de rozătoare: restaurarea a durat până în 1913. Primul tratat de expoziție publică a avut loc în 1940 , când a fost repatriat și expus la Muzeul Tratatului de la Waitangi. în sărbătorirea centenarului său.
Tratatul a fost ulterior încredințat Bibliotecii Turnbull (în 1956 ), unde a fost expus încă din 1961 . Lucrările ulterioare de restaurare au fost întreprinse în 1966 și între 1977 și 1980 , până când au fost depuse la Banca Națională. Din 1990 , tratatul a fost accesibil publicului în Sala Constituției a Arhivelor Naționale din Noua Zeelandă din Wellington.
Semnarea tratatului este acum comemorată ca o sărbătoare publică numită Ziua Waitangi , Ziua6 februarie. Prima Ziua Waitangi a avut loc în 1934, dar nu a fost oficial o sărbătoare publică până în 1970 . Această comemorare a fost adesea prilejul manifestării maorilor împotriva guvernului și face obiectul unor controverse recurente.
Tratatul este scurt: grupează doar trei articole.
Cu toate acestea, există diferențe semnificative între versiunile în limba engleză și cea maorică a textului, care este sursa dificultăților recurente în interpretarea sa și limitează foarte mult sfera sa de acțiune: critica principală se bazează pe nuanța dintre cuvintele Māori kawanatanga ( adică guvernare , în sens literal), care descrie puterile cedate Coroanei în articolul 1 și rangatiratanga (sau comanda ) care este puterea reținută de șefii tribali. Nuanța dintre cele două concepte ar putea părea obscură pentru mulți maori ai vremii și unii se întreabă dacă într-adevăr erau conștienți de ceea ce intrau.
Conceptul de proprietate funciară în lumea maori fiind semnificativ diferit de cel în vigoare în lumea anglo-saxonă, acest lucru a devenit într-adevăr o sursă de problemă: șefii maori s-au văzut ca kaitiaki sau custodi ai țării și au avut încredere în practică. utilizarea terenului pentru un anumit timp și pentru un anumit scop. Este posibil ca unii dintre semnatari să fi intenționat să vândă utilizarea terenului mai degrabă decât terenul în sine.
| Engleză | Traducere |
|---|---|
| MAIESTATEA SA VICTORIA Regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei în legătură cu favoarea ei regală cu șefii și triburile native din Noua Zeelandă și dornici să-și protejeze drepturile și proprietățile corecte și să le asigure bucuria păcii și a bunei ordine necesar ca urmare a numărului mare de subiecți ai Majestății Sale care s-au stabilit deja în Noua Zeelandă și extinderea rapidă a emigrației atât din Europa, cât și din Australia, care este încă în curs de constituire și numire a unui funcționar autorizat corespunzător să trateze cu aborigenii din Noua Zeelandă pentru recunoașterea autorității suverane a Majestății Sale asupra întregii sau a oricărei părți a acestor insule - Majestatea Sa dorind, așadar, să stabilească o formă stabilită de guvern civil cu scopul de a avertiza consecințele rele care trebuie să rezulte din absența legilor necesare și Instituțiile, atât pentru populația nativă, cât și pentru subiecții ei, au primit cu plăcere cu plăcere autorizarea și autorul îmi este William Hobson căpitan în Majestatea Sa Regală Consul Marinei Regale și locotenent-guvernator al acelor părți din Noua Zeelandă, care pot fi sau în continuare, vor fi cedate Majestății sale pentru a invita șefii confederați și independenți ai Noii Zeelande să accepte următoarele articole și Condiții. | MAIESTATEA SA VICTORIA Regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei luând în considerare, cu favoarea ei regală, șefii și triburile indigene din Noua Zeelandă, dornici să-și protejeze drepturile și proprietățile corecte și să le asigure bucuria de pace și bună ordine, considerate necesare datorită numărului mare de supuși ai Majestății Sale stabiliți deja în Noua Zeelandă și expansiunii rapide a emigrației din Europa și Australia, care este încă în curs de desemnare a unui funcționar autorizat în mod corespunzător să se ocupe cu aborigenii din Noua Zeelandă pentru recunoașterea autorității suverane a Majestății Sale peste toate sau o parte din aceste insule - Maiestatea Sa dorește, așadar, să instituie o formă bine stabilită de guvern civil pentru a evita consecințele dăunătoare care trebuie să rezulte din absența legilor și instituțiilor necesare, precum și a populației indigene și supușii lor, au avut amabilitatea de a mă împuternici și de a mă oriza pe William Hobson capita ine al consulului marinei regale și locotenent-guvernator al regiunilor din Noua Zeelandă care poate sau va fi cedat Majestății Sale pentru a apela la confederații și șefii independenți din Noua Zeelandă să aprobe următoarele articole și condiții. |
| Engleză | Traducere |
|---|---|
| Șefii Confederației Triburilor Unite ale Noii Zeelande și șefii independenți și independenți care nu au devenit membri ai Confederației cedează Majestății Sale Regina Angliei absolut și fără rezerve toate drepturile și puterile de suveranitate pe care le-a menționat Confederația sau Șefii individuali, respectiv, exercită sau posedă, sau se poate presupune că exercită sau dețin asupra teritoriilor respective, ca singuri suverane ale acestora. | Șefii Confederației Triburilor Unite din Noua Zeelandă și șefii independenți și independenți care nu au devenit membri ai Confederației cedează Majestății Sale Regina Angliei absolut și fără rezerve toate drepturile și puterile de suveranitate pe care Confederația sau liderii independenți exercită sau posedă sau pot fi considerați că exercită sau posedă, pe teritoriile lor respective, ca singuri suverani. |
| Engleză | Traducere |
|---|---|
| Majestatea Sa Regina Angliei confirmă și garantează șefilor și triburilor din Noua Zeelandă și familiilor și indivizilor respectivi proprietatea exclusivă și netulburată a pământurilor și a proprietăților lor Păduri și alte proprietăți pe care le pot deține colectiv sau individual atât de mult timp deoarece este dorința și dorința lor de a păstra aceleași în posesia lor; dar șefii triburilor unite și șefii individuali acordă Majestății Sale dreptul exclusiv de preempțiune asupra terenurilor pe care proprietarii acestora le pot dispune să înstrăineze la prețurile convenite între proprietarii respectivi și persoanele numite de Majestatea Sa să trateze cu ei în acest sens. | Majestatea Sa Regina Angliei confirmă și garantează șefilor și triburilor din Noua Zeelandă, precum și familiilor și persoanelor respective, deținerea exclusivă și netulburată a pescăriilor lor forestiere, fie că sunt pământuri, fie că sunt domeniile lor, și pe care le pot deține, de asemenea, în mod colectiv sau pentru mult timp este dorința și dorința lor de a păstra aceleași în posesia lor; dar șefii Triburilor Unite și diferiții șefi cedează Majestății Sale dreptul exclusiv de preemțiune asupra terenurilor pe care proprietarii lor le pot înstrăina la prețurile convenite de proprietarii lor respectivi și de persoanele numite de Majestatea Sa pentru a le trata în acel Nume. |
| Engleză | Traducere |
|---|---|
| Având în vedere aceasta Majestatea Sa Regina Angliei extinde la Nativii din Noua Zeelandă protecția ei regală și le conferă toate drepturile și privilegiile subiecților britanici.
(semnat) William Hobson, locotenent-guvernator. Acum, prin urmare, noi, șefii confederației triburilor unite din Noua Zeelandă, adunați în Congres la Victoria, în Waitangi și noi, șefii independenți și independenți din Noua Zeelandă, care solicită autoritate asupra triburilor și teritoriilor, care sunt specificate după numele noastre respective, după ce am fost făcute pentru a înțelege pe deplin dispozițiile tratatului anterior, acceptați și intrați în aceleași în spiritul și sensul deplin al acestora, pentru care am atașat semnăturile sau semnele noastre la locurile și la datele specificate respectiv. Încheiat la Waitangi în această zi a șasea a lunii februarie a anului Domnului nostru o mie opt sute patruzeci. |
Având în vedere acest lucru, Majestatea Sa Regina Angliei extinde nativilor din Noua Zeelandă protecția sa regală și le conferă toate drepturile și privilegiile supușilor britanici.
(semnat) William Hobson, locotenent-guvernator. Prin urmare, noi, liderii Confederației Triburilor Unite din Noua Zeelandă, ne-am adunat la Congres la Victoria, Waitangi și noi, liderii independenți și independenți ai Noii Zeelande, care pretind autoritatea asupra triburilor și teritoriilor desemnate înțelegem pe deplin dispozițiile tratatul anterior, acceptați-le și aderați-le pe deplin în spiritul și semnificația lor, pentru mărturia cărora am aplicat semnăturile sau semnele noastre la locurile și datele specificate. Încheiat la Waitangi în această a șasea zi de februarie din anul Domnului nostru o mie opt sute patruzeci. |
Pe termen scurt, tratatul a avut avantajul de a împiedica achiziționarea de terenuri maori de către oricine altul decât Coroana. Această dispoziție a fost destinată prevenirii piețelor proștilor care avuseseră loc deja între coloniști fără scrupule și indigeni din alte părți ale Imperiului, unde nativii au fost expulzați din ținuturile ancestrale pentru prețul câtorva junk. În esență, tratatul a urmărit, prin urmare, să stabilească un sistem de carte funciară , cu coroana ca gardian și interlocutor pentru a preveni posibilele abuzuri. În așteptarea semnării acestui tratat, Compania Noua Zeelandă a făcut mai multe achiziții pripite de terenuri și a înființat mai multe colonii, presupunând că ocupația va avea, prin urmare, valoarea posesiei.
Rezultatele acestei politici au fost inițial deosebit de pozitive: maori au vrut să vândă, iar coloniștii au vrut să cumpere și, prin urmare, coroana s-a asigurat că tranzacțiile corespundeau unui preț corect pentru acea vreme. Cu timpul, totuși, maori au devenit mai puțin înclinați să cedeze alte parcele din pământul lor, deoarece Coroana a fost supusă unei presiuni tot mai mari din partea cumpărătorilor de coloniști. Mulți oficiali au fost implicați atunci în tranzacții dubioase, care au provocat o serie de revolte, ele însele reprimate de vărsare de sânge și de confiscarea de noi teritorii. Escalada a culminat cu războaiele maori , după care cea mai mare parte a Waikato și Taranaki au fost confiscate.
Rolul de supraveghere a fost atribuit ulterior instanțelor funciare indigene, redenumite ulterior instanțelor funciare Māori ( Māori Land Court ). Cu toate acestea, comunitățile maori au început rapid în anii 1960 și 1970 să se plângă de abuzurile și încălcările continue ale tratatului și ale legislației ulterioare de către guvern, precum și de deciziile considerate neloiale (sau cel puțin extrem de nefavorabile) pronunțate de Tribunal. care i-a expropiat pe maori de pe pământul lor. Tribunalul Waitangi a fost înființat prin aprobarea regală a10 octombrie 1975. Actul Tratatului de la Waitangi, care l-a dat naștere, avea scopul de a reafirma principiile enunțate în tratat și de a crea o jurisdicție capabilă să judece încălcările dovedite ale acestuia. Mandatul Tribunalului, inițial limitat la conflictele recente, a fost extins din 1985 pentru a acoperi toate disputele funciare din 1840, inclusiv în timpul războaielor maori.
Concizia sa și sfera sa limitată nu pot conferi tratatului valoare constituțională . Cu toate acestea, face parte din mitul fondator al națiunii din Noua Zeelandă, iar viața politică națională se referă încă frecvent la principiile sau spiritul tratatului, deși interpretarea acestui concept variază în funcție de interlocutori.
Dacă, pentru unii, consacră unirea a două popoare într-unul (Hobson este citat ca declarând „Suntem acum un singur popor” în ziua semnării), pentru alții, este simbolul unui parteneriat. și maori. Faptul rămâne că, având în vedere practica puterilor coloniale (inclusiv Marea Britanie) în vigoare în lume la momentul semnării sale, acest text rămâne un model de progresism în abordarea sa asupra relațiilor dintre coloniști și popoarele indigene.
Cu toate acestea, tratatul nu este pur și simplu un document istoric fără valoare legală sau semnificație în prezent. Actul Tratatului de Waitangi din 1975 a conferit tratatului statutul formal în cadrul legislației din Noua Zeelandă, i-a confirmat validitatea juridică contemporană și a înființat Tribunalul Waitangi . Acest lucru permite maorilor să aducă la cunoștința instanței orice încălcare a tratatului comis de autoritățile Pakeha începând cu 1840 și să obțină despăgubiri.
25 iunie 2008, un acord cunoscut în mod obișnuit sub numele de Treelords a fost semnat în Parlamentul Wellington, revenind la șapte triburi maori 176.000 de hectare de pădure în centrul Insulei de Nord. Tranzacția valorează 319 milioane de dolari din Noua Zeelandă (aproximativ 200 de milioane de euro).