| Producție | Leonardo Di Costanzo |
|---|---|
| Scenariu |
Maurizio Braucci Mariangela Barbanenta |
| Personaje principale |
Francesca Riso |
| Tara de origine | Italia / Elveția |
| Durată | 90 de minute |
| Ieșire | 2012 |
Pentru mai multe detalii, consultați fișa tehnică și distribuția
Intervallo este unfilmitalo-elvețianregizat deLeonardo Di Costanzoși lansat în2012.
Napoli . Un băiat timid, Salvatore, este rupt cu forța de la slujba sa de către liderii Camorra , care îl încredințează să vegheze asupra unei tinere rebele, Veronica. Adolescenții se găsesc într-un imens azil mental dezafectat. Pe tot parcursul zilei, ei creează legături de complicitate în timp ce așteaptă o soartă, fără îndoială, de neinvidiat ...
Leonardo Di Costanzo , realizator de documentare pe termen lung, susținut de unul dintre cei mai buni cinematografi italieni, Luca Bigazzi, semnează prima sa ficțiune cu Intervallo .
Dar ceea ce „nu se schimbă aici este legătura neclintită a cineastului cu orașul Napoli , între un cântec de dragoste și ură. » « Napoli între paranteze » , cu toate acestea, titlul Jean A. Gili , pentru Positif .
De fapt, filmul lui Di Costanzo are loc, în cea mai mare parte, în vastele premise dezafectate ale azilului psihiatric Capodichino și grădinile sale alăturate, care vor servi drept teatru pentru o coabitare impusă între doi adolescenți cu temperamente opuse. „Doi tineri care, așa cum remarcă cineastul, merg pe o linie roșie precum cea care separă pagina de marginea din caietele școlare. În funcție de persoanele pe care le întâlnești sau de șansele de viață, acestea pot cădea pe o parte sau pe cealaltă a foii. Am încercat să relatez această călătorie periculoasă și nesigură. "
Să notăm, în scenariu, colaborarea lui Maurizio Bracci , unul dintre co-scenariștii clasicului Gomorra de Matteo Garrone, și „respirăm, aici, într-o versiune lirică aceeași frică criminală. "
Intervalul este deci un film despre mafia napolitană, „foarte inteligent bazat pe un ecran de pe ecran care vă permite să auziți și să simțiți pulsațiile violente ale orașului. Di Costanzo se află la o distanță mai mare de entomologul panoptic și dorsal, care este Matteo Garrone în Gomorra . De Camorra reapare în fine , încă o dată subjugă aceste două ființe care au trăit, pentru o zi, un fel de digresiune magic și feeric“ , amestecate cu toate acestea , frământată în așteptare pentru un verdict. „Cu un amestec de tandrețe și cruzime, Di Costanzo ne arată doi indivizi prinși și confruntați cu un rău care îi depășește, din care nu vom ști niciodată dacă vor ceda sau vor supraviețui ...” Este, de asemenea, forța filmului expune implicarea infailabilă a economiei mafiei în viața locuitorilor și influența pe care aceasta o exercită în comportamentul lor mental și psihologic. „Cei doi tineri se distrează construind o lume așa cum și-ar dori să fie. Există această poveste, foarte frecventă în Napoli, despre Vezuviu ca deus ex machina. Neapolitanii speră la un cutremur pentru a curăța orașul de toate problemele lor. [...] Această credință vorbește despre incapacitatea napolitanilor de a-și determina propriul destin, lipsa de încredere în acțiunea oamenilor în general. Nu numai că Camorra este acceptată ca inevitabilă, dar toate episoadele vieții napolitane sunt trăite fără speranța că colectivul va putea schimba cursul lucrurilor. [...] Se spune că Napoli reunește astfel toate greșelile și, din fericire, toate calitățile Italiei . De aceea continuu să filmez acest oraș ”, spune Leonardo Di Costanzo.
„[...] Distanța teribilă care permite sau împiedică alegerile să facă din această tragedie autentică și înfricoșătoare un răspuns franc la fatalismele contemporane” , concluzionează Florent Guézengar, care scrie mai sus: „La fel ca în cel mai bun tânăr cinematograf italian recent ( Le quattro volte , L'Été de Giacomo ), alianța documentarului și o anumită teatralitate duce în această primă ficțiune la o lucrare riguroasă și singulară. "
La fel ca, de exemplu, Vincenzo Marra , în special în Vento di terra , Leonardo Di Costanzo, din motive de autenticitate, a recurs la actori din Napoli și vorbind limba acestui oraș. „Au fost cei doi tineri, Francesca Riso și Alessio Gallo, care au oferit ei înșiși traducerea din italiană în napolitană . Filmul are subtitrări în italiană peste tot în Italia, chiar și în Napoli! A fost foarte important pentru mine această însușire a cuvântului de către actori, astfel încât să existe o aderență reală între cuvânt și gest ” , indică regizorul.