Auberge du Cheval-Blanc

Im weißen Rößl
Auberge du Cheval-Blanc Descrierea acestei imagini, comentată și mai jos Finala Auberge du Cheval-Blanc , în Ath , Belgia, de către trupa Matelots de la Dendre în 2014 Date esentiale
Drăguț Operetă
N ber de acte 3 (2 în versiunea franceză)
Muzică Ralph Benatzky
Broșură Erik Charell , Hans Müller și Robert Gilbert
Limba
originală		 limba germana
Surse
literare		 Im weißen Rößl de Oscar Blumenthal  (de) și Gustav Kadelburg  (de)
Durata (aprox.) 4 ore
Date de
compoziție		 1930
Creare 8 noiembrie 1930
Großes Schauspielhaus din Berlin
Creație
franceză		 1 st Septembrie Octombrie Noiembrie 1932
Teatrul Mogador , Paris

Versiuni succesive

Spectacole notabile

Personaje

Aeruri

L'Auberge du Cheval-Blanc (Im weißen Rößl) este o operetă germană în trei acte de Ralph Benatzky , libret de Erik Charell , Hans Müller și Robert Gilbert , arii suplimentare de Robert Stolz , Robert Gilbert , Anton Profès, Bruno Granichstaedten și Hans Frankowsky, în premieră8 noiembrie 1930la Großes Schauspielhaus din Berlin .

O adaptare în franceză are loc la teatrul Mogador , la Paris pe1 st Septembrie Octombrie Noiembrie 1932, libret de Lucien Besnard , versuri de René Dorin , cu Gabrielle Ristori (Josépha), Georges Milton (Léopold), Fernand Charpin (Bistagne), André Goavec (Flores), Rose Carday (Sylvabelle) și Robert Allard (Célestin). Are un mare succes acolo. Între 1948 și 1968, a totalizat peste 1.700 de spectacole la Teatrul du Châtelet .

O nouă versiune în două acte a fost produsă în 1968 de Jean Valmy și Paul Bonneau . Interpretat în mod regulat în teatrele provinciale, o revigorare a fost făcută la teatrul Mogador în 1999.

Munca

În XIX - lea  secol , Oscar Blumenthal  (a) și Gustav Kadelburg  (de) , scriitori de comedie, făcut călătorii frecvente în Sankt Wolfgang im Salzkammergut , un mic sat din Autriche.Descendus Superioară ca de obicei, la hotelul „Im Weiβen Röβl“, într-o zi din 1889, au avut ideea de a scrie o comedie în acest loc feeric și romantic. După un anumit succes, comedia Im Weiβen Röβl a îmbătrânit și a căzut în uitare.

La sfârșitul anilor 1920, Erik Charell , viitor regizor, director de scenă și regizor al filmului Congresul se distrează , a redescoperit piesa și a considerat potrivit să facă un libret de operetă în colaborare cu Hans Müller, Robert Gilbert pentru versuri . Muzica este încredințată lui Ralph Benatzky. Văzând data fixată pentru premieră care se apropia cu pași repezi, Erik Charell l-a îndemnat în permanență pe compozitor, care în cele din urmă a trebuit să apeleze alți muzicieni să completeze partitura. Robert Stolz și-a adus contribuția cu trei arii: „All blue, all blue”, „Melodia mea de dragoste este un vals” și „Adio! Ramas bun ! ". Robert Gilbert scrie „We have a crush” și Anton Profès „Te-am luat pe barca mea drăguță”. Remarcăm, de asemenea, participarea lui Bruno Granichstaedten și Hans Frankowsky.

Im Weissen Rößl a lansat, în versiunea sa originală în trei acte, versiunea8 noiembrie 1930la Großes Schauspielhaus din Berlin , o sală cu o capacitate de 3.500 de spectatori. Charell însuși a fost cel care a oferit regia. Această primă reprezentație este un triumf pentru autori și pentru celebra divetă vieneză Marianne Kupfer . Două sute de orașe europene vor avea în curând privilegiul de a aplauda L'Auberge du Cheval Blanc . Rămâne în continuare una dintre cele mai populare operete din repertoriu.

În timpul unei călătorii la Londra în 1932, frații Isola, regizori ai teatrului Mogador din Paris , au participat la un spectacol al acestei operete care i-a încântat imediat. Au dobândit drepturile și au încredințat adaptarea în franceză lui Lucien Bernard și René Dorin . Cartea a fost asamblată pe1 st octombrie 1932în Mogador. Acest spectacol orbitor a atras imediat mulțimea mare, admirând înfățișarea inventivă a lui Erik Charell: numeroase decoruri luxoase și evocatoare (de pictorul Bertin), costume sclipitoare (proiectate de Stern), apariția unui vapor cu palete și a trenului cu aburi pe un scenă rotativă care permite schimbări rapide de vedere, numeroase balete și o distribuție de înaltă clasă. Reunește Gabrielle Ristori (Josépha) și Georges Milton (Léopold), Fernand Charpin (Bistagne), André Goavec (Florès), Rose Carday (Sylvabelle), Monette Dinay (Clara), Robert Allard (Célestin), Hélène Regelly (Kathy) și Jean Paqui (Piccolo). Acest spectacol a avut o primă serie de 700 de spectacole. S-a întors pe scena Mogador în 1935, pentru o serie întreruptă de falimentul fraților Isola.

Auberge du Cheval Blanc s-a mutat la Théâtre du Châtelet unde a fost întâmpinat și mai generos. Pentru această nouă producție într-un cadru mai larg, Maurice Lehmann prezintă o versiune întinerită pentru care Paul Bonneau compune un balet clasic („Le ballet des oiseaux”), iar Raymond Fost proiectează noi decoruri și costume. Auberge devine una dintre operetele pentru mascota Châtelet. În douăzeci de ani, din 1948 până în 1968, a jucat de 4 ori și a totalizat aproape 1.700 de spectacole.

Din moment ce 29 septembrie 1968, noul regizor al Châtelet, Marcel Lamy, a propus o nouă versiune a cărei autor a fost alături de Jean Valmy , cu o adaptare muzicală de Paul Bonneau. El a introdus patru arii din partitura originală, dar niciodată interpretate în franceză, de Bruno Granichstaedten și Hans Frankowsky: „Nu știu de ce”, „Toi, moi”, „Dragostea este un foc” și „Alléluia”. Această ultimă arie, rezervată lui Léopold, nu este întotdeauna cântată în zilele noastre de deținătorii rolului. Din nou, succesul nu a fost negat (332 de spectacole).

L'Auberge du Cheval-Blanc are încă puțină istorie pariziană pentru unele revigorări oneste, dar care nu au beneficiat de mijloacele puse în aplicare anterior: Mogador 1981 cu Arta Verlen și Francis Joffo  ; Eldorado 1987 cu Françoise Peyrol sau Sophie Norton și Jean Bonato. Auberge du Cheval-Blanc s-a întors la Mogador în 1999 într-o versiune revizuită și corectată, „întinerită” și scurtată, într-o punere în scenă discutabilă de Jacques Duparc. Textul face obiectul a numeroase tăieturi, dar mai presus de toate, un anumit număr de scene care fac să dispară succesul operetei: sosirea bărcii, trenului, marea paradă și baletul păsărilor ...

Auberge du Cheval-Blanc a făcut obiectul a numeroase preluări, în principal în Franța, Belgia, Germania și Austria. În 1985 și 2008, celebrul festival de la Mörbisch am See (Austria) l-a prezentat pe Im Weiβen Röβl în decoruri spectaculoase și somptuoase de pe lacul Neusiedl . Există, de asemenea, adaptări mai mult sau mai puțin reușite și originale: la circul din Toulouse în 2003, la cabaretul din Berlin în 2013 sau chiar într-un cadru unic de François Schuiten la Liège în 2012 (Reprise în 2015).

Există 7 versiuni cinematografice ale L'Auberge du Cheval Blanc . Cea mai faimoasă este cea din 1960, în regia lui Werner Jacobs cu Peter Alexander . Cea mai recentă, hotărâtă „modernizată” este cea a lui Christian Theede, lansat în Germania în 2013.

Pentru a obține un astfel de succes, Benatzki și colegii săi au reușit să combine opereta vieneză, folclorul tirolez și cabaretul din Berlin. Spontaneitatea melodică, ritmul simplu și senzual încadrează o muzică populară fără blanditate sau vulgaritate.

Argument

Léopold, majordom la Auberge du Cheval Blanc, este îndrăgostit de șefa sa, Josefa. Dar acesta din urmă îl mustră constant, având ochi doar pentru unul dintre clienții săi fideli, avocatul Guy Flores. Când Marseillais Napoléon Bistagne ajunge la han, însoțit de fiica sa Sylvabelle, Léopold îl ia imediat cu simpatie, deoarece Bistagne este judecat pentru un caz întunecat de brevet plagiat, iar avocatul adversarului său este tocmai maestrul Flores.

Léopold îi oferă tatălui și fiicei Bistagne camera rezervată de maestrul Flores, spre dezgustul șefului său, apoi promovează o poveste de dragoste între Flores și Sylvabelle. Exasperată de atacurile majordomului ei în viața sa privată, Josefa îl demite pe Léopold. Dar acum împăratul își anunță vizita la han. Josefa, panicată, își amintește de Leopold, care, în ciuda unor gafe, se ocupă de șederea împăratului.

În timpul unui interviu cu Josefa, monarhul îi explică hotelierului că în viață nu poți obține întotdeauna ceea ce vrei și că ar trebui să o uite pe Flores pentru a răspunde iubirii lui Leopold. Totul se va încheia cu o triplă căsătorie: Josefa și Léopold, Flores și Sylvabelle, Célestin și Clara.

Scorul (versiunea franceză)

Actul I

Actul II

Discografie selectivă

Note și referințe


linkuri externe