Funcție cu valoare vectorială

Funcția vectorială

În matematică , o funcție cu valori vectoriale sau funcție vectorială este o funcție al cărei spațiu de sosire este un set de vectori , setul său de definiție fiind posibil un set de scalari sau vectori.

Un exemplu: curbe parametrizate

Un exemplu clasic de funcții vectoriale este cel al curbelor parametrizate , adică funcțiile unei variabile reale (reprezentând de exemplu timpul în aplicații în mecanica punctelor ) cu valori într-un spațiu euclidian , de exemplu planul obișnuit (se vorbește atunci de curbe plane ) sau spațiul obișnuit (se vorbește atunci de curbe din stânga ).

Dacă , în ceea ce privește coordonatele carteziene ( e 1 , ..., e n ) , o curbă parametrizată poate fi scrisă ca

unde sunt funcțiile de coordonate.

De exemplu, în spațiul cartezian , notând i = (1,0,0) , j = (0,1,0) și k = (0,0,1) vectorii unitari obișnuiți, o curbă parametrizată s 'scrisă în forma

unde sunt funcțiile de coordonate.

Definiție

O funcție cu valoare vectorială este o funcție a oricărei mulțimi X din spațiul vectorial E peste un câmp K (comutativ).

Unele cazuri frecvente sunt:

Funcțiile unei variabile reale cu valori vectoriale

Luați în considerare în această secțiune o funcție vectorială f a unui interval cu valori în . Observăm funcțiile de coordonate asociate:

pentru toate t ∈ I unde e j sunt vectorii bazei canonice a .

Putem deduce proprietățile lui f din cele ale lui f j și invers. De exemplu :

Dacă f este diferențiat pe I , derivatul său corespunde componentei derivate cu componente:

Geometric, f '( t ) reprezintă (atunci când nu este zero) vectorul tangent la curba reprezentativă pentru f în punctul f ( t ) .

Putem deduce o serie de formule utile în analiza vectorială . De exemplu, dacă sunt două funcții vectoriale diferențiate, atunci:

. .

Articole similare

<img src="https://fr.wikipedia.org/wiki/Special:CentralAutoLogin/start?type=1x1" alt="" title="" width="1" height="1" style="border: none; position: absolute;">