| Literatournaïa gazeta | |
| Литературная газета | |
| Țară | Rusia |
|---|---|
| Limba | Rusă |
| Periodicitate | Săptămânal |
| Drăguț | recenzie literară |
| Difuzie | 90 000 ex. ( 2009 ) |
| Data înființării | 1 st luna ianuarie anului 1830 |
| Data ultimului număr | În curs |
| Editor | Anton Delwig |
| Redactor șef |
Yuri Poliakov Leonid Kolpakov |
| Site-ul web | http://www.lgz.ru |
Literaturnaia Gazeta , literalmente revista literară sau Monitorul literar, (rusă: Литературная газета) este un jurnal literar săptămânal rus. Este cel mai vechi titlu al presei scrise din Rusia . Este poreclit în mod colocvial Literatourka .
Primul număr al Journal littéraire sau Gazette littéraire (în funcție de nivelul de traducere dat în franceză) a apărut pe1 st luna ianuarie anului 1830și a fost editat de Anton Delwig , cu strânsa colaborare a lui Alexander Pushkin și Pierre Viazemski . Scrierile lui Pușkin, Baratynski , Küchelbecker și Gogol au fost publicate acolo , precum și de către autori romantici străini. Ziarul s-a certat cu The Moscow Telegraph și The North Bee , avea reputația de a fi un organ de opoziție. A încetat să mai apară pe30 iunie 1831.
Un nou Jurnal Literar a apărut între 1840 și 1849, dar nu a avut nimic de-a face cu primul. Nu a jucat un rol major și, sub formă de caiete gri, a publicat în principal autori străini în traducere destinate unui cerc cultivat. Cu toate acestea, jurnaliștii novici și promițători au făcut primii pași acolo, precum Vissarion Bielinsky , Nikolai Nekrassov , sub pseudonimul lui Perepielsky.
După războiul civil și perioada NEP , a luat naștere un alt jurnal literar pe29 aprilie 1929, sub îndrumarea lui Ivan Kataïev (1902-1937), mai întâi ca reflectare a diferitelor Uniuni ale Scriitorilor și apoi ca organ al Uniunii Scriitorilor Sovietici. A fuzionat în 1942 cu Sovietskoye iskousstvo ( Arta sovietică ) și a luat numele de Literatoura i Iskousstvo ( Literatură și artă ), apoi și-a reluat numele propriu înNoiembrie 1944. O revizuire majoră a conținutului și formei, precum și a periodicității a avut loc în 1947, adăugând secțiuni ale politicii și societății. În timp ce majoritatea ziarelor aveau doar patru până la opt pagini, Jurnalul avea șaisprezece.
Redactor-șef Aleksandr Tchakovsky din 1962 până în 1988 a schimbat formatul ziarului în 1967. De acum înainte a fost publicat în fiecare miercuri pe șaisprezece pagini în format mare. Deși a fost un punct de presă oficial, avea o atmosferă relativ mai liberă și, pe cât posibil, mai critică față de societatea sovietică decât în alte medii ale vremii. Amprentele erau imense, apropiindu-se de trei milioane. Revista se ocupa de actualitate, politică, literatură rusă și străină, artă, știință, maniere și subiecte juridice.
Cei mai importanți autori din toată Uniunea Sovietică au publicat acolo fragmente din romanele lor, povești, poezii, eseuri etc. și au fost revizuite în mod regulat. Au fost, de asemenea, analizate lucrările autorilor străini, care au dat un ton din alte părți. Ultima pagină a fost deosebit de populară cu secțiunea Scaunelor Club des Douze, care conținea scurte povești satirice, anecdote și desene animate comice.
Jurnalul literar Primul a devenit independentă în 1990 , de la alte titluri de presă, ca urmare a noii legislații de presă. Redacția a devenit apoi o societate pe acțiuni în 1997. Redactorul-șef al acesteia a fost N. Bodnarouk în 1998, L. Gushchine în 1999 și Yuri Poliakov dinAprilie 2001. Astăzi Jurnalul literar are un tiraj de 90.000 de exemplare și este distribuit pe scară largă în Rusia, dar și în străinătate și în Franța .
Deși nu ajunge la un cititor la fel de mare ca în epoca sovietică, atrage un public cult sau pur și simplu curios de problemele socio-politice și culturale ale Rusiei moderne și, de asemenea, ale fostelor țări ale Uniunii. Citit de către vorbitorii de limbă rusă și vorbitorii de limbă rusă, dintre care mulți sunt împrăștiați în întreaga lume, oferă informații despre scriitorii de limbă rusă de ieri și de astăzi, dar nu numai. Evocă cele mai recente traduceri de la autori importanți din alte limbi, atât romane, cât și eseuri sau lucrări istorice. Primele pagini sunt dedicate analizei politice naționale și internaționale, adesea cu un ochi critic. Politicienii ruși și străini susțin acolo interviuri, precum și personalități din industria divertismentului și din lumea artistică. Criticii de teatru, dans sau muzică sunt deosebit de populari, de asemenea - o întâmplare rară - ca poezia . Două pagini sunt dedicate poeziei contemporane, cu sosiri venite din toată Rusia și din alte părți.
Tendința actuală este de a transmite generației viitoare cultura rusă, care poate părea abuzată, de unde o anumită critică a conservatorismului din partea altor cercuri.