Tatăl nostru din Gent este un cântec regalist creat în 1815 pe vremea celor O sută de zile .
În timpul celor O sută de zile, Ludovic al XVIII-lea s-a refugiat la Gent . Pe melodia unui cântec popular, Dă-mi înapoi castronul meu de lemn , susținătorii săi ajustează alte versuri: Dă-ne înapoi Tatăl nostru din Gent . Cenzura nu va observa jocul de cuvinte între o pereche de mănuși și Tatăl din Ghent, iar piesa Tatăl nostru din Ghent ar putea fi distribuită pe scară largă. Există cel puțin două versiuni diferite ale acestei melodii.
1
Avem tatăl nostru din Ghent,
Avem tatăl nostru!
Pacea dulce îl face în sfârșit
îngerul nostru păzitor!
De acum încolo
văd francezii
Uitând (bis) mizeriile lor,
De când au tatăl lor
din Gent,
De când au tatăl lor bun.
2
Îl iubim pe tatăl nostru din Ghent,
Îl iubim pe tatăl nostru
și nu pe acel brigand nedrept
care a devastat pământul.
El fuge,
un Bourbon strălucește asupra noastră.
În vocea lui (din nou) nu mai războiul!
Îl iubim pe tatăl nostru
din Ghent,
Îl iubim pe tatăl nostru!
3
Ne cântăm tatăl din Ghent
Ne cântăm tatăl.
Cântecele noastre pe care, fără îndoială, le aude,
La haut trebuie să-i facă pe plac.
Iubirea noastră
De la cinci franci pe zi
Nu așteaptă (de două ori) salariul:
Ah! Să-l cântăm pe tatăl nostru
De Gand,
Ah! cântă tatăl nostru!
4
Să-l numim pe tatăl
Lui, când se duce la fereastră. Este cu
totul altă chestiune!
Din inimile noastre,
strigătele puternice
nu sunt (de două ori) scoase la licitație;
Să-l chemăm pe tatăl nostru
din Ghent,
să-l chemăm pe tatăl nostru
5
Trăiască bunul nostru tată din Ghent,
trăiește bunul nostru tată!
Ah! să aibă o stare bună de sănătate mult timp,
Urmărește-ți cariera!
Zeii Satisfăcuți
francezi
vor auzi (bis) rugăciunea,
Trăiască bunul nostru tată
De la Gent,
Trăiască bunul nostru tată!