Buddenbrook-urile
| Buddenbrook-urile | |
 Ambele volume ale ediției originale. | |
| Autor | Thomas mann |
|---|---|
| Țară | Germania |
| Drăguț | Roman |
| Versiunea originala | |
| Limba | limba germana |
| Titlu | Buddenbrooks: Verfall einer Familie |
| Editor | S. Fischer Verlag |
| Locul publicării | Berlin |
| Data de lansare | 1901 |
| versiunea franceza | |
| Traducător | Genevieve Bianquis |
| Editor | Fayard |
| Colectie | Universul n o 8 și n o 9 |
| Locul publicării | Paris |
| Data de lansare | 1932 |
| Număr de pagini | 641 |
The Buddenbrooks , subtitrat Declinul unei familii (titlu original: Buddenbrooks: Verfall einer Familie ) este un roman de Thomas Mann care a apărut în 1901.
Datorită acestui roman, Thomas Mann a primit Premiul Nobel pentru literatură în 1929; într-adevăr, deși Premiul Nobel pentru literatură recompensează o operă completă, citarea pentru nominalizarea lui Thomas Mann face trimitere explicită la aceasta. Romanul este puternic marcat de naturalism , atât de acuitatea extremă a imaginii sociale pe care o desenează, cât și de întorsătura întunecată care învăluie soarta întregii familii Buddenbrook, inspirată de Le Monde comme Will și ca reprezentare a lui Schopenhauer, astfel încât povestea produce efectul unei nave splendide care se scufundă încetul cu încetul fără a recurge la fundul apei. Importanța acordată laitmotivului și fizionomiei personajelor, precum și intervențiile împrăștiate ale personajelor din clasele inferioare, create cu o credibilitate magistrală, se adaugă efectului naturalist, deși romanul are loc foarte clar în clasa medie superioară. Thomas Mann face ca personajele sale (și nu doar oamenii mici) să se exprime în limba saxonă de jos din patria sa, Lübeck .
În The Buddenbrooks , Thomas Mann demonstrează o virtuozitate socio-istorică, psihologică și dramatică, care amintește cele mai frumoase pasaje ale unor romancieri precum Balzac sau Zola .
rezumat
Acțiunea se desfășoară la Lübeck între 1835 și 1877 și relatează declinul unei familii bogate de negustori în industrializare , așa cum anunță subtitlul operei: Declinul unei familii .
Inaugurarea noii case Buddenbrook pe care Johann Buddenbrook tocmai a achiziționat-o în Mengstrasse, în Octombrie 1835, este subiectul primei părți a romanului. Capitolul 1 începe cu o scenă de intimitate familială, la care participă trei generații de Buddenbrook. Adevărată scenă expozițională, acest capitol îi permite autorului să-l prezinte pe bunicul Johann, un amabil liber gânditor, totul înfipt în grațiile secolului al XVIII-lea; soția sa Antoinette; fiul lor, consulul Buddenbrook, un om al timpului său, admirator al idealului practic al monarhiei din iulie, un personaj serios, scrupulos și moral; precum și soția acestuia din urmă, Elisabeth, născută Kroeger, și fiica lor Tony (Antonie). Masa festivă face posibilă prezentarea nu numai a tuturor membrilor familiei (în special a celor doi tineri fii ai consulului, Thomas, poreclit Tom și Christian), a familiei extinse, precum vărul Clotilde, ci și a prietenilor și comercianților frecventat de Buddenbrooks. Umbra ușoară până în această zi de sărbătoare, scrisoarea trimisă de Gotthold Buddenbrook, fiul unui prim pat, tatălui său Johann, pretinzând de la el o parte din moștenirea sa pe care o consideră nedreptățită.
În capitolul 1 al celei de-a doua părți cititorul află despre originile firmei Buddenbrook, capitolul anunță nașterea lui Clara, al patrulea copil și a doua fiică a consulului: cu această ocazie, după cum dictează tradiția familiei, consulul completează carte din cauza familiei și a frunzei informându astfel cititorul că , la sfârșitul XVI E secolului , un Buddenbrook, primul de acest nume, a trăit în Parchim , că fiul său a fost ridicat la demnitatea de Alderman în Grabau , că un alt Buddenbrook, croitor , s-a căsătorit la Rostock . În cele din urmă, câțiva ani mai târziu, bunicul bunicului a venit să se stabilească acolo pentru a întemeia o afacere cu cereale. 7 iulie 1768marchează în arhivele familiei data înființării denumirii societății „Buddenbrook”. Această parte etapizează copilăria și adolescența copiilor consulului. Descoperim răutățile răutăcioase ale drăguțului Tony pe care tatăl ei decide să îl ia la bord cu Thérèse Weichbrodt. Acolo se va împrieteni cu Gerda Arnoldsen, elegantă și muziciană, și cu Armgard von Schillig. Descoperim, de asemenea, talentele de imitator al tânărului, creștinului, ciudatele sale fobii și înclinația sa pentru teatru și actrițe, ceea ce provoacă îngrijorarea austerului consul Buddenbrook, în cele din urmă Thomas, cel mai în vârstă, activ, inteligent. pe care consulul îi înfrânează toate speranțele și care pare demn să-l succede în casa comercială. În 1841, bunica Antoinette a murit, urmată câteva luni mai târziu de soțul ei. În același an, tânărul Thomas, la vârsta de șaisprezece ani, s-a alăturat tatălui său în casa comercială.
A treia parte prezintă o relație de afaceri cu consulul: Benix Grünlich. Domnul Grünlich, ridicol, sicofant și a cărui afacere din Hamburg pare extrem de prosperă, se lansează într-o instanță urgentă cu Tony, care nu poate rezista. Familia susține cererea de căsătorie a lui Grünlich, în ciuda refuzului fără echivoc al lui Tony. Acesta din urmă, confruntat cu această insistență, se irosește, familia decide să o trimită în vacanță la Travemünde la comanda pilotului Schwarzkopf. Tony se îndrăgostește de Morten, fiul studentului la medicina al maiorului Schwazkopf. Sărbătorile se termină, Tony înapoi la Lübeck, în ciuda acestei idile, acceptă, din conformismul familial și în ciuda reticenței sale, planul de căsătorie al părinților săi. Ea este cea care completează cu mândrie cartea de motive familiale care anunță logodna ei cu Grünlich. După semnarea contractului, care îi asigură lui Grünlich o zestre de 80.000 de mărci în numerar și, odată ce căsătoria a fost sărbătorită, grünlichii se mută la Hamburg.
Familia Buddenbrook
-
Tatăl Johann : consul, căsătorit în a doua căsătorie cu Antoinette Duchamps , din Hamburg . Din prima sa căsătorie se naște Gotthold care își înstrăinează tatăl prin căsătoria cu o femeie cu statut inferior; din a doua căsătorie se naște Johann, numit în general Jean.
- Johann fils, dit Jean , fiul tatălui Johann Buddenbrook și al Antoinette Duchamps, căsătorit cu Elisabeth (Bethsy) Kroeger ( 1825 ), cu care are patru copii:
- Thomas , cunoscut sub numele de Tom, fiul cel mare al lui Jean și Elisabeth Buddenbrook, consul, căsătorit cu Gerda Arnoldsen : din această unire se naște un singur fiu care va pune capăt liniei lui Buddenbrook, de fapt „micul Hanno” născut pe15 aprilie 1861 moare prematur de tifoid
- Christian , al doilea fiu al lui Jean și Elisabeth Buddenbrook; escapadele sale, diletantismul său, ipohondria lui îl fac un eșec. De mai multe ori, încercând să lucreze, mai întâi pentru afacerea de familie condusă de Thomas după moartea tatălui lor, și apoi în diverse alte locuri, în special în Hamburg, unde se pare că va încerca să intre în mici afaceri individuale, viața sa era practic rezumată la înainte și înapoi între Hamburg și Lübeck, unde își petrece zilele doar frecventând un club privat, un fel de evadare în care reconstituie o familie adoptată. Când va citi testamentul mamei lor, el va face o proiecție uimitoare de a-l vitupera pe fratele său Thomas, de care se simte continuu diminuat și sortit să se plângă. El va începe o aventură cu o fată de origine îndoielnică, o aventură care se va transforma în concubinaj și, prin urmare, va atrage mânia familiei sale și în special a lui Thomas, care îi va face să înțeleagă clar că această unire ilegitimă, acum prevăzută cu un copil, nu putea beneficia de moștenire și patrimoniul familiei. După ce l-a înzestrat cu un fizic destul de nerecunoscător, ten flavescent și părul blond roșiatic împrăștiat, care promite chelie prematură, Mann înfățișează un bărbat pe ale cărui picioare zvelte insistă, un om fragil și lipsit de viață, înzestrat cu un aspect semnificativ mai vechi decât vârsta sa actuală. Mann caricaturează figura valetudinarianului care se învecinează cu ipohondria și care arată mai presus de toate o mizerabilă mulțumire în amintirea relelor sale de tot felul, dar în special faimosul său „Qual”, „chinul” său, un fel de durere permanentă pe care Doktor Langhals o va face diagnosticați ca fiind diferite tipuri de nevralgie. Acest „Qual” este scuza și pretextul pentru toate, dar și ceea ce face personajul destul de jalnic. Poate un pic mitoman, povestind până la
- Johann fils, dit Jean , fiul tatălui Johann Buddenbrook și al Antoinette Duchamps, căsătorit cu Elisabeth (Bethsy) Kroeger ( 1825 ), cu care are patru copii:
-
Antonie , cunoscut sub numele de Tony, penultimul copil al lui Jean și Elisabeth Buddenbrook. Drăguță, răsfățată, inteligentă, vrea să fie custodia onoarei familiei. Cu cuvintele sale de copil de 8 ani se deschide deschiderea romanului, într-o conversație călduroasă cu bunicul său. Primele trei părți ale romanului cristalizează importanța pe care ea o va deține acolo și care, deși uneori se ofilesc, rămâne proeminentă până la sfârșit. Batjocoritor și răutăcios, este un copil și adolescent strălucitor și petulant pe care îl descoperim, mult iubit și căutând să fie iubit de toți, mândru și bucurându-se de statutul familiei sale care se reflectă asupra ei în saluturile adresate ei de trecători. . În copilărie, adolescentă, are deja o conștiință de clasă foarte izbitoare care o sfâșie în deciziile pe care le va lua. În timp ce ea exprimă judecăți lucide și batjocoritoare despre Bendix Grünlich când vine să-i ceară părinților mâna în casa de pe Mengstraße, ea se va termina, după o lungă și frumoasă vacanță însorită în Travemünde, în timpul căreia se va îndrăgosti de Morten Schwarzkopf , fiul comandantului cu care stă, consimțind ascultător logodna organizată de părinții ei. Bendix Grünlich, sicofant și lipsit de farmec, se potrivește într-adevăr părinților săi, deoarece conduce o afacere de succes în Hamburg. Ironia tragică a celei de-a treia părți constă în juxtapunerea a două antipode: discursul egalitar și socialist al lui Morten Schwarzkopf, care vituperează în mod excesiv privilegiile nobilimii și de clasă, și conformitatea extremă cu care se resemnează în ciuda faptului că se căsătorește cu Grünlich. Mann introduce astfel o dublă critică a discursului care se echilibrează cu dificultate într-o societate imperială care se apropie de sfârșitul său, dar reunește ierarhii foarte diverse în funcție de regiunile sale, care servește drept preambul la rebeliunile din 1848 care vor apărea în partea a patra. În lumina restului romanului, primele trei părți ale romanului, romantismul lui Tony cu Morten, copilăria de aur a acestui copil răutăcios va apărea ca un paradis pierdut pentru totdeauna. De la căsătoria lui Tony cu Grünlich, începe inexorabil Căderea Marelui, ceea ce pune în mișcare inevitabila tragedie familială. Personajul lui Tony, prin resemnarea sa la obligațiile sociale, renunță la posibilitatea de a duce o viață de prospețime și fericire pentru care nu numai statutul său social, ci mai ales personalitatea sa frivolă și strălucitoare l-au destinat. Așa se stinge suflarea principală a prospețimii lucrării.
- Erika Grünlich (născută în 1847 ): fiica lui Antonie și Grünlich, căsătorită cu Hugo Weinschenk , directorul oficiului municipal de asigurări împotriva incendiilor care va fi arestat pentru înșelăciune, încarcerat, apoi care dispare după eliberare, renunțând la soția sa.
- Clara , născută pe14 aprilie 1838, de devotament auster, s-a căsătorit cu pastorul Sievert Tiburtius . Cuplul va locui la Riga . Clara moare fără copii din cauza tuberculozei.
Prietenii
- Grabow, Friedrich: medic de familie;
- Hoffstede, Jean-Jacques: poet și prieten al strămoșului (Thomas Mann a compus acest personaj pe baza trăsăturilor poetului german Emanuel Geibel );
- Jungmann, Ida: guvernanta copiilor lui Johann (fiul), apoi a lui Hanno;
- Koeppen: negustor de vinuri;
- Langhals: succesorul doctorului Grabow ca medic de familie;
- Marcus, Guillaume: reprezentant autorizat al casei Buddenbrook.
Structura romanului
Romanul este împărțit în unsprezece părți care sunt ele însele împărțite în mai multe capitole. Narațiunea este clasică, totul în semitone. Fiecare personaj ocupă prim-planul intermitent.
Analiză
La ceva timp după ce Thomas a fost ales senator și a decis să construiască o casă care să fie la înălțimea statutului său social (el este capul familiei în linia strămoșilor săi, fundamental onest și muncitor), norocul său pare să-l eludeze. . Au fost câteva semne de avertizare în prealabil. De exemplu, fratele său Christian, pentru care această existență a negustorilor de cereale nu este deloc potrivită (preferă actorie, teatru, actrițe); sora lui Antonie, care a avut două căsătorii nefericite. În plus, în tinerețe, în timp ce era angajat în străinătate, a suferit o criză nervoasă, un semn premonitor al viitorului său.
- Ce se va întâmpla cu fiul lui Thomas, Hanno, un copil destul de visător, mai atras de muzică decât de comerțul cu cereale?
Adaptări
La cinematograf
- 1923 : Die Buddenbrooks , film mut german regizat de Gerhard Lamprecht , cu Peter Esser și Mady Christians
- 1959 : The Buddenbrooks ( Buddenbrooks ), film vest-german în regia lui Alfred Weidenmann , cu Liselotte Pulver și Hansjörg Felmy
La televizor
- 1965 : Buddenbrooks , mini-serie britanică, cu Kenneth Griffith și Nigel Stock
- 1971 : Die Buddenbrooks , miniserie italiană, cu Nando Gazzolo și Ileana Ghione
- 1979 : Die Buddenbrooks , mini-serie franco-germană, cu Ruth Leuwerik și Noëlle Châtelet
- 2008 : The Buddenbrooks, Declinul unei familii , film TV german regizat de Heinrich Breloer , cu Armin Mueller-Stahl (Johann), Iris Berben (Elisabeth), Jessica Schwarz (Antonie), August Diehl (Christian) și Mark Waschke (Thomas) )
La teatru
De compania Puppentheater Halle (Germania) în 2011.
Note și referințe
linkuri externe
- Înregistrări de autoritate :
- Notificări în dicționare generale sau enciclopedii : Encyclopædia Britannica • Encyclopædia Universalis • Store norske leksikon
- Resurse muzicale :