Logotet al armatei

Logothet- ul armatei sau logothet-ul militar (în greacă λογοθέτης τοῦ στρατιωτικοῦ, logothetēs toū stratiōtikou ) este un oficial imperial bizantin responsabil cu salarizarea și aprovizionarea armatei bizantine .

Istorie și funcții

Această caracteristică a fost inițial exercitată de logothetes , prefectura pretoriană , dar, cel mai probabil în secolul  al VII- lea, casetele armatei (το στρατιωτικόν, către stratiōtikon ) se detașează pentru a forma o logothesion separată 680. primul logothetes tou stratiōtikou atestat de Julien este „gloriosul apo hypatōn și Patrikios  ” 680. funcția își cunoaște cea mai mare importanță pentru secolul  al X- lea, înainte ca biroul său să se întâmple în timpul domniei lui Alexis I primul Comnen (r. 1081-1118) sub autoritatea marelui logarist . Ultima logotetă a armatei eficiente este menționată într-o chrysobulle a lui Alexis I er din 1088. Biroul său supraviețuiește, dar este doar onorific; pseudo-Kodinos ( XIV - lea  lea) a spus că „ nu are nici un serviciu.“

Mărimea exactă a abilităților acestui logotet rămâne oarecum obscură. Singura mențiune directă a acestui lucru se află în De ceremoniis (r. 913-959) al împăratului Constantin Porphyrogenet , conform căruia el controlează scutirea și reimpoziția impozitelor asupra regimentelor. Știm, de asemenea, că în secolul  al XI- lea exercită unele funcții judiciare. Mai mulți specialiști (precum Rodolphe Guilland ) cred că el supraveghează afacerile militare în general (taxe de trupe, construcția de fortificații, cheltuieli militare etc.), fără ca, potrivit lui Alexander Kazhdan , această ipoteză să poată fi dovedită.

Subalternii

Potrivit lui De ceremoniis , biroul său are șapte tipuri principale de funcționari publici:

Note și referințe

  1. Guilland 1971 , p.  25.
  2. Guilland 1971 , p.  26.
  3. Guilland 1971 , p.  27.
  4. Guilland 1971 , p.  28.
  5. Kazhdan 1991 , vol. 2, „Logothetes tou stratiotikou”, p.  1248.
  6. Guilland 1971 , p.  26-27.
  7. Bury 1911 , p.  90-91.
  8. Kazhdan 1991 , vol. 2, „Legatarios”, p.  1202.

Bibliografie