Iugăr sau jugère este un vechi roman agrar unitatea de suprafață , a promovat pentru măsurarea standardizată a suprafeței de teren agricol ( terenuri , pajiști, livezi, grădini ...) din lumea greco-romană târzie de la sfârșitul anului III. Lea secol . Dă mărturie despre arta comună și antică a supravegherii antice a terenurilor și despre continuitatea practicilor de control al terenurilor, dezvoltate pe scară largă de către autoritățile fiscale la începutul celui de-al doilea imperiu roman.
Această zonă standardizată la aproximativ 25 de ari este originea zilei sau a ziarului vechii lumi țărănești, chiar a juderei sau a bibanului , a bibanului sau a jugului (jug măsurat).
Termenul latin clasic neutru, la singular jūgěrum, i , la plural jūgěra, um , desemnează conform lui Félix Gaffiot o suprafață dreptunghiulară lungă de 240 de picioare pe o lățime de 120 de picioare, sau aproximativ 25 ari: aceasta este o măsură agricolă veche a aceluiași valoare ca arpent , termen de origine galică. Nu are nicio legătură directă cu jugul vitelor, deși măsurarea corespundea într-un mod legendar zonei care ar putea fi arată de o echipă de perechi de boi (în mod necesar adăugați) într-o singură zi sau dimineață de lucru. Cuvântul latin pentru genul feminin jūgěrātǐo, iōnis desemnează măsura unui jugérum ( sic ) sau zi și mai ales arta de topografie sau acțiunea de a împărți prin judecător, pământul.
Evoluția termenului latin a generat, respectiv, ziua în franceză și Joch în germană . Latină medievală a lăsat cuvintele franceze „Iugăr“ sau „iugerum“. Acest ultim cuvânt, sau derivatele sale, în franceza veche și mijlocie pot fi masculine sau feminine.
Evoluția cuvântului adjectival derivat din latina clasică jūgěrālis, e , „(a unei zone) a unei zile” a părăsit probabil cuvântul jurnal . Această unitate a fost variabilă în funcție de diferitele provincii și regiuni locale din vechea Francia. În Franța, suprafața medie citată atestă o creștere semnificativă în comparație cu vechea referință romană, adică 33 ari.
În estul Franței, în ziua muntelui Lorena a fost standardizat la 20 de acri, cu adoptarea sistemului metric în XIX - lea secol . În trecut, variațiile și adaptările judecătorului erau extrem de variate în timp și spațiu, ca să nu mai vorbim de celelalte măsuri de suprafață agrară.
Corespunde aproximativ cu „ziua”, cu „ziarul” sau cu „ziua”, o măsură veche de cercetare și muncă țărănească fiind în același timp sinonim cu „jurnalul de boi”.
Judecătorul roman apare la momentul republicii romane. Potrivit lui Columella, aceasta corespunde cu două "actus quadratus", adică de două ori suprafața unui pătrat de 120 de picioare, sau două arpente sau de două ori 144 de perche pătrate , 28.800 de metri pătrați, o jumătate de acru în cadrul heredium. . Prin urmare, reprezintă aproximativ 25,20 ari , adică aproximativ un sfert de hectar .
Iugerum roman este creat în timpul crizei agrare, numită „Gracchus“ în Republica Romană II - lea lea î.Hr.. AD . În 133 î.Hr., Tiberius Sempronius Gracchus a dorit să limiteze suprafața proprietăților mari la maximum 500 de judere ( 125 de hectare) pentru a asigura o distribuție mai mare a ager publicus către toți cetățenii și astfel să poată recruta mai mult în Armata romană, deoarece era necesar să dețină pământ pentru a fi înrolat.
Cuvântul juga poate fi pluralul jugum, un termen neutru care desemnează unitatea de sondaj și zonă.
Dar juga reprezintă, de asemenea, toate terenurile arabile înregistrate, pe care se bazează impozitul pe proprietate în al doilea imperiu roman, la inițiativa lui Dioclețian . Astfel, în latina medievală jugatio sau jugum reprezintă baza impozabilă în timpul Antichității târzii măsurată prin judecată asupra proprietății sau terenurilor dezvoltate, declarate și / sau controlate. Prin extensie, aceste cuvinte ale colectorilor de impozite desemnează redevența în zilele cultivate.
Acest sistem asociat managementului administrativ și fiscal a continuat în orașele merovingiene, înainte de a fi adaptat de administrația creștină religioasă și temporală a țărănimii.
Latina medievală, o limbă veche de scriere administrativă, are un număr mare de cuvinte provenite din evoluția cuvântului latin jugerum sau din interpretările sale.
Iată câteva forme atestate de această vastă literatură administrativă: