Drăguț | Mâncare de operă |
---|---|
N ber de acte | 3 |
Muzică | Emmanuel Chabrier |
Broșură | Eugène Leterrier și Albert Vanloo |
Limba originală |
limba franceza |
Creare |
28 noiembrie 1877 Teatrul Bouffes-Parisiens |
L'Étoile este o opera bouffe în trei acte de Emmanuel Chabrier pe un libret de Eugène Leterrier și Albert Vanloo , în premieră la Théâtre des Bouffes-Parisiens pe28 noiembrie 1877.
Chabrier și-a întâlnit libretiștii la casa unui prieten comun, pictorul Gaston Hirsch, în 1875. Chabrier le-a interpretat primele versiuni ale romantismului O stea mică și polifonia Le pal, le pal est de tous tortures ... (pe cuvinte de Verlaine, pe care Leterrier și Vanloo l-au udat în cele din urmă pentru că le-au găsit prea puternice). Au decis apoi să colaboreze. Povestea acestei întâlniri între cei trei artiști își găsește un anumit ecou în personaje și povestea lui Fisch-Ton-Kan , o altă operă de Chabrier.
Primul a avut loc pe 28 noiembrie 1877în teatrul lui Jacques Offenbach, teatrul parizian cu bufe. În versiunea sa inițială, modesta orchestră a fost surprinsă de dificultatea partiturii lui Chabrier, care era mult mai sofisticată decât orice scria Offenbach pentru teatre mici de pe bulevard.
Lucrarea a fost apoi interpretată în afara Franței la Berlin pe 4 octombrie 1878, apoi la Budapesta pe 23 noiembrie 1878. În New York , în 1890, Teatrul Broadway ( 41 th Street) întâmpină într - o adaptare în limba engleză a J. Cheever Goodwin intitulat Merry Monarch , cu muzică de Woolson Morse. Muzica lui Chabrier nu a fost mai bine primită la Londra în 1899, unde partitura a fost rescrisă de Ivan Caryll într-o adaptare la Teatrul Savoy numită The Lucky Star. La Bruxelles, în 1909, muzica lui Chabrier va fi bine interpretată și a avut loc un spectacol la Expoziția de Arte Decorative din Paris din 1925, în regia lui Albert Wolff .
Prima revenire majoră a fost 10 aprilie 1941la opera comică din Paris sub ocupația nazistă, cu Fanély Revoil , René Hérent , Lillie Grandval și André Balbon și au fost înregistrate extrase selectate, conduse de Roger Désormière ; această producție va reveniDecembrie 1946cu Revoil și Payen. Noile creații sunt apoi montate la opera comică dinOctombrie 1984cu Colette Alliot-Lugaz și Michel Sénéchal în rolurile principale și îndecembrie 2007cu Jean-Luc Viala și Stéphanie d'Oustrac .
Prima înregistrare integrală a fost realizată de EMI în 1985, sub bagheta lui John Eliot Gardiner , după o producție la Opéra National de Lyon din anul precedent cu Alliot-Lugaz, o producție filmată de FR3 înNoiembrie 1985 și lansat în 1986.
Vedeta își vede revenirea pe scenă din ce în ce mai des și peste tot, cu producții la Opera North în 1991, Glimmerglass și Maastricht în 2001, New York City Opera în 2003 (reluată înmartie 2010), Toronto în 2005, Montreal și Cincinnati în 2006, Zürich în 2007 și Geneva în 2009. În 2010 a fost prezentat la Austin Lyric Opera din Texas, Staatsoper Unter den Linden (dirijat de Simon Rattle ) și Theatre Bielefeld. O creație cu David Alden a fost pusă în scenă la Opera din Frankfurt în 2010-2011. New Sussex Opera a prezentat-o în limba engleză la Londra și Sussex ca Lucky Star în 2013, dirijată de Nicholas Jenkins.
De asemenea, a fost în 2014/2015 în programul Operei Naționale a Olandei Royal Opera (Londra) a făcut o creație și în 2016.
Scena are loc în est.
Regele Ouf I are o manie ciudată: în fiecare an, în ziua sărbătorii, el oferă oamenilor săi ca formă de divertisment executarea unui criminal. Cu toate acestea, de data aceasta, închisorile sunt goale, ceea ce face onoare supușilor săi, dar îl jenează mult. Deghizat în simplu burghez, el caută să spună pe cineva lucruri rele despre el pentru a pune mâna pe o victimă. Petrecerea ar fi ratată, fără tânărul Lazuli, ambulant de cremă rece, îndrăgostit de prințesa Laoula și îmi pare rău pentru că a crezut-o liberă și că ambasadorul Hérisson de Porc-Épic tocmai a trecut-o ca soție, la locul respectiv și locul harului Aloës. Adevărul este că, fără să știe, Laoula este logodnica lui Uf Ier și va fi suplimentul tratatelor comerciale. Pe măsură ce Lazuli devine disperat, regele se apropie de el și îl enervează atât de mult încât primește o pereche de palme. Iată criminalul găsit. Să aducem instrumentul torturii și să-l împingem!
„Oprește-te”, strigă Siroco, astrologul curții, „oprește-te! Tocmai am descoperit că steaua Majestății Tale și cea a vinovatului fac doar una: când Lazuli va muri, îl vei urmări la douăzeci și patru de ore distanță. "
Schimbarea scenei: Lazuli este răsfățat, cele mai mici dorințe ale sale sunt ordinele, sănătatea sa se referă mai presus de toate la rege; enervat la final de atâtea atenții, tânărul încearcă în zadar să fugă și declară că este îndrăgostit de soția ambasadorului Arici. „Nu contează”, răspunde Phew, „îl voi avea pe soț cu catarama; răpește-o ”, iar Lazuli răpește ... prințesa Laoula, din moment ce ea este femeia pe care o iubește. Descoperim neînțelegerea, iar fugarii sunt încă pe lacul din fața palatului; gardienii trag asupra bărcii: Laoula este sănătoasă și sănătoasă, dar Lazuli a dispărut; fără îndoială, este înecat. Phew își rupe părul disperat: Lazuli nu mai este, ceasul lui va bate; va suna și pentru astrologul Siroco care, prin voința suveranului său, trebuie să-l supraviețuiască doar un sfert de oră.
Lazuli, după ce a scăpat de cel mai rău, aude o discuție între Phew, Sirocco și Hedgehog și ajunge să-i dezvăluie prezența lui Laoula. Ei planifică o a doua scurgere. Regele și Siroco încearcă să se înveselească cu un pahar de chartreuse . Phew, disperat pentru a obține un moștenitor, intenționează să se căsătorească la Laoula, în decurs de o oră, dacă este necesar, dar descoperă că este prea târziu să ne gândim la asta, blestemul se va abate în curând ... Cu toate acestea, cinci lovituri și nimic se întâmplă. Phew crede atunci că afirmațiile astrologului trebuie să fie false. Șeful poliției apare alături de Lazuli, care a fost prins încercând să fugă din țară. Regele a binecuvântat apoi căsătoria dintre Lazuli și Laoula. În corul final, Lazuli și Laoula se adresează spectatorilor luând corul primului act
Rol | Gamă | Prima distribuție, 28 noiembrie 1877 (Dirijor: Léon Roques) |
---|---|---|
Phew I er , regele celor Treizeci și Șase de Regate | tenor | Daubray |
Siroco, atrolog | scăzut | Etienne Scipio |
Prințul Arici de Porc-Épic, ambasador al curții din Mataquin | bariton | Vesel |
Tapioca, secretar al Ariciului | tenor | Jannin |
Lazuli | mezzosoprano | Paola Căsătorită |
Prințesa Laoula | soprana | Berthe stuart |
Aloes, soția lui Hedgehog | mezzosoprano | Luce |
Oază, femeie de onoare | soprana | Blot |
Asphodèle, Youca, Adza, Zinnia, Koukouli, servitoare | sopranos, mezzos | |
Seful politiei | vorbi | Pescheux |
Cor: trecători, gardieni, curteni |
Sursa: Delage
Unele melodii (romantismul vedetei, corul amicului) au fost scrise de Paul Verlaine .